20-09-2018
O perspectiva creștină ÎMPOTRIVA referendumului de redefinire a căsătoriei. Legat de rolul Bisericii creștine de diverse culori în acest demers, cred că ar fi mai constructiv să facem o campanie pentru refacerea rupturilor din societate, cauzate de inițiativa aceasta a Bisericii, și de discursul anti-gay promovat de mulți lideri creștini de opinie. Cred că Biserica s-a compromis deja cu inițiativa asta. Și dacă iese Da, și dacă iese Nu la referendum, tot ar fi mai constructivă acum o discuție despre reconstrucție, restaurare și damage-control.
E aiurea că s-a ajuns la o logică binară de gen: ești pro-familie, pro-căsătorie, atunci evident că trebuie să votezi (pro) la referendum. Dacă nu vezi așa, îngropi viitorul națiunii și o deschizi înspre blestemele divine, fiind orb și manipulat de propaganda gay și progresist.
Și e aiurea că cei ce gândesc în modul pro-referendum se află majoritar și în țări selecte ca Turcia, Rusia sau Ungaria (sau mai nou, și SUA), vajnice apărătoare ale valorilor tradiționale contra femeilor cu barbă occidentale, apărăndu-și copiii de adopția și violul generalizat din partea „gheilor”, luptându-se cu propaganda neo-marxistă dar abandonând complet tema creștină a justiției sociale. Și deloc întâmplător, toate aceste țări au același gen de lideri politici dubioși care aruncă oase de ros populației în schimbul centralizării puterii. Și Biserica se aliază cu cine poate, politic vorbind, ca să treacă puntea. Daca majoritatea „creștină” asta vrea de la România, eu unul aș putea să emigrez…
Să fim măcar conștienți că, prin acest demers cu referendumul, se produce un recul imens față de Evanghelia asta forțată, cel puțin la publicul tânăr urban, și vor exista consecințe pe termen mediu și lung pe care generația mea, pentru binele căruia cică se face acest referendum, le va plăti. M-ar bucura să prezentăm o Evanghelie și o Împărăție „opt-in”, în care oamenii să vrea să facă parte printr-o alegere voită, complet opțională. În locul unei variante nici macar „opt-out” în care vrei-nu vrei, Biserica îți împinge valorile pe gât, chiar dacă valorile sunt ok în sine. Schimbăm tirania minorității cu cea a majorității așa-zis creștine, și credem că asta e implementarea Împărăției dragostei lui Dumnezeu?
Cred că e imposibil să fii creștin și să nu consideri homosexualitatea ca fiind păcat (e un pasaj care îl mentionează clar în NT, alături de bârfă, minciună, curvia și alte păcate mult „mai omenești”, pentru care nimeni însă nu simte să facă inițiative legislative). și dacă eu consider că ceva e păcat bazat pe convingerea mea creștină, cât de ok e să legiferez acel lucru ca obligatoriu pentru toată lumea. Unde se termina „codul legal iudeo-creștin” care inspiră legislația noastră, și unde încep convingerile noastre personale privind ce e bine și ce e rau? Cât de creștină mai e România, în 2018?
Să nu uităm că și noi, creștinii evanghelici, suntem o minoritate „suspectă”, cu intenții dubioase la adresa „neamului românesc creștin ortodox”, și că nu e deloc imposibil să ne vina și nouă rândul să fim vizați de inițiative cetățenești „creștine”. Vă recomand să citiți despre implementarea politic-religioasă cea mai de succes a principiilor creștine în România – regimul legionar. Principalii adversari: homosexualii, evreii și minoritățile religioase, apoi în general toți cei care nu gândeau ca ei. Deja vu…
Ca să nu mai vorbim de futilitatea acestui demers în lumina ratificării de către România a Convenției de la Istanbul sau a apartenenței noastre la UE ce susține drepturile minorităților. Decât dacă și chestiile astea sunt negociabile…. sau de perdeaua de fum reprezentată de referendum pentru a acoperi tentativele de a ”rezolva” cu amnistia și grațierea.
Ar fi fain să fie loc și de nuanțe, și de mai multă dragoste în loc de atât de multă „politică”.
Autor: Sorin Pețan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu