Autor: Paul Ghiţiu |
marţi, 27 martie 2018 | 21 Comentarii | 4097 Vizualizari
Erdogan şi oamenii lui au dreptate: Europa de Vest va fi
în curând islamică şi nu trebuie să fii mare filozof pentru a înţelege acest
lucru, ci numai să ai ochii, urechile şi raţiunea deschise către ceea ce se
întâmplă în lume.
Migraţia în masă a
musulmanilor înspre lumea creştină, pentru înlocuirea vectorului identitar
creştin, bazat pe libertatea omului (chiar şi în raport cu Dumnezeu), cu cel
islamic, bazat pe supunerea fără obiecţie, este ultima agresiune, şi probabil
cea mai radicală şi cu efectul cel mai rapid şi mai amplu, a lorzilor
globalizării împotriva popoarelor lumii. Fenomenul are loc în întreaga creştinătate, amploarea
maximă fiind în statele occidentale, centrul de greutate al acestei lumi – prin
dezvoltarea economică şi puterea militară – şi zona cu atracţie maximă pentru
migratorii porniţi la drum către ceea ce, pentru mulţi, este echivalent cu un
paradis. Odată cucerită această fostă, deja redută, restul acestei lumi
creştine, mult mai reticent, dacă nu chiar declarat opus acestei dezvoltări
populaţionale, dar şi mai slab economic şi militar, grupat esenţial în Europa
Centrală şi de Est, America Latină şi Africa neagră, pare fi o pradă sigură. Se
atinge astfel un scop dublu: cea mai mare parte a lumii sub un unic control,
fără problemele de contestare, opoziţie şi revoltă încă posibile în
societăţile, zise democratice, actuale.
Că Europa Occidentală va deveni, în scurt timp, maxim 20 de
ani, o regiune islamică, este astăzi o certitudine: modificările dramatice ale
stucturii populaţiei, poziţia aparatului de stat-elite-media în raport cu
localnicii şi migratorii şi îndoctrinarea masivă a tinerilor cu ideologia
nihilistă autodistructivă bazată pe vina de a fi alb, ura pentru albi, şi
necesitatea înlocuirii civilizaţiei creştine „supremaciste”, sunt liniile de
forţă ale acestui proces.
Scriu despre acest subiect de peste 4 ani şi, dacă la
început, eram privit nu neîncredere, chiar cu suspectarea alergatului după
senzaţional, tot ceea ce s-a întâmplat după 2013-14 a confirmat deducţiile şi
previziunile mele. În acelaşi timp, din studierea fenomenelor şi evenimentelor,
la rândul meu am adus unele retuşuri ipotezelor, concluziilor şi afirmaţiilor
iniţiale, cum ar fi, de exemplu, celor privind declanşarea actelor teroriste
împotriva populaţiei occidentale de către jidadişti: de fapt, după cum a
devenit foarte clar între timp, organizarea acestora ţine de structurile
serviciilor secrete şi militare locale, după tiparul operaţiunilor „steag fals”
(vezi precedentele de acest tip din Europa, de exemplucele grupate sub
denumirea generică „Operaţiunea Gladio”.
Această perspectivă este acum certă pentru toţi cei care au
înţeles că dincolo de a fi o simplă invadare a continentului dinspre fostele
colonii, islamizarea Occidentului, este un proces bine elaborat şi meticulos
pus într-o pagină, în care a fost premers de socialismul secolului 19,
comunismul secolului 20, democraţia de mucava agonizândă, feminism, lgbtism,
ideologia de gen şi funcţionează acum sincron cu ultimele patru, în cuplare
ofensivă împotriva popoarelor occidentale. Lucrurile au devenit clare atunci
când s-a înţeles că atât organismele supranaţionale globaliste – ONU, UE etc.–
cât şi elitele statelor occidentale lucrează pentru un acelaşi scop: o lume
supusă aceluiaşi unic centru de putere, chiar dacă, din motive de coordonare
mai simplă, împărţită în state şi blocuri separate, cu o populaţie de sclavi
semirobotizaţi.
Ca dovezi directe ale procesului le avem pe cele care ţin de
dimensiunea demografică şi pe cele care ţin de dimensiunea politică. Dacă în
ceea ce priveşte realitatea demografică lucrurile sunt clare, orizontul de timp
al preluării poziţiilor puterii politice vizibile şi pe a celor administrative,
de către mai numeroasă, la acel moment, tânără generaţie islamică, sau islamizată,
fiind undeva între 10 şi 20 de ani, detaliile realităţii politice mai fac
uneori subiectul unor nelămuriri, neputinţe de a le discerne, sau de a le
accepta. În mare acestea din urmă sunt grupate în cinci categorii:
1. Declanşarea de revoluţii, războaie civile, războaie de
agresiune directă, în interiorul şi împotriva unor state şi zone cu potenţial
de conflict etnic şi/sau religios – Balcani, Orientul Mijlociu, Nordul Africii.
2. Organizarea aşa-zisului „terorism jihadist”, în acele
state şi zone, sub aparenţa erupţiei naturale a acestuia ca urmare a
diferendelor etnice şi/sau religioase, instruirea, consilierea, susţinerea cu
bani, armament şi asistenţă tehnică specială a grupărilor de mercenari
acţionând sub acoperirea jihadului şi acţiunilor acestora.
3. Deplasarea, sub
acoperirea statutului de refugiat de război, a mase mare de oameni din Africa şi Asia spre
lumea occidentală: Europa, America de Nord, Australia etc.
4. O politică internă la nivelul UE şi a statelor de
promovarea a migraţiei cu următoarele componente:
– refuzul apărării graniţelor uniunii şi statelor de pe
traseul acesteia
– oferirea de avantaje materiale substanţiale, depăşind
adesea pe cele ale propriilor persoane defavorizate,
– o propagandă de mare amploare în favoarea primirii migratorilor
prezentate ca „victime ale războaielor” puse în pagină de acelaşi centru de
putere global,
– modificări legislative favorabile migraţiei,
– tratamentul
favorizant – ne-anchetarea, netrimiterea în judecată, achitarea, sau pedepse
fără relevanţă – al infractorilor musulmani în cazuri de viol, jaf, crimă,
trafic de carne vie, de droguri şi arme,
– înăsprirea legislaţiei care pedepseşte criticarea acestei
politici, a migraţiei şi a migratorilor,
– atacarea
ultimelor redute de identitate locală, în primul rând a creştinismului, a
valorilor occidentale clasice,
– aşa- numitele
campanii împotriva fake news-urilor şi a hate speech-ului, ca metode de
restrângere a libertăţii de opinie cuplate cu modificările de cod penal în
privinţa pedepsirii delictelor de ură, ca metode globale de restrângere a
tuturor libertăţilor.
5. Organizarea
terorismului intern sub acoperirea deplasării către statele occidentale a
aşa-zişilor terorişti jihadişti din zonele de conflict, şi înscenarea de
evenimente de tip „steag fals”, cu victime din rândul populaţiei, ca o altă
cale pentru restrângerea libertăţilor, impunerea statului poliţienesc şi
militarizat şi a politicii de înlocuire a populaţiei omogene cu una atomizată.
Toate aceste
dimensiuni sunt în plină desfăşurare, vizibile şi resimţibile, imposibil de
contestat. Ele vin să se aşeze şi, în acelaşi timp sunt impuse, pe
fundalul atomizării populaţiei interne şi dezactivării opoziţiei sale ca urmare
şi a anterioarelor formule de atac la identitatea personală şi naţională, feminismul,
lgbtismul, ideologia de gen.
Voi încerca în continuare ca, într-o succesiune de scurte
analize să ilustrez stadiul şi dinamica elementelor ţinând de ambele dimensiuni
– demografică şi politică – ajutat fiind de fenomene şi evenimente în
desfăşurare, care să dea o mai mare putere de convingere afirmaţiilor,
concluziilor şi previziunilor mele, adică o abordare în zig-zag a temei,
funcţie de aceste date ale realităţii.
Opiniile exprimate de
invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al
publicației
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu