Eram în autobuz, obosit, căldură maximă în jur, geamuri închise mai mult decât deschise… și abia așteptam să ajung acasă. Mai aveam vreo 3-4 stații și deodată văd în trafic, în mijlocul drumului – pe o șosea cu 6 benzi, foarte mare trafic la acea oră – pe un tip care stătea și își ducea mâna prin păr. M-am întors să văd dacă e ”pe bune” ceea ce vedeam, sau era un ”grăbit” care încerca să se strecoare printre mașini să treacă și el strada semi-civilizat. Din sensul opus am văzut luminile roșii-albastre ale unei mașini și am știut că ceva avea să se întâmple. M-am întors din nou și… individul nu avea nici o grijă! Oarecum se menajase să treacă printre alte mașini și să se ascundă de o mașină care era oprită la semafor, în timp ce mașina de poliție gonea pe prima bandă spre o urgență – bănuiesc. A scăpat, săracul…
Am stat mult să urmărescscenaasta… că așa ceva nu vezi toată ziua. Mă gândeam că mașina poliției avea să deschidă geamul la individ și să îi ”urle” câteva binecuvântări în grabă, să învețe minte să respecte legea pietonală. Da de unde! Erau toate pe dos acolo! Și mă repet din nou, chestii din astea nu vezi toată ziua.
Nu am reușit să ”imortalizez” momentul când individul își peria freza, în timp ce afară se adunau niște nori să înceapă o ploaie năprasnică. Dar am capturat în memoria mea acel moment ”ciudat” când omul acesta era acolo în mijloc, mașini treceau pe lângă el… și el nu avea nici o grijă!!!
Ce drept avea el să fie acolo – atunci?
Ce drept avea el să fie acolo – atunci?
Ce drept aveam noi, ceilalți din jur, să îl observăm – acolo?
O dată am mai văzut un asemenea individ care trecea strada pe o trecere de pietoni, în mod legal, și deodată un ”grăbit” a trecut și l-a spulberat la câteva zeci de metrii distanță, ruinând viața unui nevinovat. Eram tot în trecere atunci cu niște prieteni, și acel moment mi-a rămas mult timp în memorie. Una din persoanele care era cu noi avea experiență de oferire a primului ajutor și s-a așezat lângă individ și căuta un puls, în timp ce alți participanți din trafic s-au oprit să vadă incidentul, să alerteze autoritățile… în timp ce ucigașul vitezoman și-a văzut de drum – tot fără griji…
Nu îmi amintesc ce s-a întâmplat după acestea, dar țin minte că ne-am rugat pentru mântuirea sufletului acelui om accidentat, nu știam dacă atunci era și momentul plecării lui din această lume sau nu, însă am vrut să audă că Isus îl iubește, că suntem alături de el, că probabil va veni o mașină cu lumini roșii și albastre să îl ducă la urgențe.
Mi s-au pus paralel aceste 2 imagini astăzi.
Mă gândeam că unul era mai matur decât celălalt. M-am gândit că tipul de astăzi din trafic era un naiv, care trecea printre mașini și căuta mila celor din trafic, deși ar fi putut să muncească ceva, am văzut că avea mâinile întregi, picioarele drepte, nu părea să aibă vreun handicap, și – slavă cerului – nu fusese încă spulberat de nici un ”grăbit” din trafic. Dar celălalt? Ce vină avea celălalt? Venea de la muncă omul, cu siguranță, s-a asigurat înainte să treacă strada și cineva l-a luat pe capotă, pentru că… răbdarea nu este ceva care se învață la nici o școală de șoferi, nu?
Stăteam și mă uimeam, oare cât va ține prostia la unii?Oare când vine furtuna în jurul tău… nu te duci să te adăpostești? Dacă vezi că ești în trafic, și trec mașini pe lângă tine, nu te gândești că poate unul te-ar putea ”accelera” spre destinația care nu ai dorit vreodată să ajungi?
Cât de naiv poate fi cineva… să stea în mijlocul drumului, în mijlocul furtunii… și să se pieptene?
Dar și din acestea se poate învăța ceva. Se poate învăța că mai bine te uiți la furnică, că ea nu stă ca leneșul în drum, ci își vede de treaba ei și muncește. Mai bine te uiți la mâinile tale și să mulțumești Cerului că le ai întregi și ai putea să muncești ceva cu ele, pe când alții nu au mâini, sunt nenorociți, dar fac și ei ce pot să câștige pâinea cea de toate zilele.
Și oare câte nu am mai putea spune aici și acum.
Și oare câte nu am mai putea spune aici și acum.
Pentru că vedem și în alte părți – nu doar în mijlocul drumului, pe o șosea de 6-8 benzi de circulație – oameni care au viață în ei și nu o prețuiesc, oameni care își bat joc de ceea ce sunt ei și ceea ce au fost creați să fie. Dacă ar fi să scriem despre fiecare din ei, ce au fost și ce au ajuns, cum stau și nu fac nimic, și alții le plâng de milă și îi compătimesc și le aruncă bani, considerând că fac un bine, când de fapt ei sunt învățați să continue în… a-și pieptăna părul în mijlocul furtunii.
Oare am putea schimba pe cei din jur dacă pe lângă ei mai trece câteodată o mașină cu girofaruri roșii și albastre, să le fie un semn – puteau să fie pe ultimul lor drum din viață, sau puteau să fie pe drumul vieții, sărind să ajute pe cineva să fie scăpat, să prețuiască ultimele clipe din viață… sau… orice altceva?
Nu.Nu putem schimba pe oameni. Nu putem schimba nici momentele când li se ”năzare” lor să se pieptene în mijlocul drumului. Dar putem să trecem pe lângă, să ne ”minunăm” de ei… și poate noi să facem ceva mai bun – măcar să nu ne facem de râs în mijlocul drumului, indiferent dacă suntem sau nu cerșetori, dacă sau nu avem nevoie de ajutor, pentru că nu în mijlocul furtunii ceri umbrelă, ci… atunci când se apropie una!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu