Am fost întrebat adesea de ce mi-am ales ca
pseudonim numele ,,Barzilai en Dan“. Mai întâi, din respect pentru omul care a
purtat acest nume în Israel, iar în al doilea rând pentru că este o anagramare
perfectă a propriului meu nume (Barzilai izvorât din Dan – pentru că nu sunt
Galaadit).
Ce fel de om a fost Barzilai? Textele care
vorbesc despre el sunt în 2 Samuel 17:27, 20:31-40 și 1 Regi 2:7. Haideți
împreună să-i facem o vizită acestui Galaadit. Oamenii care l-au cunoscut ne
spun că a fost un om loial, curajos, generos, dar modest și
realist.
Un om loial
Barzilai a trăit în țara Galaad, o regiune
montană situată la est de râul Iordan (2 Samuel 17:27; 19:31). Când s-a
întâlnit cu împăratul David, Barzilai avea cam 80 de ani. David avea și el cam
60 de ani, așa că putem spune că s-au întâlnit doi oameni trecuți prin viață și
înțelepți, fiecare în felul său. David păcătuise cu Batșeba și-l omorâse pe
Urie. Tot Israelul știa lucrul acesta, inclusiv Barzilai. Dumnezeu decisese ca
pedeapsa să fie ,,după Lege“ și David să dea ,,patru miei “ dintre copiii săi
pentru mielul ucis (2 Sam. 12:6). Muriseră deja primul copil născut din Batșeba
și murise Amnon (2 Sam. 13:28). Aveau să mai moară doi, Absalom și Adonia.
Prima întâlnire dintre Barzilai și împărat
s-a petrecut în vremuri grele. David era în pericol. Fiul său Absalom a
reușit să dea o lovitură de stat și să-l dea jos de pe tronul țării. Viclean
și perfid, el furase ,,inimile oamenilor din Israel”. Ca să-și consolideze
domnia, Absalom era hotărât să nu cruțe pe nimeni care ar mai fi ținut cu
David. Toți, aproape toți servitorii lui au trebuit să fugă din Ierusalim (2
Samuel 15: 6, 13, 14). Frumusețea desăvârșită a lui Absalom era doar de
suprafață. Pe dinăuntru era desăvârșit de …urât și de rău.
De la Ierusalim la Roghelim, locuința lui
Barzilai erau doar cam 25 de kilometri, așa că cei de acolo știau tot ce se
petrecuse în capitala țării. Cu toate acestea, în ciuda pericolului în care s-a
plasat, Barzilai îi este loial lui David, nu lui Absalom. Pentru el, David este
împărat fie că se găsește pe tron, fie că este plecat în pribegie; fie că este
în capitala de la Ierusalim, fie că este exilat departe de ea.
Un om curajos
Toate semințiile lui Israel primiseră
porunca să trimită ostași în armata cu care Absalom dorea să-l urmărească și
să-l omoare pe David. Barzilai a riscat însă tot și a rămas alături de regele
lui.
,,David ajunsese
la Mahanaim când a trecut Absalom Iordanul, însoţit de toţi bărbaţii lui
Israel. Absalom a
pus pe Amasa în fruntea oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui om
numit Itra, Israelitul, care intrase la Abigal, fata lui Nahaş şi sora Ţeruiei,
mama lui Ioab. Israel şi Absalom au tăbărât în ţara Galaadului. Când a ajuns David la Mahanaim,
Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din
Lodebar, şi Barzilai, Galaaditul, din Roghelim, au adus paturi, lighene, vase de
pământ, grâu, orz, făină, grâu prăjit, bob, linte, uscături, miere, unt, oi şi brânză de vacă. Au
adus aceste lucruri lui David şi poporului care era cu el, ca să mănânce, căci
ziceau: „Poporul acesta trebuie să fi suferit de foame, de oboseală şi de sete,
în pustie.”
Curajul adevărat nu implică bsența fricii,
ci biruirea ei! Iar credința este capabilă de acțiuni pe care logica nu le
poate înțelege. Nu circumstantele din viata noastra ne determina
caracterul, ci relatia noastra cu Dumnezeu, indiferent de circumstantele vietii.
Un om generos
Grupul care plecase în exil împreună cu
David nu era nici mic, nici mare, dar plecaseră pe fugă din Ierusalim și
n-aveau nimic cu ei. Cu generozitate, Barzilai și alți doi bărbați, Șobi și
Machir, oferă lui David tot ce are nevoie. Acești trei subiecțiloiali înțeleg
situația precară a regelui și a susținătorilor săi, spunând: ,,Poporul este
înfometat, obosit și însetat în deșert”. Cei trei fac tot ce le stă în putință
pentru a-i scoate din necaz; le dau paturi, grâu, orz, făină, cereale prăjite,
fasole, linte, miere, unt, oi și alte dispoziții(2 Samuel 17: 27-29).
Cu fiecare zi însă, alături de David au
venit oameni care doreau să-l apere așa că ,,musafirii“ lui Barzilai s-au
înmulțit peste măsură. Probabil că soția lui i-o fi spus: ,,Măi bărbate, ce ne
facem? Oamenii aceștia ne secătuiesc. Sunt din ce în ce mai mulți. Rămânem
săraci de tot.“ Oastea adunată lângă David la Barzilai acasă a ajuns de numărul
miilor (2 Sam. 18:4).
Sunt convins că așa a și fost. Găzduirea
lui David l-a ,,uscat“ pe Barzilai. Sunt convins că acesta a fost motivul
pentru care David l-a invitat apoi la Ierusalim și Barzilai și-a trimis copilul
să mănânce la masa lui David. Urmașii lui nu s-au mai întors niciodată în
Galaad. Nu aveau la ce să se mai întoarcă (1 Regi 2:7).
Cred că, providențial, Dumnezeu aranjase ca
Barzilai să ajungă un om ,,foarte bogat“. Nici el nu știa cum de i se
întâmplase acest lucru. Știa însă Dumnezeul lui David, care-l pregătise pe
Barzilai exact pentru criza prin care a trecut împăratul David.
Ca orice criză a copiilor lui Dumnezeu,
necazul cu Absalom avea și el să treacă. Forțele răzvrătite ale lui
Absalom ajung curând la oamenii lui David. Lupta este dezlănțuită în pădurea
lui Efraim, probabil lângă Mahanaim. Armata uzurpatorului este învinsă și ,,a
fost o mare înfrângere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni” (2 Sam.
18:7). Oamenii lui David au fost mai tari. Absalom a vrut să fugă, dar părul
lui bogat s-a prins în crengile unui pom. Spânzurat între pământ și cer (simbol
al întregii lui vieți), tânărul a fost o țintă ușoară pentru săgețile lui Ioab
(2 Samuel 18: 7-15).
Capitolul 19, din care face parte textul
care ne vorbește despre Barzilai, ne arată cum i-a răsplătit împăratul David pe
cei care i-au fost credincioși în timpul pribegiei.
Un om modest și realist
Când ajungem la descrierea despre Barzilai,
descoperim încă o calitate a lui. Barzilai, este un om modest, conștient
de limitele sale. Deși bătrân, Barzilai ține neapărat să-l conducă pe împărat
măcar până la Iordan. Este un semn de respect și cinste.
– ,,De ce să-ți fiu o povară?“, îi răspunde
el lui David, când acesta conștient că l-a sărăcit de tot, îl invită să se suie
împreună cu el la Ierusalim și să-și petreacă restul vieții la palat (2 Samuel
19:15, 31, 33). A fost un fel de ,,Ce-am făcut deosebit ca să merit să-ți faci
greutăți cu mine?“
,,Împăratul a
zis lui Barzilai: „Vino cu mine, şi te voi hrăni la mine în Ierusalim.”Dar Barzilai a răspuns împăratului:
„Câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? Eu sunt astăzi
în vârstă de optzeci de ani. Pot eu să mai cunosc ce este bun şi ce este rău? Poate
robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă şi bea? Pot eu să mai aud
glasul cântăreţilor şi cântăreţelor?“ (2 Sam. 33:35).
Extraordinar! Iată un om care nu este
dezechilibrat de perspectiva de a deveni un om de vază la curtea împărătească,
de a sta cu împăratul la masă și de a purta haine regale! Barzilai este un om
realist și echilibrat, a cărui valoare este înăuntrul lui, nu în afara lui. Ca
personaj, Barzilai este antetipul lui Absalom. Tânăr și frumos pe dinafară, dar
gol pe dinăuntru, Absalom este așezat în contrast cu Barzilai, bătrân,
neputincios, surd și ramolit de tot, dar de o frumusețe rară în caracter și
foarte cumpătat în aprecierile despre sine însuși.
,,Să se întoarcă robul tău şi să mor în
cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu şi al mamei mele! Dar iată că robul
tău Chimham va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el” (2
Sam. 19:37).
,,Sunt un om cu perspectiva mormântului, nu
cu a vieții“ spune Barzilai. ,,Ia-l însă pe fiul meu. El este doar la începutul
vieții“.
Priceput la oameni, David s-a despărțit de
Barzilai cu un semn de prețuire și recunoștință:
,,Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine şi voi
face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, îţi voi da!” După ce tot poporul a trecut
Iordanul şi după ce l-a trecut şi împăratul, împăratul a sărutat pe Barzilai şi
l-a binecuvântat. Şi Barzilai s-a întors acasă“ (2 Sam. 19:
38-39).
Facem bine să medităm asupra exemplului
minunat pe care ni-l dă Barzilai. El a
fost loial, curajos, generos, modest și realist. Și,
mai presus de toate, el a decis să pună interesele lui Dumnezeu înaintea
oricăror altor interese (Matei 6:33).
Cred că înțelegeți acum de ce mi-am ales ca
pseudonim numele acestui om. Repetând istoria arhetipală, regele meu, Isus
Christos, este și El plecat din Ierusalim în pribegia persecuțiilor din acest
veac. Vreau să-i fiu loial, indiferent de riscuri și pericole. Vreau să-L
găzduiesc și să-i pun la dispoziție tot ceea ce El, providențial, mi-a dăruit. Și
mai vreau ceva: doresc să am urmașii mei pururi la masa Lui împărătească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu