În vechime, numele cuiva nu era ales ,,pentru că sună frumos“ sau pentru că așa se numea o ,,celebritate“ sau o rudă apropiată, ci pentru că avea o semnificație a-nume (scuzați aluzia!).
Foarte multe nume din Biblie sunt compuse cu particulele ,,-ia“ sau ,,-el“ la final. Cele două sunt prescurtăți ale numelui divinității la evrei, tot așa cum ,,baal“ a fost nume pentru divinitate canaanită, iar ,,bel“ pentru divinitate babiloniană. ,,-ia“ vine de la Iehova, Iahve (Domnul), iar,, el“vine de la Elohim (Dumnezeu). De exemplu, Isaia înseamnă ,,Dumnezeu care salvează“. Zaharia înseamnă ,,Dumnezeu își aduce aminte“, iar Daniel înseamnă ,,Dumnezeu este judecător“. Numele ,,Ilie“, în ebraică ,,Eliahu“, le însumează pe amândouă și înseamnă ,,Domnul este adevăratul Dumnezeu“. El a fost scandat de poporul lui Dumnezeu în confruntarea de pe Carmel, când focul coborât din cer a mistuit jertfa adusă de marele profet (1 Regi 18:39).O altă particulă pentru numele compuse din Biblie este ,,ab-“ și identifică paternitatea. Ea apare în numele lui Avram, ,,tatăl multor neamuri“, schimbat apoi în Avraam, ,,tatăl înălțat, slăvit“. Aceeași particulă apare și în numele Abiel, ,,Dumnezeu îi este tată“, similar cu Eliab, ,,Dumnezeu este tatăl lui“. Abimelec înseamnă ,,tatăl meu este rege“. Cu toate că Vechiul testament îl numește arareori pe Dumnezeu ,,tată“ (de exemplu în Maleahi 1:6), este evident că acest concept le-a fost foarte cunoscut și drag celor din poporul Domnului. În Noul Testament, înfierea prin Christos ne-a făcut copii ai Celui Preaînalt:
„Nu mă ţine”, i-a zis Isus, „căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru.” (Ioan 20:17).
Nașterea din nou prin Duhul Sfânt ne face să-i spunem lui Dumnezeu ,,tăticule“:
,,Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava” (Aba, în original), adică „Tată!” (Gal. 4:6).
Vă invit să faceți cunoștință cu câteva personaje din Biblie și să descoperiți caracterul ascuns în numele pe care le-au purtat. N-am putea începe altfel decât cu ,,Abigail“, care înseamnă în traducere ,,tatăl bucuriei“ sau ,,bucuria tatălui“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu