Despre drojdia Împărăției cerurilor (pentru Andrei Croitoru)

ON SEPTEMBER 17, 2018 BY GEORGEIN CREDINTA

Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. “Da, Doamne”, I-au răspuns ei.

Și El le-a zis: “De aceea orice cărturar, care a învățat ce trebuie  despre  Impărăția cerurilor, se aseamană cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.” (Mat.13: 51-52)

Apostolul Pavel scrie bisericilor Galatiei că, atunci  “… când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotriva, în față, căci era de osândit. În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el mânca împreună cu Neamurile; dar, când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte, de teama celor tăiați imprejur. Impreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor. Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa în fața tuturor: “Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca Neamurile, și nu ca iudeii, cum silești pe Neamuri să trăiască în felul iudeilor?”

Asta fac și cei cu apologetica, dar nu numai ei, ci și noi înșine deși nu avem toată cunoștința de care am avea la o adică nevoie – deci nu întotdeauna putem zice Da și Amin la poziția și atitudinea noastră vizavi de așa zisele derapaje sau erezii.

Intervenția lui Andrei Croitoru vizavi de Florin Antonie mi s-a părut a fi una ok, una obiectivă per ansamblu, corectă, ca și în majoritatea intervențiile sale. Însă, de această dată, poziția sa față de ce s-a întâmplat în Biserica Baptistă Betel Cluj, unde a fost invitat pastorul Toni Berbece,  opinia mea e total diferită de a sa. Andrei s-a pronunțat asupra unuor aspecte ale credinței și lucrării Duhului Sfânt pe care nu le crede, nu le-a experimentat și pe care așadar nici nu le cunoaște, însă a luat de “bune” informațiile primite de la unii frați baptiști (din adunarea respectivă) și de la unii creștini penticostali care nu agreează acele aspecte ale credinței (Iuda 3), dar, totodată, nu a vorbit și cu pastorii acelor credincioși!

Revelația o primim de la Dumnezeu, prin lucrarea Duhului Sfânt (prin darurile spirituale), însă, logica și rațiunea le avem ca unelte de lucru naturale ale naturii noastre umane care depind de gradul nostru de instruire – domeniu în care se pare că excelează Andrei Croitoru.

Credința o primim de la Dumnezeu odată cu procesul nașterii de sus realizat prin propovăduirea Cuvântului prin lucrarea Duhul Sfânt, prin har și credință.

Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aiba simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. (Romani 12:3)

Așadar, cei mântuiți primesc o măsură de credință și depinde de fiecare ce face în continuare, dacă “cresc” în credință sau “scad”, dacă se mulțumesc că sunt doar mântuiți sau caută să dobândeaască mai mult decât atât prin experiența relației lor intime cu Dumnezeu (prin Duhul).

În primii ani de pocăință, gândeam: “Nu cred că pocăința și credința pe care o avem noi, baptiștii, e doar atât cât cunoaștem și trăim în comunitatea noastră de creștini.”  Mă gândeam efectiv la credința pe care o mărturisim și o promovăm de la amvoane. Simțeam că nu era o credință completă, ci una cu aripile frânte.

Numai de câțiva ani am realizat mai bine că mântuirea e doar primul pas prin care credinciosul întră în Împărăția lui Dumnezeu. Un punct cheie pentru viața normală de creștin este să fie cât mai bine edificat cu privire la tot ce înseamnă Împărăția lui Dumnezeu.

Fără să aibă un bun discernământ, pe care să și-l folosească, practic, mulți baptiști sunt (oscilând) încă mai mult sau mai puțin sub lege, dar în același timp și sub har! Din cauza asta ei sunt lipsiți de puterea necesară de-a se desprinde din ghearele păcatului și ale necredinței (iar necredința e tot păcat), căci trăiesc neștiind că păcatul e fără putere pentru un creștin cu o viață normală.

Versete ca “Pot totul în Hristos care mă întărește.”  (Filip. 4:13) nu par deloc viabile sau accesibile pentru unii dintre ei ca să-i motiveze la o viață creștinească normală și plină de putere…!

Credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. (Romani 10:17)

Necredința este ancorată în ceea ce este vizibil sau logic, exceptându-L pe Dumnezeu.  Ea cinstește domeniul natural în detrimental celui supranatural. Necredința este credința în lucrurile inferioare. Dar “credința vine prin auzire….” Nu zice că vine după ce am auzit. Și, atenție, vine, dar numai prin auzire.

Inima ascultătoare, are acest privilegiu (timpul prezent continuu), este pregătită pentru depozitul ceresc de credință…  vocalizată prin creștini care au primit revelația interpretării corecte a Scripturii prin Duhul Sfânt, și în concordanță cu ea…

12.Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba incă va face altele si mai mari decât acestea, pentru ca Eu Mă duc la Tatăl; 13. si orice veti cere in Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit in Fiul. 14.Dacă veți cere ceva in Numele Meu, voi face. 15. Dacă Mă iubiti, veti păzi poruncile Mele. 16. Si Eu voi ruga pe Tatăl, si El va va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi in veac; (Ioan 14:12-16)

Punem împreună câteva versete binecunoscute pentru a putea vedea în sfârșit care este de fapt mandatul nostru vizavi de ceea ce a făcut Isus ca model al nostru, pentru ca și noi să facem la fel.

De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască si să zică: “Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.” (Matei 4:17)

Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate si să tămăduiască orice fel de boală si orice fel de neputință. (Matei 10:1)

Și pe drum, propovăduiti si ziceti: “Impărația cerurilor este aproape!” (Mat.10:7) Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară dracii…  (Matei 10:8)

Deja ucenicii Domnului făcuseră minuni de vindecare și de scoatere a dracilor, însă ei nu au priceput că pot face și mai mult de atât:

Matei 14:14– Când a iesit din corabie, Isus a vazut o gloată mare, I s-a făcut miă de ea, si a vindecat pe cei bolnavi.

Dar…  “Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El si I-au zis: “Locul acesta este pustiu, si vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-si cumpere de mâncare.”  “N-au nevoie să plece”, le-a răspuns Isus, “dați-le voi să mănânce.” (Matei 14: 15-16)

Prin mâinile ucenicilor, le dăduse mâncarea ce s-a  găsit, fiind înmulțită în mod supranatural. De fapt, Isus mai face o înmulțire a pâinii (în Matei 15), dar tot nu pricep că El se așteaptă ca ei să facă si “singuri” înmulțirea hranei, deoarece împărăția cerurilor se apropiase de ei (în lumea spirituală), ba mai mult, ei se aflau în Împărăția cerurilor și însuși Regele era cu ei.

În sfârșit, în Matei 16, cu dificultate, până la urmă pricep:

5. Ucenicii trecusera de cealalta parte si uitasera sa ia pâini. 6. Isus le-a zis: “Luati seama si păziti-vă de aluatul fariseilor si al saducheilor.” 7. Ucenicii se gândeau in ei si ziceau: “Ne zice asa pentru ca n-am luat paini!” 8. Isus, care cunostea lucrul acesta, le-a zis: “Puțin credinciosilor, pentru ce vă gânditi că n-ați luat pâini? 9. Tot nu intelegeti? Si nici nu vă mai aduceti aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni si câte cosuri ati ridicat? 10. Nici de cele sapte pâini pentru cei patru mii de oameni si câte cosnițe ati ridicat? 11. Cum nu ințelegeti că nu v-am spus de pâini; ci v-am spus să vă păziti de aluatul fariseilor si al saducheilor?” 12. Atunci au ințeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de invățătura fariseilor si a saducheilor. (Matei 16: 5-12)

Aici Isus clarifică cel puțin două aspecte, de altfel pentru noi stă scris. Să se ferească de necredința manifestată de unele grupări (a fariseilor și a saducheilor) și că n-ar trebui să fie preocupați că uitaseră să ia pâini, fiindcă în Împărăția cerurilor în (în care Isus e Regele, iar Tatăl e Dumnezeu)  operează alte reguli.

De fapt, Isus deja îi învățase cum să aducă rugăciune Tatălui și cum să zicem: “vie Impărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ”. Apoi, împărăția Sa nu e din lumea aceasta,  e aceea spirituală, unde “cetățenia noastră este în ceruri” și “El ne-a înviat împreună și ne-a pus să ședem împreună în locurile cerești, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, in bunătatea Lui față de noi in Hristos Isus” (Matei 6:10; Filipeni 3:20, Efeseni 2:6-7).

Și  tuturor ucenicilor (de ieri, de azi și de mâine), El le-a dat putere și autoritate (delegată) peste toată puterea Vrăjmașului –  în Numele lui Isus și conform Scripturii, pentru Împărăția cerurilor, acolo unde acționează “lumea” duhovnicească (spirituală) , care determină ca rezultat practic (experiență) schimbarea în lumea de aici, în trup (și suflet și duh).

Baptiștii au o credință limitată, incompletă, deoarece ei n-au primit (au respins prin necredință, din diverse motivații)  învățătura Lui Isus pe care a dat-o El ucenicilor Săi, neexperimentând puterea și autoritatea care le e dată tuturor credincioșilor Săi deîndată ce intră în noua Împărăție.  În Evanghelia lui Matei, observăm că foarte des se vorbește despre Împărăția cerurilor, iar Hristos Isus este Regele.

“Împărăția cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie si l-a pus în trei măsuri de făina de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.” (Matei 13: 33)

El le-a răspuns: “Cel ce seamănă sămânța bună este Fiul omului. Țarina este lumea; sămânța bună sunt fiii Împărăției; neghina sunt fiii celui rău. (Matei 13: 37-38)

Isus le dădea în grijă si le zicea: “Luati seama, să vă păziti bine de aluatul fariseilor si de aluatul lui Irod!” (Marc.8:15)

Căci Impărăția lui Dumnezeu nu este mâncare si băutură, ci neprihănire, pace si bucurie in Duhul Sfânt. (Romani 14:17)

Căci Împărăția lui Dumnezeu nu stă in vorbe, ci in putere. (1Cor.4:20)

Drojdia (aluatul) lui Irod, a fariseilor, a împotrivitorilor stă împotriva cerinței  înnoirii minții creștinului, împietrit în obiceiurile și teologiile lui.  (Romani 12:2). Gândirea și universul cunoștințelor dintr-o minte neînoită, contrazic revelația pe care tocmai le-o oferă Dumnezeu prin ceea ce făcuse Isus, atunci, pe paginile Scripturii, sau acum, cu privire la o lucrare supranaturală. Și anulezi astfel Cuvântul lui Dumnezeu de dragul tradiției. (Matei 15:6) – când recurgem la tradiție, ne deconectăm de la sursa noastră de putere și de revelație (când ascultăm de Cuvântul continuu proaspăt, auzit, amintit, crezut). Credința vine prin auzire, nu prin faptul că auzisem în trecut, ieri sau mult înainte. Tot nu pricepeți și tot nu intelegeți? Aveti inima împietrită? (Marcu 8:17)

Un miracol, devine un îndrumător, un dar de la Dumnezeu pentru a ne arăta lucrurile de dincolo. Dar să-i permiți manifestării lui Dumnezeu să aibă efectul total asupra minții și gândirii, înnoindu-te. În timp ce frica se deghizează în înțelepciune, ca și rușinea, îndoiala, neputința, necredința. Focul împrejurărilor umflă drojdia (bună sau rea) și-mi influențează mintea, căci “vine ziua care va arde ca un cuptor” (Maleahi 4:1). Dumnezeu ne-a cumpărat cu un preț imens și vrea să ne dea cu generozitate lucrurile cele mai bune pentru noi. Gândire împărăției știe că orice e posibil, în orice moment, dar trebuie să ne predăm (înnoim) modelelor de gândire a lui Dumnezeu pentru ca să vie împărăția lui Dumnezeu, precum în cer așa și pe pământ. Să spunem Amin, cuvântului lui Dumnezeu, mintea noastră să fie plină de drojdia Împărăției, de influența ei.

Cuvântul ne prezintă două furtuni și două scopuri diferite, una cu un Om dormind pe căpătâiul corăbiei în mijlocul furtunii, în ascultare de Dumnezeu, unul ca Domn al păcii, celălalt aflat în depresie și în neascultare de Dumnezeu, dormind pe fundul cărăbiei, pentru a scăpa ieșind din realitatea neplăcută pentru el (Iona). Domnul, la căpătâi, deoarece trăia pe pământ prin Împărăție, acolo unde nu există nicio furtună. În furtună, noi trebuie să permitem miracolelor de până acum să ne îndrume spre un punct sau loc al credinței potrivit cu provocarea pentru a o confrunta și a ieși prin Hristosul din noi biruitori. Altfel, furtunile trimise de Diavol (Mc 4:35-41) sunt cf. Ioan 10:10 – Hoțul nu vine decât să fure, sa injunghie si să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viața, si s-o aibă din belșug. Deci te poți afla în furtună, fie că faci voia lui Dumnezeu, fie că te abați ca și Iona de la voia Lui.

Cum tot nu aveți credință?, zice Domnul. Iar creștinii cred că e vorba de credință să-L rogi pe El să facă, iar El uneori face ceea ce este rugat. Creștinii de azi cred că: “Nu este responsabilitatea noastră să poruncim în Numele lui Isus ca obstacolele să dispară”. Ei cred că a sluji înseamnă a-L determina pe Dumnezeu prin rugăciune să rezolve problemele de pe pământ. Însă trebuie să vedem situațiile și problemele din perspectiva cerului, a Împărăției, și să declarăm cuvântul Domnului (în Numele Lui) și doar să ne așteptăm ca apoi să vedem că se și întâmplă. Aici  nu pun accentul pe lucrarea de mijlocire care, în fond, este bună. De rugat, trebuie să ne rugăm chiar mai înainte de a apărea problemele, ca să fim tari în credință, să avem obiceiul de a posti, tot mai înainte, cum făcea Domnul Isus, iar când furtuna apare, să putem acționa cu credință și eficiență.

Prin ce demonstrăm că avem credință și putere?

Lucrările pe care “25. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26. Dar voi nu credeti, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteți din oile Mele. 27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin după Mine.” (Ioan 10:25-27)

“Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; si tot ce face Tatăl face si Fiul intocmai. … Eu nu pot face nimic de la Mine insumi: judec după cum aud; si judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.  (Ioan 5:19, 5:30)

“Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele si lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, după cum bine știți; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât si după stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit” (Fapte 2:22-23)

Dragi frați și surori, Isus “S-a dezbrăcat pe Sine însuși si a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Filipeni 2:6). Și, ca să fiți siguri că ați înțeles bine cum a făcut Isus lucrarea Sa pe pământ, în starea sa specială de dublu ipostas în același timp, de Dumnezeu și Om, citiți AICI Crezul de la Calcedon.

Cum vedem din cele câteva versete, lucrările Sale pline de putere, le-a făcut Dumnezeu prin El și putem conchide care ar fi diferența dintre El ca Om și un creștin normal al Împărăției. Și că, în fond, Dumnezeu Domnul Isus se așteaptă ca și noi să facem aceleași lucrări pe care le-a făcut El în cei 3 ani și ceva de slujire când trăise pe pământ.

Isus: El nu a avut păcat care să Îl despartă de Tatăl; El a fost dependent în totalitate de puterea Duhului Sfânt care lucre prin El

Creștinul cu o viață normală: e un păcătos curățit prin sângele lui Isus; prin jertfa Sa, El a învins puterea și efectul păcatului pentru toți cei ce au credință; acum nimic nu ne desparte de Tatăl decât… necredința!

Cu ce ne deosebim de primul Adam? El s-a lăsat amăgit și înșelat de Satan, și i-a cedat acestuia autoritatea pe care o primise de la Dumnezeu de a stăpâni Pământul (Geneza 1:27-28). Păcatul a pus un zid de despărțire între om și Dumnezeu, zid care a fost surpat de Isus prin jertfa Sa pentru omul credincios. Credinciosul nu mai este sub stăpânirea lui Satan (excepție cei care se lasă iarăși amăgiți și chinuiți…), acum credinciosul îl are ca Stăpân și Domn pe Isus, Domnul Împărăției. Și, prin Isus, creștinul și-a recâștigat autoritatea pierdută de Adam, restabilită prin jertfa lui Isus. Deci, ca fiii ai Împărăției, sunt asemenea Lui, din punct de vedere al umanității, avem putere și autoritate în lumea spirituală, deplină. Trebuie însă să luăm toată armătura care ne este pusă la dispoziție de Dumnezeu pentru noi pentru a fi în ofensivă pe tărâm spiritual împotriva Diavolului (Efeseni 6:10-20; 1 Ioan 3:8b).

“Căci noi n-avem de luptat impotriva cărnii si sângelui, ci impotriva căpeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stăpânitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor răutatii care sunt in locurile ceresti.” (Efeseni 6:12)

“Hoțul nu vine decât să fure, sa injunghie si sa prapadeasca. Eu am venit ca oile să aibă viață, si s-o aibă din belsug.”  (Ioan 10:10)

Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca sa nimiceasca lucrarile diavolului. (1 Ioan 3:8b)

A Celui ce, prin puterea care lucreaza în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, 21. a Lui sa fie slava in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor! Amin. (Efeseni 3: 20-21)

Și să vă lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nădejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti  si care este față de noi, credinciosii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui…  (Efeseni 1: 18-19)

Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu, despărțiți de Isus nu putem face nimic, tot ce facem (și cerem), facem în Numele lui Isus, Regele Împărăției.  Noi facem ceea ce a făcut Isus, modelul nostru, El este calea… cum începuse și practicase și apostolul Pavel,  care … “propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.”  (Fapt.9:27).

Deci și noi putem face tot ceea ce a făcut Isus când era pe Pământ, în Numele Lui Isus, prin puterea lui Dumnezeu care lucrează în noi – Dumnezeu face prin noi, prin puterea Lui. A Lui să fie toată gloria și cinstea, Amin!

Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă,  rin Numele Lui, iertarea păcatelor.” (Fapt.10:43)

Si a poruncit să fie botezați in Numele Domnului Isus Hristos.  (Fapt.10:48) –  formula completă însă este  “în numele Tatălui, Fiului și al Duhului Sfânt”, Ei sunt una, nedespărțiți, în trinitatea ipostasurilor Sale dumnezeiești!

Pavel, necăjit, s-a întors si a zis duhului: “In Numele lui Isus Hristos îți poruncesc să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în ceasul acela. (Fapt.16:18)

Revelația nu este a ta numai dacă o crezi și dacă o experimentezi, altfel acea revelație, e totuși foarte adevărată și eficace, dar doar pentru aceea care cred și o experimentează.

Baptiștii cred incomplet și suferim, din cauză că nu cunoaștem nici Cuvântul și nici puterea lui Dumnezeu, care ne este dată în Împărăția lui Dumnezeu.

• Caci “din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri“, după cum este scris. (Rom.2:24)
• Fiindcă “oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” (Rom.10:13)
• Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal, pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Hristos. (Efes.5:20)
• In Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fratilor, să vă depărtati de orice frate care trăieste in neorânduială, si nu după invățăturile pe care le-ati primit de la noi. (2Tes.3:6)
• Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe prezbiterii bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului. (Iac.5:14)

Revin la conceptul de necredință:

Mergem în Matei 17:

14. Când au ajuns la norod, a venit un om care a cazut in genunchi inaintea lui Isus si I-a zis: 15. “Doamne, ai milă de fiul meu, caci este lunatic si pătimeste rau: de multe ori cade in foc si de multe ori cade in apă. 16. L-am adus la ucenicii Tai, si n-au putut sa-l vindece.”

17.”O, neam necredincios si pornit la rău!“, a răspuns Isus. “Până când voi fi cu voi? Până când va voi suferi? Aduceti-l aici la Mine.” 18. Isus a certat dracul, care a iesit afara din el. Si baiatul s-a tamaduit chiar in ceasul acela.

19. Atunci ucenicii au venit la Isus si I-au zis deoparte: “Noi de ce n-am putut sa-l scoatem?” 20. “Din pricina puținei voastre credinte“, le-a zis Isus. “Adevărat vă spun că, dacă ati avea credință cât un grăunte de muștar, ati zice muntelui acestuia: “Mută-te de aici acolo”, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputință. 21. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune si cu post.”

Posibil că acei ucenici să nu fie din cei 12, desi nu are importanță, căci Isus mai trimisese și alți 70 de ucenici ca “să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo si să le ziceți: “Impărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi.” (Luca 10:1; 9)

Știți cum e cu necredința? E ca și în cazul în care la mijloc o greutate mare legată de un cal, care s-o tragă într-o direcție; și în direcția opusă legată de un alt cal care s-o tragă, iar greutateal rămâne pe loc! Avem acea măsură de credință primită la convertire, dar avem și necredința de aceeași valoare care ne anulează eficacitatea credinței.

De fapt, în originalul din greacă lipsește cuvântul cuvântul subliniat din text “Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune si cu post.”

Postul e bun pentru a ne spori credința  – care deși ca măsură posibil să fie constantă, în timp ce, practic, ne scade prin însumarea cu necredința care s-a insinuat și ea în noi). Dar îndeletnicindu-ne cu postul, rugăciunea, citirea și meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu și, ceea ce este cel mai important, înnoindu-ne mintea (poarta de intrare a lucrurilor duhovnicești, ale Duhul Sfânt, dar și cele ale minciunilor Vrăjmașului) se diminuează mult acea necredință!

Dacă ne consumăm timp și energie foarte mult cu lucrurile lumii, cu TV, filme, informații de știri, beletristica lumii etc, n-avem cum filtra și primi ceea ce trebuie, fiind plini de mult balast.

E clar că dracii nu se scot prin post, ceea ce-L mișcă pe Dumnezeu este credința, (dar și ascultarea, mulțumirea, lauda, dragostea, roadele Duhului Sfânt).

-Necredința altora, este și ea o piedică în lupta spirituală; nici Isus n-a putut să facă minuni acolo unde este plin de necredință. Pe un orb la scos afară din sat, pentru e nu fi influențat de necredința oamenilor, iar orbului vindecat i-a spus să nu se întoarcă în sat.

 “N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi si i-a vindecat. Și Se mira de necredința lor. Isus străbătea satele dimprejur si invăța pe norod.” (Marcu 6:5-6)

Isus a răspuns: “Tu zici: “Daca poți!”… Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!” (Marcu 9:23)

Tu trebuie să crezi; nu-ți poți auma responsabilitățile pentru altă persoană și n-o poți vindeca prin prisma credinței tale; îi poți ajuta, dar nu poți crede în locul lor.  Trebuie să crezi, apoi poate să-ți vină și credința.

Există 3 feluri de Necredință:

1)Necredința care vine din ignoranță

Dacă nu auzi Cuvântul, ignoranța vine automat. Dacă, dimpotrivă, tot auzi unele lucruri, despre acele lucruri n-ai cum a primi credință, de a le crede. Așa e despre vindecare, eliberare, botezul cu Duhul Sfânt, vorbirea în limbi etc. Nu crezi, n-ai cum să primești o astfel de credință, ești ignorant, mai mult, opui rezistență, mare rezistență și apoi te lauzi că faci asta în numele Domnului ca să protejezi creștinii de erezii! Și când cineva vine și se roagă să cadă rezistența la astfel de lucrări ale Duhului, iarăși zici că e erezie…! Că adică e vorba de celălalt duh, al Vrăjmașului…! De aceea trebuie reînnoită mintea, prin întrebuințare, meditând, primind, ascultând de Domnul:

 “Cine zice ca rămâne in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.” (1 Ioan 2:6)

2) Necredința care vine din neîncredere

Nu e ignoranță, ci e faptul că ai fost învățat să fii împotrivă la ceva și ai credința canalizată în direcție opusă. Nu crezi în vorbirea în limbi, predici asta desi scrie clar:

“In adevar, cine vorbeste in alta limba nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l intelege si, cu duhul, el spune taine. Cine vorbeste in alta limbă se zideste pe sine insusi; 5. As dori ca toti sa vorbiti in alte limbi… 14. Fiindca, daca ma rog in alta limba, duhul meu se roaga, dar mintea mea este fara rod. 15. Ce este de facut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea. 22. Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credinciosi, ci pentru cei necredinciosi. … 38.Si, dacă cineva nu intelege, să nu inteleaga!” (1Corinteni 14: 2; 4-5; 14-15; 22; 38)

Unii sunt cuprinși de necredință, pentru că nu știu (și nu aud) ce spune Cuvântul, iar alții sunt cuprinși de necredință pentru că au fost învățați împotriva unui concept, și zic: “E de la Diavol, minunile s-au sfârșit din vremea de după apostolic…”

E mai greu să ajungi la cei care au primit o învățăturp greșită. Dar spune-I unei persoane adevărul, dacă n-a cunoscut acest adevăr până atunci, iar adevărul îl va face liber și va începe să creadă. Dacă însă a auzit o minciună (sau a înțeles așa), iar acum tu vii cu adevărul și primește adevărul, se va deschide și va contracara învățătura greșită cu adevărul primit acum.

Dar Isus cred că se referee la al 3 lea tip de necredință.

3. Necredința naturală

Nu crezi în mod natural lucruri pe care nu pe poți vedea. În mod natural ești tentat să crezi mai mult ce simți, guști, vezi decât ceea ce crezi bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu. Am fost educați urmează cee ace vezi. Ceea ce vedem e real, dar în lumea aceasta, nu însî în împărăția lui Dumnezeu și în lumea spiritual, nevăzută, desi foarte reală. Însă Platon a intuit și a decretat: numai ce e imuabil este real. Ceea ce noi vedem, cu ochii fizici, e supus legii entropiei, este trecător, supus schimbării, perimării etc.

Pe de altă parte, omul nu este învățat că există o lume spiritual, ori tocmai despre asta vorbim aici, despre credința în lumea spiritual și în împărăția lui Dumnezeu care este așezată totuși în ambele lumi, material și spiritual, dar lupta și consolidarea ei se realizează în tărâm spiritual, în locurile cerești.

Necredința natural există din cauza celor 5 simțuri natural ale omului.

Când privești la ce se întâmplă fizic, băiatul lunalit, epileptic, trântit la pământ cu spume la gură, te apucă necredința. Dar trebuie să rămânem cumva imuni la ce vedem fizic, ca să nu ne scadă credința, copleșiți de necredința natur.al, și să poruncim În Numele lui Isus, vindecarea, ieșirea acelui drac.

Oamenii, în mod normal, sunt creați să aibă și 6-lea simț, credința, care se găsește în AND-ul creștinului cu o viață normală.  Lui Adam și Evei li s-au deschis ochii fizici, ai lumii acesteia, și au văzut că sunt goi, dar până atunci ei Îl urmau pe Domnul Dumnezeu prin credință. Apoi li s-au închis ochii spirituali, ai inimii. Acum omul e atât de firesc încât nici nu ne mai putem imagina lumea împărăției. Inițial omul fusese creat să umble prin credință, nu prin vedere.

 “7. Copilasilor, nimeni sa nu va insele! Cine trăieste in neprihănire este neprihănit, cum El insusi este neprihănit. 8. Cine pacătuieste este de la diavolul, căci diavolul păcătuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca să nimicească lucrările diavolului. 9. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieste, pentru ca sămânța Lui rămâne in el; si nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.” (1 Ioan 3:7-9)

Concluzie

“Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine”, și tot Dumnezeu a făcut prin Isus “minunile, semnele si lucrările pline de putere” de pe paginile celor patru Evanghelii, conform economiei Împărăției lui Dumnezeu.

Și noi, creștini cu o viață normală în Împărăția lui Dumnezeu, “prin puterea [Celui] care lucreaza în noi”, putem face “nespus mai mult decât cerem sau gândim” , operând în Numele lui Isus Hristos împotriva duhurilor răutăți care sunt în locurile cerești, vindecând pe bolnavi, înviind pe morți, curățind pe leproși, scoțând afară dracii. (cf.Efes. 3: 20,  Mat. 10:8).

Cum L-a trimis pe Isus Tatăl, la fel suntem și noi trimiși de Domnul Isus să facem pe pământ lucrarea l-a care ne-a chemat:

Isus le-a zis din nou: “Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit si Eu pe voi.” După aceste vorbe, a suflat peste ei si le-a zis: “Luați Duh Sfânt!

Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; si celor ce le veti ține, vor fi ținute.” (Ioan 20:21-23)

Am auzit glasul Domnului, intrebând: “Pe cine să trimit si cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: “Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6:8; Psalm 40:7-8)

23. In sinagoga lor era un om care avea un duh necurat. El a inceput să strige:

24. “Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te stiu cine esti: esti Sfantul lui Dumnezeu!”

25. Isus l-a certat si i-a zis: “Taci si iesi afară din omul acesta!”

26. Si duhul necurat a iesit din el, scuturandu-l cu putere si scotand un strigat mare.

27. Toti au rămas inmarmuriti, asa ca se intrebau unii pe altii: “Ce este aceasta? O invățătură nouă! El poruncește ca un stăpân chiar și duhurilor necurate, și ele Il ascultă!” (Marcu 1: 23-27)

Pastori precum Toni Berbece și-au înțeles menirea, că la această lucrare i-a chemat Domnul, și au ascultat mai mult de Dumnezeu decât de oameni.  La fel, și pastorul Tămaș, nu face altceva decât să-și împlinească mandatul: prin care a primit harul si “apostolia”, ca sa aducă, pentru Numele Lui, la ascultarea credintei pe toți aceia care i-au căzut la împărțeală…”, (cf. Rom.1:5)

Tradiția bisericii baptiste e însă alta, sintagmă la care a apelat însuși Andrei Croitoru în pledoaria sa, de altfel foarte exactă, în clipul Prin cine își conduce Hristos Biserica? Comitet sau prezbiteri?  – numind-o tradiționalist-legalistă, deci nu e bună, rigidă, explicând că conducerea prin “comitet” e foarte păguboasă.  Demult sosise timpul, cu ceva secole în urmă,  să se treacă de la acele celebre 4 sau 5 puncte stabilite de Luther în tezele din 1517 și nu să rămânem rigizi la slovele lui sau ale Bibliei, ci să trecem mai departe cucerind noi teritorii spirituale călăuziți de Duhul Sfânt care dă viață! În cazul acesta, al conducerii prin Comitet, Andrei s-a exprimat că se folosește o “hermeneutică a disperării când crezi deja ceva și vrei să ai acoperire doctrinară“. Bine zis, foarte plastic,  dar se aplică și pentru pledoaria sa despre Duhul Sfânt, dspre cesationism și a altora care susțin această doctrină potrivită din condei, cu vorbe și idei fără acoperire, cu presupuneri deosebit de riscante, pe care viața creștină normală le combate cu ușurință!

Ce s-a întâmplat de mulțime de pastori și creștini nu cunosc aceste lucruri? Satan a semănat și el, sămânța îndoielii, i-a înșelat pe profesorii de la Seminarul Teologic cu decenii în urmă, astfel că acum, când încep și dintre creștinii baptiști (și penticostali) să primească prin revelație întregirea credinței primite de la Dumnezeu,  frați vigilenți precum Andrei Croitoru (fără prea mare discernănânt, decât de logică și rațiune) critică ca ars  această descoperire / revelație de sporire a credinței.  Dacă aude pe cineva că folosește arma rugăciunii cu vorbire în limbi, la care Satan se opune cu tărie deoarece ea este și  foarte eficientă în economia lui Dumnezeu, pentru că spune (taine) acele cuvinte (neînțelese) în rugă după cum le dă Duhul să spună și de care este nevoie pentru a declanșa  izbânda în lupta spirituală. E adevărat, e un cusur când rugăciunea în limbi se face în adunarea din Biserică  – fără traducere – însă putem avea îngăduință, în a nu da motive de tulburare  în adunare din afara bisericii. Cum se spune, cu o floare nu se face primăvară, adică, printr-o seară de propovăduire mai deosebită nu te poți aștepta la minuni, nici de-o parte, nici de alta, dar te poți ruga pentru ca Domnul Isus să-Și conducă El lucrarea, prin Duhul Său cel Sfânt, sfătuindu-i să aibă în adunare atitudinea lui Gamaliel.

Andrei Croitoru face o analiză la predică lui Toni Berbece din Biserica Betel Centru Cluj

Prin ceea ce spune, prin cuvintele sale acide și gratuit-răuvoitoare, i se potrivesc cumva mănușă, lui însuși, pentru intervenția sa.

Fac doar o sumară analiză, prin cântarul meu imperfect și neomologat, în finalul analizei sale, încercând două definiții discutabile și nici vorbă de ceva de pus în ramă.

Andrei: vorbește critic la ceea ce a fost la biserică cu acest prilej-  “…iresponsabilitatea, și pentru că păstorii cer semne și minuni de la Dumnezeu prin Toni”,  deci frânturi din vorbirea lui Toni, scoase de Andrei pentru analiză –  “ca Dumnezeu să lucreze prin semne și minuni, prin Toni…”

Toni: “Am văzut că vine un sezon pentru Biserica aceasta, care experimentează o mare trezire în acest moment, vine un sezon…”

Andrei: persiflând “Limbajul este foarte bine ales. Deci dumneavoastră trebuie să înțelegeți un lucru: ca să schimbi gândirea unor oameni, trebuie să schimbi limbajul. Ce om n-ar vrea o trezire spirituală? Gândiți-vă puțin. Ce biserică n-ar vrea o trezire spirituală? Ce oameni, n-ar vrea o trezire spirituală? Problema este modul în care definești trezirea spirituală. Eu îmi doresc o trezire spirituală, dar vreau o trezire spirituală ca pe vremea lui John Wycliffe (1320-1384), Jonathan Edwards (1703-1758)… dar nu vreau o trezire spirituală ca pe vremea lui Toni Berbece sau pe vremea a tot felul de ciudați carismatici, nu vreau o trezire spirituală în care oamenii tremură ca șerpii, se aruncă pe jos, fac spume la gură, urlă, încep să râdă incontrolabil și să latre ca câinii sau să grohăie ca porcii. Nu mă interesează o asemenea trezire spirituală, sub absolut nicio formă. Deci, depinde cum definești trezirea spirituală. Și, ascultați-mă, Toni zice că la Betel Cluj este o trezire spirituală. Întotdeauna când a fost o trezire spirituală, lucrul acesta a ajuns incontestabil prin pocăința acelor oameni, prin întoarcerea la Dumnezeu, prin mărturia puternică dată față de Domnul Isus Hristos, printr-o viață trăită de sfințenie, nu prin revenirea la semne, minuni, vorbire în limbi, prorocii și vedenii. Indiferent dacă sunteți sau nu sunteți de acord cu continuitatea acestor daruri. Asta este esența unei treziri spirituale autentice. Da. Este foarte important și vă invit pe fiecare dintre dumneavoastră să gândiți lucrurile în felul acesta, înțelegând definiția tuturor lucrurilor.

Toni: “Veți fi foarte huliți și atacați…” – atât a dat din ce vorbea Toni, spre analiză – fratele expert, Andrei Croitoru…

Andrei, vesel: “Aici sunt două lucruri foarte interesante la Toni Berbece.Unu, că-i încurajează; i-a văzut că au pornit pe panta asta cu manifestările astea carismatice și zice “experimentați o trezire spirituală“, primul lucru: asta-i o manipulare psihologică, el știe, a venit doctorul, fac… analizează… “băi, e trezire spirituală la Betel Cluj” [vesel nevoie mare, că i-a dat nota de plată… omului venit la rând să-l (des)califice] – c-a zis Toni Berbece, înseamnă c-așa-i!

A doilea lucru ce-l zice: “veți fi huliți” Ia ascultați, ascultați foarte bine [ce mare descoperire auditivă ne-o mai oferă generos Andrei, încă o dată], ce limbaj folosește. Deci, cei care nu cred în ce spune că practică ei acolo, hulesc. Veți fi huliți! Da, că n-au treabă ortodocșii cu ei, n-au treabă alții. Cine? Fraților veți fi huliți, da. Deci cei care sunt huliți, cei care sunt cesaționiști sau poate nu cred întâmplă acolo, hulesc.

Toni: “… asta cu post și cu rugăciune, ca să rezistați. Amin?! Vine un sezon în care veți fi huliți în care veți fi trădați poate chiar de frații voștri, care se vor întoarce împotriva voastră și am văzut Duhul lui Dumnezeu cum…”

Andrei: “Ascultați limbajul – huliți, trădați de frați, se vor întoarce frații împotriva voastră…” Deci, cineva care nu crede în manifestările astea, cu vorbirea în limbi, cu prorocii și așa mai departe, sunt cei care hulesc, da? Sunt acolo, în biserica Betel care nu sunt de acord cu lucrurile astea; ei sunt frații care hulesc! care se întorc împotriva lor! care i-au trădat! Probabil, cei care mi-au scris comentarii private sunt… hulitorii!! [se miră puternic Andrei complice, către vizitatorii din ecran]; sunt împotrivitorii, cei care i-au trădat, au trădat această mare trezire spirituală! Este un mod pervers, voi spune deschis lucrul ăsta, un mod pervers, parșiv din partea lui Toni Berbece să-i numească pe membri bisericii sau pe toți aceia care nu sunt de acord cu lucrurile acelea; le evaluează, le critică, le judecă, le cercetează … să-i NUMEASCĂ frați care-i trădează! Frați care se-ntorc împotrivă, frați care hulesc. [acum se adresează cu înfierare proletară direct lui Toni cu ochii însă pe notițe] Să-ți fie rușine! Dac-ai ajuns să-i numești pe copiii Domnului în felul acesta, doar pentru că nu sunt de acord cu toate jmecheriile pe care le faceți voi acolo, da? Este o manipulare, un limbaj manipulativ, psihologic, atât. Nimic mai mult.  [de această dată cred că lui însuși, lui Andrei i se potrivesc bine aceste cuvinte] … NU, nu v-ați trădat frații, că n-ați fost de acord cu pastorul Adi Tămaș,  el v-a trădat încrederea băgând pe ușa din dos niște manifestări carismatice…”

Analiza mea:

A huli: când cineva aduce ofensă lui Dumnezeu, în speță Duhului Sfânt. Andrei clarifică despre ce e vorba ca să nu fie dubii: “Deci, cei care nu cred în ce spune că practică ei acolo, hulesc.” A prins bine ideea, Andrei, altfel se putea interpreta și cu totul altceva.

Păi dragă frate Andrei, nu cumva  hulă se numește când cineva vorbește bine despre lucrarea Duhului Sfânt, ca fiind autentică, acel mod de manifestarea a Duhului la care face referință indubitabil cineva, iar altcineva, nu doar că nu crede, ci are atitudinea asta grozavă de-a-l acuza (pe fratele care se exprimă corect) de un mod perves de manifestare, de manipulare psihilogică de cea mai josă speță.  Iar frații care nu fac front comun cu pastorul lor, ci îi trădează încrederea, cum pot fi numiți? Dar cel care-i incită la revoltă, în această complicată situație prin instigarea ei, complicată prin ajutorul negativ al unor ca Andrei?

-n-am urmărit predica cu pricina a lui Toni Berbece, dar i-am urmărit cca 20 de predici ca să știu că nu face manipulare și că tocmai intervenția tendențioasă a la câine de pază a lui Andrei o numesc o manipulare josnică, rușinoasă.

– i-am ascultat predicile lui Vasile Hozan, care susține că a scris 21 de cărți, citindu-i trei dintre ele, Amintiri din țară și Bisericile pe care le-a făcut Duhul Sfânt prin activitatea lui. E ok tot ce a scris și predicat, ziditor, iar lucrarea Duhului Sfânt e peste tot aceea din Faptele Apostolilor, carte neîncheiată, ci continuată prin Vasile Hozan și alți frați neînsemnați.

-am impresia, doar acum, prin această intervenție furibundă, că dragă frate Andrei  ești tradiționalist-legalist, fără să știi inima ți-a înșelat-o Satan cu oarece cinstire și, de asemeni, inconștient, te conformeazi unor gânduri proprii nesfințite, după o logică și rațiune personală greu de combătut de alte capete.

-acei creștini ai marilor treziri (John Wycliffe,  Jonathan Edwards), numiți de tine ca etalon, și acele elemente care spui că înseamnă trezire spirituală, la ora actuală, tocmai că nu se mai încadrează bine la ceea ce probabil se așteaptă Domnul Isus, acum, ci acele elemente vechi trasate de Însuși Domnul Împărăției cerurilor din Marea trimitere, și din nou tocmai ceea ce a făcut El însuși, trimițându-ne pe noi cum El fusese trimis de Tatăl, avem același mandat de bază (Matei 10, Luca, 9 și 10 și trimiterile de la sfârșitul evangheliilor).

–a caracteriza gratuit și grotesc (oare nu e manipulare psihologică de cea mai joasă speță) prin aceste fraze prin “tot felul de ciudați carismatici, nu vreau o trezire spirituală în care oamenii tremură ca  șerpii, se aruncă pe jos, fac spume la gură, urlă, încep să râdă incontrolabil și să latre ca câinii sau să grohăie ca porcii” – putea cineva coborî atât de jos? cu asemenea neadevăruri, deoarece predicile lui Toni se găses pe you tube și el spune mereu ce se întâmplă  și cum procedează!

-Dragă Andrei, n-ai înțeles ceea ce foarte bine ai predicat?, mi se pare din Evrei 5, ultimele versete și primele din cap. 6, să mergem spre cele desăvârșite, nu mai e vorba atât despre pocăință și mântuire, pentru trezire, ci e vorba de-a face ceea ce ne cere Domnul, prin puterea Duhului, minuni ca vindecări și eliberări de duhuri, și atunci se vor pocăi mulțimi de oameni, căci atunci se va împlini aproape de la sine oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit, primind pocăința și credința,  căci Împărăția cerurilor s-a apropiat de ei, precum în cer-așa și pe pământ. Iar Toni Berbece, știe ce spune, și eu știu asta, pentru că despre asta e vorba și nu despre ceea ce crede eventual lumea și cei care văd pe you tube aberații, sau lucruri normale, uneori, dar ei le cred anormale.

– “NU, nu v-ați trădat frații, că n-ați fost de acord cu pastorul Adi Tămaș,  el v-a trădat încrederea băgând pe ușa din dos niște manifestări carismatice…”   – Dar nu trebuie de fapt să cercetați totul și să luați ceea ce este bun ?(1 Tesaloniceni 5:21).

_________

Notă: Am trecut încă din titlu, pentru Andrei Croitoru, doar pentru a citi cât mai mulți, altfel te puteam suna, să-ți spun, citește, sau să-ți detaliez chestiunea, dar este vital pentru toți creștinii că știe că avem putere supranaturală, în Numele lui Isus, în lupta de scoatere a demonilor, afară din oamenii care acceptă Împărăția cerurilor

https://armoniamagazineusa.com/2018