Gânduri printre rânduri
Nelly, personajul principal al acestei cărți, o fetiță de nici opt ani care, la o vârstă atât de fragedă, experimentează tragedii și bucurii.
Nelly, micuță, fragilă, cu haine ponosite datorită sărăciei lucie în care trăiește, cu fața mică și slabă, dar frumoasă, exprimând un amestec de neliniște și fericire.
Nelly, cea mică și uscățivă, își făcuse un obicei din a- l aștepta pe tatăl ei să iasă din cârciuma care, pentru el, devenise a doua casă.
Soția lui îl aștepta acasă, grav bolnavă.
John Rodney, tatăl lui Nelly, înainte de a cădea în patima alcoolului, era bun la suflet, amabil, înțelept. Fusese cândva un bărbat înalt, bine făcut, viguros și drept ca lumânarea, cu un mers sigur și cu mâini sigure.
Acum, datorită adicției, felul în care arăta era diferit de omul de dinainte, era slab, cu ochii roșii și mâinile tremurânde. Pe omul de acum îl…
Nelly, își iubea tatăl așa cum era, fără să îl compare cu omul despre care auzise povestindu- se, chiar din gura prietenei ei, Bessie. Sărutul pe care Nelly i- l dădea tatălui ei pe obrajii uscățivi, era fără niciun reproș la adresa acestuia. Îi purta o dragoste sinceră, inima ei inocentă, mică avea puterea de a- l ierta și de a continua să îl iubească.
Adicția, de orice fel ar fi, în primul rând îl afectează pe cel care este implicat, legat, apoi îi afectează pe cei din jur: familia – care suferă lipsuri, traume etc., prietenii, relațiile. Acest lucru i s- a întâmplat și personajului nostru, John. După decesul soției, influențat de pierderea ei, își promite lui însuși că nu va mai apuca pe calea aceasta greșită. Însă, această promisiune nu și- o poate ține prea mult timp. Dependența de alcool îl împinge din nou în prăpastie. De data aceasta, mai adânc. Și, ce ar putea oare să îl trezească la realitate pe John, dacă nu o altă tragedie. De data aceasta cu preaiubita lui fiică și unicul sprijin pe care îl mai avea pe acest pământ. Nelly, era unicul motiv pentru care el mai trăia.
Și, oricât o iubea pe fiica sa, nu putea renunța la dependența lui. Cea care trebuia să se ocupe de gospodărie nu era alta decât Nelly. Într- o seară, micuța și uscățiva fetiță, voia să pună pe aragaz o oală mare. Dintr- o dată, a fost cuprinsă de flăcări. Cine să o salveze pe biata fetiță? Tatăl nu putea, fiind imobilizat la pat, se uita neputincios cum propria-i fiică moare cuprinsă de flăcări. Ieșită în stradă, a reușit să fie transportată de urgență la spital unde a suferit cumplit.
Timpul a trecut. Rămas fără bani și casă, nu avea unde să se retragă. Avea o mamă în vârstă. Dar cum să se prezinte înaintea ei la felul cum arăta?! Așa că, alege să se retragă într- un azil de săraci. Singurul refugiu. Singura opțiune.
În acest azil, John, cu inima frântă și duhul zdrobit, ia decizia să trăiască de acum o nouă viață. Căința, mustrările de conștiință își făceau loc în mintea lui. Amintirile deveneau tot mai clare și vii, amare, care îi cuprindeau inima.
În sufletul lui începură să lumineze zorile unei noi dimineți, o nouă viață îi stătea în față. Umbrele trecutului dispăreau una câte una. John gândea limpede. El se putea bucura de noua viață oferită în dar, împreună cu mama, fiica și buna, și credincioasa prietenă, Bessie.
Deși păcatul îi fusese iertat, consecințele alegerilor din trecut îl urmau, îl însoțeau în această nouă viață, prin trupul slăbit și duhul mâhnit.
Dumnezeu îl scosese din Adâncul păcatului. Îl eliberase.
Citind Cuvântul Vieții, cu ochii slăbiți, fu încurajat de o ultimă promisiune pentru el: “ Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu