Uneori, pozițiile în care ne așează
Dumnezeu par umilitoare, dar sunt mai importante decât pretențiile noastre. Noi
nu vedem însă asta și de aici se nasc nemulțumirea, cârtirea și amărăciunea.
Baruc, secretarul profetului Ieremia s-a
aflat într-o astfel de criză. Doar aparent neînsemnată, poziția lui a devenit
un subiect de dialog între el și Dumnezeu. De unde știm? Din faptul că Baruc
s-a pocăit și, ca și Iona, ne-a spus-o … el însuși.
Se spune că un om sărac s-a săturat să mai
fie sărac și a plecat să colinde lumea în căutarea comorilor. N-a găsit însă
nimic. Sau le-au găsit alții înaintea lui sau n-a știut el unde să le caute. Reîntors
acasă, omul s-a apucat resemnat să sape grădina și să planteze ceva pentru
de-ale gurii. Sapa lui a lovit însă de ceva tare. Când a făcu o groapă, a scos
din ea un vas mare cu monezi de aur. Reușise în afârșit să caute acolo unde
trebuia.
În cartea lui Ieremia, există un capitol
foarte scurt, probabil cel mai scurt din Biblie, care n-at ava nici un rost
dacă n-ar fi pus acolo pentru învățătura noastră:
,,Cuvântul pe care l-a spus prorocul
Ieremia către Baruc, fiul lui Neriia, când a scris într-o carte cuvintele
acestea, după spusele lui Ieremia, în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui
Iosia, împăratul lui Iuda, sună astfel:
„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel,
despre tine, Baruc: ,,Tu zici: ,,Vai de mine! Căci Domnul a adus
întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc
odihnă!“
Spune-i: ,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată că
ce am zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, şi anume ţara
aceasta. Şi tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi
aduce nenorocirea peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca
pradă de război viaţa ta în toate locurile unde vei merge.” (Ieremia
45:1-5)
Acest pasaj scurt descrie starea
sufletească a lui Baruc, după ce a trebuit să scrie a doua oară scrisoarea lui
Ieremia pentru că Ioiachim arsese originalul (cap. 36). Îmbufnat, Bauc își
punea o mie de întrebări ca acestea: Ce rost avea să mai scrie aceeași carte
care va avea probabil aceeași soartă ca și cea dintâi? Ce rost avea să așeze în
scris cuvintele unuia pe care nimeni din țară nu dorea să-l asculte? Cui avea
să folosească o asemenea carte?
Baruc era convins că osteneala lui este
zadarnică și că decizia de a se face slujitorul profetului Ieremia a fost cea
mai mare greșeală a vieții lui și nu i-a adus decât pagubă și suferință.
Sursa nemulțumirii
lui Baruc?
Seraia, fratele lui Baruc era ofițer la
curtea regală (Ier. 32:12: 51:59) și i-ar fi putut aranja și lui o carieră
strălucită acolo. Dacă vom pune cap la cap două versete din cartea lui Ieremia
vom vedea foarte clar lucrul acesta:
,, .. şi am dat zapisul de cumpărare
lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în faţa lui Hanameel, fiul
unchiului meu, în faţa martorilor care iscăliseră zapisul de cumpărare şi
în faţa tuturor iudeilor care se aflau în curtea temniţei“ (Ier. 32:12).
,,Iată porunca dată de prorocul Ieremia lui
Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia,
împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel
mai mare cămăraş“ (Ier. 51:59).
Baruc și Seraia au fost frați, amândoi fii
lui Neria, fiul lui Mahseia. Seraia era însă ,,cel mai mare cămăraș“, adică
administratorul șef de la curte, în timp ce Ieremia era ,,un nimeni în drum“,
secretarul/scrib al unui profet disprețuit în țară. Nu-i de mirare că, prin
comparație cu fratele său, Baruc s-a văzut ,,nerealizat în viață“. În loc să
ajungă la curtea împărătească, Dumnezeu a avut alte planuri pentru Baruc,
unele care i-au părut mult mai neînsemnate și mai lipsite de răsplată. Din tot
ce se vedea atunci, Baruc reușise doar să ajungă slujitorul unui slujitor al
lui Dumnezeu !
Care este răspunsul lui
Dumnezeu pentru Baruc?
Din comunicarea lui Dumnezeu cu Baruc
înțelegem câteva răspunsuri concrete pe care i le-a dat Dumnezeu la
frământările lui:
Primul răspuns este pentru Baruc este o
asigurare că nu este uitat. Baruc se afla în atenția directă a lui Dumnezeu.
Acesta este de fapt motivul pentru care Dumnezeu îi vorbește. Obscuritatea unui
secretar/scrib nu pare atrăgătoare … Dumnezeu îl asigură însă că nimeni nu este
trecut cu vederea și că fiecare om se bucură de ,,toată“ atenția divină, de
parcă el ar fi singura ființă de pe fața pământului. Pentru Dumnezeu nu există
,,obscuritate“ ! Indiferent ce te-a pus să faci, Dumnezeu știe totul despre
tine și despre lucrarea ta!
Al doilea răspuns are conținut ,,terapeutic“:
Dumnezeu știe despre încercările tale, Baruc.
Pe vremea aceea, Ieremia nu era popular în
Israel. Dimpotrivă! Să fii secretarul unui om renumit ar fi fost un privilegiu,
dar să fii secretarul unui om disprețuit de toți, al unui om batjocorit și mereu
în primejdie de moarte nu a fost pentru Baruc decât o sarcină ingrată, lipsită
de orice formă de strălucire. Dumnezeu l-a făcut părtaș la problemele unui
profet, iar asta i-a adus numai bătăi de cap.
Al treilea răspuns din mesajul divin a fost
că: Dumnezeu știe ce spui. Deși putea să n-o facă, Domnul a ales să-i aducă
aminte lui Baruc de cuvintele rostite de el atunci când credea că nu-l aude
nimeni: ,,Tu zici: ,,Vai de mine! Căci Domnul a adus întristare peste durerea
mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!“ Într-un sens
foarte real, nu există ,,vorbe rostite în vânt“. Toate cuvintele noastre sunt
auzite și păstrate de Dumnezeu în evidența Sa. Într-o bună zi, fiecare vom da
socoteală de cuvintele folositoare sau nefolositoare pe care le-am rostit. Nu
suntem singuri nici măcar atunci când vorbim cu noi înșine în fața oglinzii! Domnul
este acolo și ne aude. Pentru Baruc, această asigurare divină a fost o
mângăiere și o încurajare, la fel cum a fost și pentru psalmistul David,
în peripețiile lui :
,,Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag;
pune-mi lacrimile în burduful Tău.
Nu sunt ele scrise în cartea Ta?“ (Psalm 56:8)
Al patrulea răspuns practic dat
frământărilor lui Baruc a fost acesta: Dumnezeu are o răsplată pentru tine,
chiar și atunci când ți se pare că ceea ce faci n-are nici un rost. Pentru că
împăratul Ioiachim a ,,tăiat cu briceagul logofătului și a aruncat-o în
jăratecul de cărbuni unde a fost arsă de tot“ (Ier. 36:23) cartea scrisă de
Baruc după dictarea lui Ieremia, secretarul/scrib a trebuit scrisă încă o
dată: ,,Ieremia a luat o altă carte şi a dat-o
lui Baruc, fiul lui Neriia, logofătul. Baruc a scris în ea, după spusele lui
Ieremia, toate cuvintele din cartea pe care o arsese în foc Ioiachim, împăratul
lui Iuda. Multe alte cuvinte de felul acesta au mai fost adăugate la ea“ (Ier.
36:32).
Vremurile speciale au nevoie de oameni
speciali, care să asculte poruncile lui Dumnezeu și să facă lucrarea Lui chiar
și atunci când li se pare inutilă și lipsită de orice fel de rezultat. Vremurile
lui Baruc au fost vremuri rele și grele, iar Baruc suspina după măcar puțină
bucurie și împlinire personală.
,,Aşa vorbeşte Domnul: ,,Iată că ce am
zidit voi dărâma; ce am sădit voi smulge, şi anume ţara aceasta. Şi
tu umbli după lucruri mari? Nu umbla după ele! Căci iată, voi aduce nenorocirea
peste orice făptură, zice Domnul, dar ţie îţi voi da ca pradă de război
viaţa ta în toate locurile unde vei merge“.
,,Viața ca o pradă“ a devenit titlul unui
roman scris de Marin Preda în perioada comunistă. Se pare că omul știa și el de
necazurile lui Baruc.
Care este mesajul
cazului lui Baruc pentru noi?
Unele pierderi aparente sunt în realitate
câștiguri și numai Dumnezeu știe care este soarta fiecăreia din strădaniile
noastre. Promisiunile lui Dumnezeu sunt întotdeauna ,,Da“ și ,,Amin“ pentru cei
ce se încred în ele.
A fost cartea scrisă de Baruc o pierdere de
timp? Categoric că nu! În secvența aceea de timp, se părea că Seraia ,,se
realizase“, iar Baruc n-avea nici o răsplată. Din perspectiva veacurilor însă,
cine a fost mai important și mai realizat? Cartea scrisă de Baruc, după
dictarea lui Ieremia, este citită azi în toată luma, fiind tradusă în aproape
toate limbile pământului.
A fost condamnat Baruc la obscuritate și
uitare? Nicidecum! Astăzi, toți știm cine este Baruc! Nu toți știm despre
Seraia și n-am fi știut nimic despre ,,slava sa“ dacă nu l-ar fi menționat, în
trecere, Baruc.
A rămas Baruc păgubit din slujirea sa?
Niciodată. Bogații lumii și bogățile lor s-au transformat în praf și cenușă.
Faima lui Baruc s-a răspândit pe tot pământul. Asta ca să nu mai vorbim despre
perspectiva eternității, unde răsplătirea lui Baruc va fi infinit mai mare
decât averea lui Seraia și mai de .. invidiat.
Deci …
Fii atent la ambițiile tale din afara
planului lui Dumnezeu. Ele te pot face să ai succes în lucrurile deșerte și să
pierzi … slava pe care a pregătit-o El pentru tine !!!
Mai toți ,,ucenici“ Marelui Stăpân n-au
fost prețuiți la vremea lor. Isaia s-a simțit și el mic și neînsemnat, dar
perspectiva veșniciei l-a ajutat să stea mereu în picioare: ,,Şi Eu Mă gândeam: ,,Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos
Mi-am istovit puterea“. Dar dreptul Meu este
la Domnul, şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu“ (Isaia 49:4).
Dacă te frămânți și ești dezamăgit ca Baruc
și ca Isaia, stai liniștit! Ești într-o companie strălucită! Ai răbdare și
păstrează-ți credința! Slujește în lucrurile mici și doar aparent neînsemnate.
Cea mai buna metodă de a fi “cineva” este să fi tu însuți și să faci ceea ce
ți-a dat Dumnezeu să faci. Nicio indeletnicire nu este plicticoasa daca
vedem un scop al lui Dumnezeu in ea. El știe întotdeauna ce face cu tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu