Extrase din volumul „25 de mituri despre întreruperea de sarcină. Tot ce ai vrut să știi, dar ți-a fost frică să întrebi!”
editată de Centrul de Informare și Cercetare în Sănătatea Reproductivă
Mitul 12. „Este nedrept pentru o femeie necăsătorită să se confrunte cu jena sarcinii sau cu durerea de a da un copil spre adopție.”
Adevărul 12a. Circumstanțele nedrepte sau jenante ale unei persoane nu justifică încălcarea drepturilor altei persoane.
Este regretabil ca cineva să-și piardă locul de muncă și poate fi, de asemenea, nedrept și jenant. Dar această situație dificilă nu justifică jaful armat pentru plata facturilor cuiva. Trebuie să ne angajăm să găsim soluții viabile care tratează cu demnitate o femeie necăsătorită, însărcinată, și care nu implică suferinţa sau moartea altora.
Adevărul 12b. Adopţia este o alternativă bună, care evită povara creșterii copilului, în timp ce salvează o viaţă și face o familie fericită; este tragic că adopția este atât de rar aleasă ca o alternativă la avort.
În cartea ei remarcabilă Alegeri adevărate, Frederica Mathewes-Green, fostul preşedinte al Feministelor pentru Viaţă, spune că cercetările făcute în centrele de îngrijire a sarcinii indică o rezistență emoțională la adopţie ca fiind cea mai frecventă barieră existentă în rândul femeilor constrânse de avort.[i]
Sunt uimit de lumina negativă în care adopţia este adesea descrisă în literatura de specialitate pro-alegere. Susţinătorii pro-alegere Carole Anderson şi Lee Campbell spun despre adopţie:
„Separarea inutilă a mamelor și a copiilor este o pedeapsă crudă, dar din păcate obişnuită, care poate dura o viaţă.[ii]”
Nu adopţia este alternativa crudă: ci crudă este moartea unui copil inocent şi vina purtată de femeie pe tot parcursul vieții, atunci când își dă seama că şi-a ucis copilul. Adopţia nu poate fi o pedeapsă pentru o femeie care aşteaptă un copil, ci este o alternativă trimisă din cer pentru salvarea pruncului, pe care mama este nepregătită să-l crească.
Consiliul Național pentru Adopții estimează că 1,3 milioane de cupluri așteaptă să adopte un copil.[iii] Cu o educație adecvată și un portret pozitiv al adopţiei, chiar şi acest număr ar putea să crească. Cu toate acestea, în fiecare an, în timp ce 1,3 milioane de copii sunt uciși prin avort, mai puţin de 50.000 de copii sunt daţi spre adopţie. Acest lucru înseamnă că, pentru fiecare copil care va fi adoptat, alţi treizeci sunt uciși. Pentru fiecare cuplu care adoptă, alte patruzeci așteaptă la rând.[iv]
Opțiunea adopţiei este mult mai sănătoasă pentru toți cei implicați, nu numai pentru copil, ci și pentru părinții adoptivi, societate și pentru însăşi femeia gravidă. Ducând o sarcină la termen, o tânără îşi asumă responsabilitatea pentru alegerile sale, dar în acelaşi timp, crește și se maturizează. Ea poate privi apoi în trecut cu mândrie și satisfacție că a făcut ceea ce trebuia, permițând pruncului ei să aibă nu numai o viață, ci și o familie bună. Desigur, adopţia este doar o alternativă. Tânăra poate alege să păstreze copilul și să-l crească ea. Oricare din alternative este viabilă. Numai varianta care propune uciderea unui copil nu poate fi luată în considerare.
Adevărul 12c. Motivul pentru care adopția poate fi dureroasă este același cu motivul pentru care avortul este greșit – ambele implică viața umană.
Am discutat cu mai multe femei despre avort. Toate aveau reacții identice la sugestia adopţiei: „Ce fel de mamă aş fi să dau copilul spre adopție?” Ironia este că o mamă care nu şi-ar da copilul, deoarece este prea prețios, va ucide în schimb același copil. Întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună nu este: „Cum să dau copilul meu spre adopție?”, ci „Cum aș putea ucide copilul meu prin avort?”. Adopţia, chiar dacă nu îi permite mamei biologice să aibă grijă de propriul ei copil, îi oferă pruncului dreptul să trăiască, astfel încât o altă mamă să-l poată iubi și creşte.
Întrucât mama nu s-a ataşat încă de copil, avortul ar putea părea o soluție simplă, în timp ce despărţirea de copil după naștere ar putea fi dificilă din punct de vedere emoţional. Viața copilului este la fel de prezentă înainte de a-l aduce pe lume, ca şi după. Femeia are trei opțiuni: să nască copilul şi să-l crească, să nască copilul şi să permită altei familii să-l crească sau să-şi ucidă copilul. Două dintre aceste opțiuni sunt rezonabile, dar una nu este.
Am luat o adolescentă însărcinată în casa noastră. Deși avusese două avorturi, de data aceasta alesese să nască copilul și să-l dea spre adopție. Nu a fost ușor, dar această femeie minunată (după zece ani, având un soț și încă trei copii) mi-a spus:
„Mă uit înapoi la cei trei copii pe care nu-i mai am, dar cu sentimente foarte diferite: cei doi pe care i-am avortat mă umplu de durere și regret. Dar când mă gândesc la cel pe care l-am dat spre adopție, sunt foarte bucuroasă, pentru că știu că este crescut de o familie minunată, care-l dorea.”
Referințe:
- [i] Frederica Mathews-Green, Real Choices (Sisters, Ore.: Multnomah Publishers, 1995), pp. 14–15.
- [ii] Citat de Charmaine Yoest, Why Is Adoption So Difficult?Focus on the Family Citizen, 17 Decembrie 1990, p. 10.
- [iii] The National Council for Adoption, 1989 Adoption Factbook (Washington, D.C., Iunie 1989), 158. Dintr-o conversație telefonică cu un reprezentant NCFA din data de 5/8/2000, a fost confirmat faptul că aceste cifre sunt relativ la fel şi în anul 2000.
- [iv] Yoest, Why Is Adoption So Difficult?, p. 10.
Mitul 13. „Drepturile la avort sunt fundamentale pentru emanciparea femeilor şi sunt esențiale pentru a avea drepturi egale cu bărbaţii.”
Adevărul 13a. Primele feministe erau pro-viață, nu pro-alegere.
Susan B. Anthony a fost o feministă radicală într-un moment când femeilor nu li se permitea nici măcar să voteze. Ea s-a referit la avort ca la uciderea unui copil și l-a privit ca pe un mijloc de a exploata atât femeile cât și copiii:
„Deplâng crima oribilă prin uciderea unui copil… Indiferent de motiv, dorinţa de confort sau intenţia de a salva de la suferință nenăscutul inocent, femeia care comite fapta este teribil de vinovată… dar ah! de trei ori vinovat este cel care a condus-o la disperarea care a împins-o la crimă.[i]”
În ziarul lui Anthony, Revolution, s-a făcut această afirmație:
„Atunci când o femeie distruge viaţa copilului ei nenăscut, acesta este un semn că, prin educație sau circumstanțe, ea a fost nedreptățită foarte mult.[ii]”
O altă lideră feministă, Elizabeth Cady Stanton, a declarat:
„Când ne gândim că femeile sunt tratate ca proprietate, este un lucru degradant să ne tratăm copiii ca o proprietate de care să ne debarasăm cum avem chef.[iii]”
Aceste femei au fost urmate mai târziu de un nou val de feministe. Cele mai cunoscute dintre acestea a fost Margaret Sanger, fondatoarea Planned Parenthood, care a susţinut avortul ca mijloc de libertate sexuală, controlul naşterilor și eugenia.
Sanger și alții care au urmat au încercat să lege ordinea de zi privind avortul de problemele legitime ale drepturilor femeilor. Același lucru s-a întâmplat în anii ’60. Dr. Bernard Nathanson spune că strategiile lui și ale colegilor lui privind drepturile la avort au legat în mod deliberat problema avortului de problema femeilor, pentru a fi promovată nu pe baza meritelor proprii, ci pe meritele drepturilor femeii.[iv] Datorită preocupărilor legitime pentru drepturile femeilor, problema avortului a fost pusă pe seama acestora.
Primele feministe, cum ar fi Susan Anthony, ar fi fost îngrozită și contrariată să se gândească la faptul că avortul – pe care l-au deplâns ca fiind uciderea de copii nevinovaţi – avea într-o zi să fie asociat în mintea oamenilor de cauza drepturilor femeii!
Adevărul 13b. Unele feministe active încă se opun vehement avortului.
Alice Paul a elaborat versiunea originală a Amendamentului pentru Drepturi Egale. Ea a definit avortul ca fiind „exploatarea supremă a unei femei”.[v]
Feministele pentru Viaţa (FpV) au apărut la începutul anilor 1970. FpV a sprijinit Amendamentul pentru Drepturi Egale și a luptat pentru alte scopuri feministe, dar este ferm pro-viaţă.[vi] Un membru FpV, Mary Ann Schaefer, a etichetat încercarea de a lega feminismul de avort drept un „feminism terorist”. După cum spune ea, te forțează pe tine, ca feministă, să fii „dornică să omori pentru cauza în care crezi”.[vii]
Atât bărbaţii, cât şi femeile, ar trebui să fie liberi să rezoneze cu anumite ideii ale mișcării feministe. Oricine poate sprijini o serie de idealuri feministe, în timp ce se opune cu toată inima avortului, pentru că omoară copiii.
Adevărul 13c. Drepturile femeii nu sunt în mod inerent legate de dreptul la avort.
Kate Michelman, preşedinte al NARAL (National Abortion Rights Action League), spune:
„Trebuie să reamintim oamenilor că avortul este garantul dreptului unei femei de a alege și a dreptului de a participa în întregime la viaţa socială și politică a societății.[viii] ”
Dar o femeie însărcinată se poate implica deplin în societate. Și dacă nu poate, soluția este să se schimbe societatea, nu să se ucidă copiii. Observați că avortul este numit „garant” al drepturilor femeii. Nu există drepturi ale femeii dacă nu există permisiunea de a ucide copiii nenăscuți?
Cum pot femeile obţine egalitatea fără un control al vieţii lor sexuale?
Feministele pentru Viaţă răspund:
„Cum pot femeile să scape vreodată de statutul de membri de categoria a doua a societății, atât timp cât ele sunt privite ca niște persoane care au nevoie de operații chirurgicale pentru a fi cetățeni de primă categorie a societății? Premisa întrebării este premisa dominării masculine de-a lungul mileniilor – natura a fost cea care a făcut bărbatul superior, iar femeia inferioară. Tehnologia medicală este oferită ca soluție pentru a obţine egalitatea; dar premisa este greșită… E o insultă la adresa femeilor să spui că femeile trebuie să–şi schimbe biologia pentru a se încadra în societate.[ix]”
Adevărul 13d. Premisele de bază ale mișcării pentru drepturile la avort sunt degradante pentru femei.
Rosemary Bottcher, un chimist analitic și ecologist, a scris un eseu intitulat Feminism: Vrăjiţi de avort.[x] Bottcher crede că femeile sunt mult diferite față de modul în care mișcarea feministă le portretizează. Dacă femeile nu pot face faţă la stresul și presiunile sarcinii, Böttcher întreabă cum ar putea vreodată manevra stresul și presiunile președinției. Aici este esența argumentului ei, după cum apare rezumat de D. James Kennedy:
„De la un bărbat este de așteptat să fie matur atunci când este tatăl unui copil; el ar trebui să îndure inconveniențe și greutăți, dacă este necesar, pentru a oferi mijloacele necesare creşterii unui copil și susţinerii lui într-un colegiu, chiar dacă acest lucru impune un loc de munca în plus sau ore suplimentare noaptea târziu. Se aşteaptă de la el să facă acest lucru pentru că se presupune că este matur. Dar femeia, conform feministelor, este atât de egoistă, imatură, irațională și isterică, încât să nu poată suporta nouă luni de neplăceri pentru a aduce la viaţă o altă persoană sau pentru a aduce fericire, poate, într-o altă familie care ar putea adopta acel copil.[xi]”
Adevărul 13e. Multe dintre ipotezele care leagă bunăstarea femeilor de avort, pilulă şi sex gratuit s-au dovedit greşite.
Scriind pentru Chicago Tribune în 2000, Dr. Jose A. Bufill a spus:
„Putem doar spera că prejudiciul fizic făcut femeilor nu egalează relele sociale atribuite contraceptivelor. De când controlul nașterilor a devenit acceptabil din punct de vedere social, ratele sarcinilor la adolescente, bolile cu transmitere sexuală, abandonul infantil, nașterile nelegitime și divorțul au atins proporţii epidemice.
Epoca pilulei, a devenit de fapt epoca bolii: familii bolnave, femei rănite, copii fără tată. Aceasta este realitatea obiectivă pe care o arată statisticile: pilula a cauzat mult mai multă boală decât susținătorii ei ar fi putut visa vreodată să prevină.[xii]”
Adevărul 13f. Cei care promovează drepturile la avort merg pe premisa că femeile sunt incompetente și le supun pe acestea ignoranței și exploatării.
Grupurile de monitorizare care urmăresc abuzurile la adresa femeilor au semnalat acuzații grave:
„Guvernul peruan folosește bani ce vin ca ajutor din partea SUA pentru a forța femeile sărace din Peru sa fie supuse sterilizării sau avortului. Anchetatorii PRI au arătat numeroase exemple de femei care au mărturisit că au fost agresate verbal, diagnosticate greşit, tratate prost, amenințate, și în cazul în care se opuneau erau forțate să accepte să fie sterilizate. Multe femei au fost de acord cu metodele de planificare familială, de teama funcţionarilor care coordonau şi alte programe de care ele aveau nevoie, au raportat oficialii PRI.[xiii]”
Ori de câte ori astfel de acuzații apar oriunde în lume, ele sunt de obicei negate sau ignorate de marile grupuri feministe și pro-avort. Chiar și în Statele Unite ale Americii drepturile femeilor ocupă ultimul loc în lista de priorităţi a agendei referitoare la avort. De exemplu, grupurile pro-alegere se opun în mod constant eforturilor de a solicita prin lege ca avortul să fie tratat ca orice altă intervenţie chirurgicală, iar pacientul să fie informat corect cu privire la natura și riscurile unui avort. Ei nu par să creadă că femeile sunt capabile să facă alegeri inteligente după ce li se prezintă realitatea.
Curtea Supremă a SUA a luat o decizie împotriva legalității statelor care solicită să se acorde informații cu privire la avort unei femei. Curtea a argumentat că, astfel de informații „pot servi numai la a o zăpăci și a spori anxietatea ei”.[xiv] Mesajul este: „Nu le spune femeilor tot adevărul, ele nu pot face față”. În schimb, clinicile de avorturi sunt libere să spună femeilor orice doresc în scopul de a vinde avorturile. După cum subliniază Feministele pentru Viaţă:
„Această atitudine este condescendentă faţă de abilitatea femeilor de a lua decizii și stabilește pentru femeie, în esență, un drept constituțional la ignoranță.[xv]”
Este remarcabil faptul că adepţii pro-alegere se opun chiar şi celor mai elementare regulamente privind sănătatea și dezvăluirea informațiilor în clinicile de avorturi. Sunt preocupați de femei sau pur și simplu îşi doresc ca femeile să facă avorturi? De ce a respins comisia legislativă a statului Virginia un proiect de lege din anul 2000 care ar fi cerut clinicilor în care se fac avorturi și celor care practică avortul să se conformeze standardelor dintr-un spital unde se fac operaţii de anvergură la fel de mare? De ce a fost decis să nu se impună nicio reglementare privind echipamentele folosite la avort?
Feministele pentru Viaţă comentează:
„Cei serios preocupaţi de drepturile femeilor ar trebui cel puțin să susţină normele de protecție a consumatorilor. Avortul este procedura medicală cea mai puţin reglementată din țară. De ce li se dă celor care practică avorturile atâta frâu liber într-o procedură care, la urma urmei, implică numai femeile? Femeile merită o protecție mai bună.[xvi] ”
Adevărul 13g. Avortul a devenit cel mai eficient mijloc de sexism conceput vreodată, lipsind omenirea de o mulțime de femei nedorite.
Una dintre marile ironii ale mișcării feministe este faptul că, prin susţinerea avortului, a aprobat unicul instrument important prin care femeile sunt jefuite de cel mai elementar drept al lor – dreptul de a trăi. Avortul a devenit principalul mijloc de a elimina femeile nedorite de pe tot globul. Un sondaj din mai multe sate din India a descoperit o statistică înspăimântătoare: dintr-o populație totală de zece mii, doar cincizeci erau fete.[xvii] Celelalte fete, cu miile, fuseseră ucise prin avort după ce testele pre-natale arătaseră că aveau să fie femei, considerate a fi o povară economică. Newsweek a raportat că, în șase clinici din Bombay, din opt mii de teste amniocente care indicau că bebeluşii erau de sex feminin, toţi, mai puţin unul, au fost uciși prin avort.[xviii] Time oferă acest raport alarmant:
„În Coreea de Sud, unde testarea fetală pentru a determina sexul este comună, nașterile de prunci de sex masculin le depășesc pe cele de bebeluşi de sex feminin cu 14%, în contrast cu o medie la nivel mondial de 5%. În provincia Guangdong, agenția de știri chineză Xinhua a raportat: 500.000 de celibatari se apropie de vârsta mijlocie fără speranțe de căsătorie, pentru că depăşesc numeric femeile cu vârstă între 30 şi 45 de ani în raport mai mare de 10 la 1.[xix]”
Ca soț al unei femei minunate și tată a două fete scumpe, eu nu pot înțelege de ce cineva nu ar vrea să aibă o fiică. Dar din motive care reflectă unele prejudecăţi iraționale împotriva femeilor, ele sunt ţinta extincţiei. Și instrumentul de distrugere a femeilor este cu înverșunare apărat de cei care se numesc pro-femeie.
Deoarece mult mai multe fete decât băieți sunt ucise de către conexiunea avort-amniocenteză, unele feministe furioase au etichetat practica drept femicidă.[xx] În mod ironic, termenul trădează adevărul pe care cei care-l utilizează îl neagă: nenăscuții sunt oameni și să ucizi o femeie nenăscută înseamnă să ucizi o femeie tânără. Nu pot exista drepturi egale pentru toate femeile până când nu există drepturi egale pentru femeile nenăscute.
Referințe:
- [i] Susan B.Anthony, Revolution, 8 Iulie 1869, p. 4.
- [ii] Mattie Brinkerhoff, Revolution, 9 Aprilie 1868, pp. 215–6.
- [iii] Elizabeth Cady Stanton, dintr-o scrisoare din jurnalul lui Julia Ward Howe, 16 Octombrie 1873, disponibil în Houghton Library, Harvard University.
- [iv] R. C. Sproul, Abortion: A Rational Look at an Emotional Issue (Colorado Springs, Colo.: NavPress, 1990), pp. 117–8.
- [v] Guy M. Condon, You Say Choice, I Say Murder, Christianity Today, 24 Iunie 1991, p. 22.
- [vi] Feminists for Life of America, 811 East 47th Street, Kansas City, Mo. 64110.
- [vii] Mary Ann Schaefer, citat de Catherine and William Odell, The First Human Right (Toronto: Life Cycle Books, 1983), pp. 39–40.
- [viii] Kate Michelman, citat în New York Times, 10 Mai 1988.
- [ix] Feminists for Life Debate Handbook, p. 17.
- [x] Rosemary Bottcher, Feminism: Bewitched by Abortion, in To Rescue the Future, ed. Dave Andrusko (New York: Life Cycle Books, 1983).
- [xi] D. James Kennedy, Abortion: Cry of Reality (Ft. Lauderdale, Fla.: Coral Ridge Ministries, 1989), p. 13.
- [xii] Dr. Jose A. Bufill, What Ills the Pill Has Wrought, Chicago Tribune, 8 Martie 2000, www.chicagotribune.com/reg/tools/search/archives/form.
- [xiii] Lawmakers Seek Investigation of US Money for Forced Abortions in Peru,
- Conservative News Service, 14 Martie 2000.
- [xiv] Supreme Court 476 U.S. at 762, Thornburgh.
- [xv] Feminists for Life Debate Handbook, p. 7.
- [xvi] Ibidem, p. 16.
- [xvii] Robert Stone, Women Endangered Species in India, Oregonian, 14 Martie 1989, B7.
- [xviii] Jo McGowan, In India They Abort Females, Newsweek, 13 Februarie 1989.
- [xix] Asia: Discarding Daughters, Time, ediție specială de toamnă 1990, p. 40.
- [xx] John Leo, Baby Boys, to Order, U.S. News and World Report, 9 Ianuarie 1989, p. 59.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu