vineri, 11 septembrie 2020

Sorin Cigher: Viața după referendum. Cine a pierdut, cine a câștigat?












Unii se grăbesc să-și declare victoria, fluturând un steag colorat, al succesului, țopăind de bucurie prin cluburi aburite, ca și cum ar fi câștigat cea mai mare bătălie, iar alții stau și privesc în gol aceasta „înfrângere”, ca și cum ar fi scăpat ultimul tren al vieții.
O, nu, nu vă grăbiți! Nu vă grăbiți să jubilați pentru că această „victorie” nu va ține mult. Lupta nu s-a dat pe tărâmul nostru compromis, ci într-o altă dimensiune, una mult mai importantă și mai vastă, cea spirituală. Acolo Altcineva este Conducătorul oastei, El niciodată nu a pierdut vreo bătălie. Jubilatorii s-au luat la luptă cu o Stăpânire cosmică și fără să conștientizeze, au intrat într-o luptă din care vor ieși zdrobiți și înfrânți. Cei din tabara ,,înfrânților” nu au folosit armele minciunii, manipulării, agresivității etc, ci în mod sincer s-au poziționat în spatele Adevărului și al Comandatului Suprem care a stabilit o normă de viață peste care nimeni nu poate trece. Istoria ne dovedește cine are câștig de cauză. Cred că știți finalul! Pe termen scurt, se pare că cei realiști și sinceri pierd lupta, promotorii valorilor și principiilor de bun simț, dar realitatea este cu totul alta. Timpul va dovedi că cei ,,înfrânți” au avut dreptate și proverbul spune un adevăr dureros: ,,cine râde la urmă…râde mai bine…” Acum sunt întristați pentru puțină vreme, dar curcubeul original, amplasat pe bolta Cerului de către Cel care l-a inventat, ca aducere aminte că nu sunt singuri, îi va încuraja și le va înviora inimile celor care și-au propus să trăiască normal. Iar cei care au confiscat ce nu le aparține, un curcubeu făcut din carton, contrafăcut, se pot bucura de o ,,realizare” mondială, dar fără succes pe termen lung.
Îmi vine în minte scena de pe Titanicul scufundat de mâna nevăzută. Toată lumea era în toiul distracției, libertățile au fost oferite la maxim, dezmățul la el acasă, dansuri, voie bună, gânduri mari pentru noua lume, fără nevoia de Dumnezeu… Dar ce folos avea această euforie de moment, când după câteva ore vasul era pe fundul oceanului. Nimeni nu a anticipat aceasta! Ce folos să trăiești o senzație de siguranță, dar care nu are nici o temelie? De ce se grăbesc oamenii să tragă concluzii înainte de termen? Tocmai au dat de un iceberg nevăzut și nu rămâne decât să constate că fisura va aduce cât de curând o scufundare irecuperabilă. Nu fiți triști cei care tocmai ați asistat la această lovitură puternică la temelia vasului. Barca de salvare a fost aruncată. În barcă suntem în siguranță chiar dacă este nebagată în seamă, micuță și demodată, învechită și prăfuită, însă condusă de Comandantul suprem al lumii, față de vasul gigant, modern, pus la dispoziție de Occident, condus înspre ruină.
Știind aceasta, privim bucuroși pe țărmul care ne așteaptă, văzând farul care ne face semn de bun venit, doar pentru că încă este noapte, nu-l putem zări așa de bine, dar ne apropiem de el, fiți siguri de aceasta!
Este mai bine de partea Adevărului marginalizați, ironizați, etichetați, repudiați de ,,lumea bună” decât atrași de mirajul orchestrei îmbătătoare care oferă dezechilibru și nenorocire.
Viața merge înainte! Cu o privire spre țărm, să nu ne pierdem zelul și nădejdea! Avem de ce să fim bucuroși! Într-un final, la linia de sosire, vom fi întâmpinați cu salutul: Bine ați venit, luptători neînfricați!
Cu noi e Dumnezeu!
Sorin Cigher
Pastorul Bisericii Baptiste SION din Sibiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu