De ani buni, omenirea trăiește „pe datorie” față de planeta Pământ, conform unui raport al organizației de cercetare internațională Global Footprint Network. Pe 1 august, ne-am consumat resursele pe care planeta le poate regenera, și în aceste ultime 5 luni ale anului, vom consuma resurse ce nu vor mai fi înlocuite. Amprenta umană asupra planetei presupune consumarea în exces a surselor de mâncare și materii prime sau a apei potabile, antropizarea și distrugerea naturii, dispariția unor specii, emisii de dioxid de carbon, schimbări climatice, catastrofe naturale. În 2017, data a fost 3 august.
„1 august este data până la care vom fi folosit mai mulți arbori, apă, soluri fertile și pește decât ne poate oferi Pământul pentru ne hrăni și susține, precum și data până la care am emis mai mult dioxid de carbon față de cât pot absorbi oceanele și pădurile”, explica Valerie Gramond, de la World Wide Fund for Nature. Ea spune că data se devansează din cauza consumului exacerbat și a risipei.
La începutul anilor ’70, odată cu creșterea industrială și economică la nivel mondial, omenirea a început să consume mai mult decât putea oferi planeta Pământ. În 1997, ziua când cererea omenirii pentru resursele naturale depășea oferta planetei era la finalul lunii septembrie. În 2018, cade pe 1 august la nivelul întregii omeniri, iar pentru România, ceva mai târziu, pe 8 august (conform footprintnetwork.org). Practic, ne-ar trebui resursele a 1,7 planete pentru a ne susține stilul de viață pe care îl avem în prezent.
Trăim nesustenabil, abuzând Pământul, singura casă pe care o avem. Încă din Geneza 3, Biblia ne cheamă să administrăm bine Pământul, flora și fauna sa, ca parte din rolul nostru pe acest Pământ. Un cuvânt mai contemporan ar fi „ecologist”. Noul Testament arată că toată creația (în unele traduceri, firea) e supusă păcatului și așteaptă răscumpărarea de la finalul istoriei. Căci și creația așteaptă cu ardoare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, întrucât creația a fost supusă deșertăciunii, – nu pentru că a vrut ea, ci din cauza Celui Ce a supus-o, în speranța că și creația va fi eliberată din sclavia stricăciunii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. Noi știm că, până acum, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii. Dar nu numai ea, ci și noi înșine, care avem cel dintâi rod al Duhului, gemem în noi înșine, așteptând cu ardoare înfierea, răscumpărarea trupului nostru. (Romani 8:19-23 NTR)
Articol tiparit in revista Alfa Omega TV Magazin 8.5 – Provocarea tehnologiei pentru credință și societate (septembrie-octombrie 2018). Aceasta revista se distribuie gratuit, aboneaza-te sa o primesti acasa: www.alfaomega.tv/revista
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu