duminică, 13 septembrie 2020

Virgil Achihai: „Dumnezeu este la o rugăciune distanță”















Virgil Achihai: „Dumnezeu este la o rugăciune distanță”! Doina Bejenaru 15-01-2018 17:27:35
Epistola apostolului Pavel către cei din Filipeni, capitolul 4, versetul 8: „Încolo, frații mei, și surorile mele, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să mă și să ne însufleţească!” – Filipeni 4:8
Adică, dragii mei, în aceste lucruri să pun viață când le trăiesc. Cineva m-a întrebat „cum ți-ar plăcea să fie Adunarea din Târgoviște? Plină sau foarte plină? Eu am spus „vie”. Pentru că dacă este vie, o va umple Duhul Domnului. Dacă este plină cu oameni, oamenii aceia în timp se vor lua cu ale lor, vor uita de Evanghelie, de Domnul Isus Hristos și Adunarea va rămâne o simplă Adunare.
Cuvântul pe care l-am citit din Sfânta Scriptură, doresc pentru mine și pentru dumneavoastră, să fie ca un îndemn pentru 2018, în anul Marii Uniri. Mă gândeam că Mihai Viteazul la 1600 a făcut o Unire, a continuat în 1918, dar acum 2000 de ani, Domnul Isus Hristos a unit cerul cu pământul, ceea ce nu a făcut nimeni. Fiecare țară își are eroii ei, care au realizat uniri statale, dar Domnul Isus Hristos a unit cerul cu pământul „căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care îi despărțea” (Efeseni 2:14), pe mine, pe tine, pe oricare dintre noi care eram depărtați și despărțiți de Dumnezeu.
Prin Domnul Isus Hristos – a Lui să fie lauda! – îmi doresc din toată inima ca Numele Lui să fie înălțat mai presus de orice nume al nostru. Din când în când, Duhul Domnului ne înștiințează că trăim clipe unice. Pentru mulți dintre noi, cred că anul 2018 va fi un an unic. Anul 100 de la Marea Unire, apoi 70 de ani de la recunoașterea Israelului! Dumnezeu să-Și desăvârșească planul și cu ei și ochii noștri să fie cu luare aminte la lucrarea lui Dumnezeu cu Israel!
Dar mai presus de toate, să mă însuflețească și să ne însuflețească, precum spuneam, să dea suflet trăirii noastre, prin valorile Evangheliei. Trăim într-o Europă care spune că este unită, dar vedem că este dezbinată în adâncul ființei ei, o Europă care a scos din Constituția ei tradiția creștină. Și, dragii mei, când îți renegi trecutul, nu ai prezent, nu ai identitate. Cine ești? O aglomerație de neamuri, popoare, cu identități diferite, care au scos din Constituția comună creștinismul. Nu au trecut, nu au prezent, dar mai ales nu au viitor și nu au speranță pentru un viitor care să îi bucure.
După cum spuneam, Duhul Sfânt ne înștiințează că trăim clipe unice. O astfel de clipă este pentru mine astăzi, aici, pentru că în locul acesta, cumva poate zic prea mult, strivit de toți acești oameni deosebiți care sunt reprezentați pe această pictură uriașă, mă uit acolo și văd teologia, regina științelor. Fiindcă avem posibilitatea să vorbim despre Domnul Isus Hristos, Numele Lui să fie înălțat mai presus de orice, pentru că nu este dat oamenilor un alt nume sub soare în care să fie mântuiți decât Domnul Isus Hristos.
Vorbeam de o Europă care deși aparent este unită din punct de vedere politic, este dezbinată și încet, încet părăsită de unii, cei mai bogați! Se poate să rămână în ea doar cei mai săraci, dar sărăcia de multe ori unește mai mult decât bogăția. Această Europă, mă gândeam, l-a ferecat pe Dumnezeu în Biserici. Pe urmă le-a vândut, le-a închiriat, sau chiar le-a dărâmat și mulți din creștinii din vest L-au închis pe Dumnezeu în inimile lor și Îl poartă închis în inimile lor de luni până sâmbătă. Și duminică se duc la Biserică, Îi dau drumul și pe urmă Îl închid din nou.
Dragii mei, peste o astfel de Europă, Dumnezeu a trimis neamurile de altă religie. Pentru că noi nu ne-am dus la ei să le vestim Evanghelia, Dumnezeu i-a trimis pe ei peste noi, și provocarea anului 2018 este cum primim noi ca și creștini pe toți acești oameni dezrădăcinați, aflați în căutarea unei patrii mai bune din punct de vedere material. Noi care suntem în căutarea unei patrii mai bune, o patrie cerească, cum îi vom primi pe acești oameni care sunt, sărmanii de ei, în căutarea unei patrii mai bune aici pe pământ?
Noi ne plângem copiii care au rămas alături de bunicii lor la țară și părinții au plecat să fie slugi în Spania, Anglia, Italia, Franța, dar am și o mare bucurie, care mă doare. Mă doare când văd atâția români, milioane în Anglia, în Franța, în Italia. Dar bucuria din mine, știți care este? Este că au înviat acele Adunări care stăteau să fie închise. Astăzi sunt pline cu români care aici nu L-au căutat pe Dumnezeu, dar acolo L-au găsit, pentru că Dumnezeu Se lasă găsit.
Fiica mea, care are zece ani, m-a întrebat într-o zi: Cât de departe este Dumnezeu? Eu i-am răspuns așa: „Este la o rugăciune distanță”. Dumnezeu este la o rugăciune distanță, căci Iona din adâncul mării, primul om care s-a plimbat gratis cu submarinul trei zile, a zis: „din adâncul mării am strigat și Tu m-ai auzit”. Înainte ca oamenii să inventeze submarinul, Iona se plimba în adâncul mării. Ce minuni face Dumnezeu și minunea pe care o face cu noi este că ne dă har, ne dă putere, ne dă înțelepciune, ne dă sănătate, să nu uităm să vestim Evanghelia și mai ales să facem Evanghelia, vrednică de primit, iubită. Maestrul Pleșu, în 2015, dacă nu mă înșel, spunea: „îmi doresc să merg la Biserică de Crăciun și să plec cu două gânduri: cel ce predică să-mi spună ceva, nu nou teologic, ci ceva de actualitate pentru mine; ceva care să mă însuflețească săptămâna aceea, să pot face ceva pentru Biserica mea”.
Dragii mei, noi nu facem pentru Biserică, noi facem pentru Domnul Isus. A Lui să fie slava! O Europă fără viitor, crede că îl poate avea, dar deși își doresc mult, și-au negat trecutul. Într-o astfel de Europă, noi ca și credincioși suntem chemați ca valurile de refugiați ce vor veni peste noi să-i primim ca adevărați credincioși. Așa cum copiii noștri au rămas acasă și părinții sunt peste mări și țări, așa copiii lor i-au trimis aici și ei au murit în Mediterana, în Marea Neagră. Cum vom primi noi pe acești copii? Știți cum îi vom primi? În funcție de cât de însuflețită este credința din noi. Dacă va fi una moartă, îi voi duce o lună, două undeva într-un azil și apoi îi voi trimite înapoi acasă. Dacă va fi o credință vie, am să-i primesc ca pe cine? Ca pe trimișii lui Dumnezeu pentru o vreme de astăzi, ce au nevoie de Evanghelie!
Și să nu uităm un lucru: dacă Europa și-a renegat tradiția creștină, noi în 2018, avem harul să punem în Constituție faimosul articol 48, în care să fie scris că familia se întemeiază pe unirea dintre un bărbat și o femeie. Nu există alt tipar, nu există altceva! Dar când va veni momentul să mergem și să votăm acest lucru, nu trebuie să fim indiferenți, ci trebuie să luăm pe cel din stânga și pe cel din dreapta, pe prieten și pe dușman și să spunem că într-o Europă care își neagă trecutul creștin, avem o Românie care recunoaște, chiar dacă indirect, că valorile creștine sunt valori fundamentale pentru viața de zi cu zi.
Aceea să mă însuflețească, adică să dea viață la ceea ce fac. Să nu îl închid pe Dumnezeu în Biserică. Am un prieten părinte la Biserică și îmi place tare mult de el pentru că spune așa: „eu am pus pe ușa Bisericii numele meu și telefonul și nu-mi închid niciodată telefonul pentru că, deși Biserica este închisă, inima mea este deschisă, așa cum este și inima Domnului Isus pentru mine și pentru tine în fiecare zi”. Mulți evanghelici își închid telefonul sâmbăta și duminica, pentru a nu-i deranja nimeni, și mai sunt și păstori.
Cuvântul de încheiere este cuvântul de început: „Încolo, frații mei, și surorile mele, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să mă și să ne însufleţească!” – Filipeni 4:8
Dumnezeu este la distanță de o rugăciune de mine și de tine. Depinde de mine, să fac acea rugăciune și să spun: „Doamne ai milă de mine, păcătosul” și pe urmă să spun: „Doamne ai milă de România și pe urmă cu toții în cor să spunem „Doamne binecuvântează România la o sută de ani”. Încă odată Domnul Isus să vă binecuvânteze, să ne binecuvânteze și să ne însuflețească la tot ceea ce este curat și vrednic de primit. Mulțumesc foarte mult. Amin!
Discursul președintelui Bisericii Creștine după Evanghelie din România, Virgil Achihai în cadrul evenimentului „Tari în Domnul” organizat de Forumul Civic Creștin la Ateneul Român din București.
VEDEȚI întreg programul „Tari în Domnul” 2018 în format VIDEO AICI!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu