„M-au urât fără temei…” Adesea, o predică sau o meditație e declanșată de un cuvânt (rhema), de-o propoziție, de-o idee, de ceva ce face declic pentru autorul respectiv. Spun asta cu trimitere la articolul lui Emi Zarnescu, nedumerit de meditația lui Toni Berbece pe un anume subiect.
Probabil că declicul la Toni a venit prin această expresie subliniată. Dar dacă citim Ioan 15, observăm că înainte de v.18 e pus cu italice subtitlu Ura din partea lumii. Dacă Toni s-ar fi lăsat inspirat să folosească și el acest titlu, “Ura din partea lumii“, probabil că în acest caz nu mai era apreciat articolul său un pericol public.
18. Dacă vă urăste lumea, stiti ca pe Mine M-a urât inaintea voastră.19. Dacă ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteti din lume si pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăste lumea. (Ioan 15:18-19)
Însă pentru lume, titlu pe care l-a pus Toni, are mai mare relevanță, în meditația sa, decât cel pus ulterior de oameni în Biblie.
Vizavi de articolul lui Toni, trebuie să avem în vedere și substratul expresiei “Nu stiti de ce duh sunteți insuflețiți!” (Luc.9:55). Și nu-i am deloc în vedere pe pastori, ci mă refer la oamenii lumii (și la cei din articolul lui Toni). Deci, de ce vă mirați Ura lumii e la apogeu în aceste zile împotriva Adevărului. În duhul lor (cât și în suflet și în trup), oamenii sunt manipulați de duhul satanic (demonic). Oamenii îi urăsc pe cei care stau vertical, în Duh și adevăr, pe cei care nu sunt din “adunarea” sau adunătura lor.
Creștinii, însă, știu că n-au de luptat împotriva cărnii și sângelui (oamenilor deci), ci împotriva duhurilor răutății. Așa că nu e deloc de mirare că Toni identifică că oamenii sunt manevrați de duhuri și demoni, iar în Adunarea Domnului Isus acestea trebuiesc scoase afară din oameni (dacă ei înșiși își doresc sau acceptă eliberarea).
Cine îi îndrumă pe oamenii lumii, să-l caute pe Toni pentru eliberare? Și nu pe un alt pastor, din miile de pastori care există, dar care nu cred în lucrarea de eliberare…?
Pentru majoritatea păstorilor ucenicizarea pe care a făcut-o Isus cu viitorii apostoli, dar și cu cei 70 de ucenici… (Luca 9:1-6; Luca 10:1-24), se pare că nu e de urmat mot a mot, în procesul de ucenicizare din bisericile “lor”. Marea trimitere, de facere de ucenici … “învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Si iată ca Eu sunt cu voi in toate zilele, până la sfârsitul veacului.” (Matei 28: 20) e ok, dar nu se face, nu se practică, decât ca o teorie subțire.
Viitorilor apostoli și celor 70 de ucenici, Domnul Isus le-a dat autoritate peste toată puterea Vrăjmașului, “să scoată afară duhurile necurate si să tămăduiască orice fel de boală si orice fel de neputință“. (Mat 10:1).
ASTFEL, aceeași autoritate și aceeași însărcinare o avem și noi primită prin credință, iar credința noastră e autentică, deoarece e primită de la Dumnezeu. Și această nădejde nu ne înșeală, deoarece dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt.
V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteti tari, si Cuvântul lui Dumnezeu rămâne in voi, si l-ati biruit pe cel rău. (1Ioan.2:14)
Ei l-au biruit prin sângele Mielului si prin cuvântul mărturisirii lor, si nu și-au iubit viața chiar până la moarte. (Apoc.12:11)
…. Cel ce este in noi este mai mare decât cel ce este in lume[…] Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni. Amin. (1Ioan.4:4; Fapte 5:29)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu