Tragedii cu aromă de har !
Deasupra tuturor neascultărilor și pedepselor din cartea Numeri
plutește suverană bunătatea lui Dumnezeu. Providența harului a fost imutabil
hotărâtă să le facă bine evreilor și nici un blestem rostit împotriva lor n-a
putut anula aceasta: ,,Copiii lui
Israel au pornit şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa
Ierihonului. Balac,
fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel amoriţilor. Şi Moab a rămas foarte îngrozit
în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor
lui Israel. Moab
a zis bătrânilor lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este
în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.”
Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului. El a trimis soli
la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu (Eufrat), în ţara fiilor
poporului său, ca să-l cheme şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt,
acoperă faţa pământului şi s-a aşezat în faţa mea! Vino,
te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât
mine. Poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe
cine binecuvântezi tu este binecuvântat, şi pe cine blestemi tu este blestemat”
(Num. 22:1-6).
,,Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci
cu ei şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este
binecuvântat.”
,,Balac a zis lui Balaam: „Ce mi-ai făcut? Te-am luat
să blestemi pe vrăjmaşul meu, şi iată că tu-l binecuvântezi!” …
,,Cum să blestem eu pe cel ce nu-l blestemă Dumnezeu?
Cum să defăimez eu pe cel pe care nu-l defăimează
Domnul?
…
Iată că am primit poruncă să
binecuvântez.
Da, El a binecuvântat, şi eu nu pot
întoarce.
El nu vede nicio fărădelege în
Iacov,
Nu vede nicio răutate în Israel
…
Descântecul nu poate face nimic
împotriva lui Iacov,
Nici vrăjitoria împotriva lui Israel.
Acum se poate spune despre Iacov şi Israel:
‘Ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!’
(Num. 22:12; 23:8, 11;20-21, 23).
Balaam este un personaj misterios. Monoteismul lui se poate trage din
familia lui Nahor și Laban, care au locuit la Haran, pe Eufrat (Gen. 28:1-5). În
cei 430 de ani petrecuți de urmașii lui Iacov în Egipt, probabil că urmașii
socrului său Laban s-au schimbat și ei profund, dar au păstrat ceva din
monoteismul părinților lor.
Episodul înfruntării cu Moab, poporul lui
Balak, și cu tentativa lor de a-i blestema pe israeliți prin Balaam este o
fereastră profetică spre lumea nevăzută și spre cea viitoare. În ciuda prezentului
sumbu și a necredinței care a dus la moartea unei generații, Dumnezeu n-a
renunțat la planul mesianic cu Israel. Acest popor este în continuare
,,ne-blestemabil“.
Un blestem este un apel către forțele
spirituale nevăzute în lumea noastră.
Ca și Adunările creștine, Israel a avut și
el de luptat și ,,împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva
stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii
care sunt în locurile cereşti“ (Efes. 6:12). Din acest punct de vedere, biruința
copiilor lui Dumnezeu este asigurată: ,,Deci ce vom zice noi în faţa tuturor
acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?“
(Rom. 8:31).
Episodul cu Balaam ne arată că singurele
căi de cădere și de pierzare pentru cei din poporul Domnului
sunt compromisul idolatru și trăirea în păcat (Num. 25:1-15). Balaam a
intuit că îi poate distruge pe evrei dacă îi poate face să-L părăsească și
să I se împotrivească Celui cei proteja. A fost un plan diabolic și viclean
care a dus la moartea a douăzeci ți patru de mii de oameni din Israel (Num.
25:9).
,,Israel locuia în
Sitim şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab. Ele au poftit poporul la
jertfele dumnezeilor lor, şi poporul a mâncat şi s-a închinat până la
pământ înaintea dumnezeilor lor.
Israel s-a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S-a aprins de mânie
împotriva lui Israel. Domnul a zis lui
Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului şi spânzură pe cei vinovaţi
înaintea Domnului în faţa soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia
aprinsă a Domnului.”
Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă
pe aceia dintre ai lui care s-au lipit de Baal-Peor.”
Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii
lui pe o madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a
copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa cortului întâlnirii.La vederea
acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a
sculat din mijlocul adunării şi a luat o suliţă în mână. S-a luat după omul
acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât
pe bărbatul acela din Israel, cât şi pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia care
izbucnise printre copiii lui Israel.
Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea“ (Num. 25:1-9).
Afrontul adus de Balaam a fost așa de mare
încât Dumnezeu nu l-a lăsat pe Moise să moară până nu s-a răzbunat asupra
Madianului și a lui Balaam. Încercarea de contaminare păgână care era cât pe ce
să-i distrugă pe israeliți și să blocheze planul mesianic. ,,Domnul a vorbit
lui Moise şi a zis: „Răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor,
apoi vei fi adăugat la poporul tău.”
…
Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care o dăduse lui Moise
Domnul şi auomorât pe toţi bărbaţii. Împreună cu toţi
ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba,
cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor.
Copiii lui Israel au luat prinse pe femeile madianiţilor cu pruncii lor şi
le-au jefuit toate vitele, toate turmele şi toate bogăţiile. Le-au ars toate
cetăţile pe care le locuiau şi toate ocoalele lor. Au luat toată prada şi toate
jafurile de oameni şi dobitoace, 12 şi pe cei prinşi,
prada şi jafurile le-au adus lui Moise, preotului Eleazar şi adunării copiilor
lui Israel, care erau tăbărâţi în câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa
Ierihonului.
Moise, preotul Eleazar şi toţi mai-marii adunării le-au ieşit înainte, afară
din tabără. Şi Moise s-a mâniat pe căpeteniile
oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută care se
întorceau de la război. El le-a zis:
„Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile? Iată, ele sunt acelea
care, după cuvântul lui Balaam, au târât pe copiii lui Israel să
păcătuiască împotriva Domnului, în fapta lui Peor, şi atunci a izbucnit
urgia în adunarea Domnului. Acum dar omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească şi
omorâţi pe orice femeie care a cunoscut pe un bărbat culcându-se cu el, 18 dar
lăsaţi cu viaţă pentru voi toţi pruncii de parte femeiască şi pe toate fetele
care n-au cunoscut împreunarea cu un bărbat“ (Num. 31:1,7-18).
Episodul cu Balaam este pomenit de trei ori
în Noul testament drept lecție din care avem de învățat. Personajul acesta
pervers nu trebuie să aibă urmași printre creștini.
Apostolul Petru vorbește despre ,,calea lui
Balaam“ care este atașamentul față de Mamona, dragostea de bani: ,,După ce au părăsit calea cea dreaptă, au
rătăcit şi au urmat calea lui Balaam,
fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii“ (2 Petru 2:15).
Preluând tema lansată de Petru, Iuda
,,fratele lui iacov și deci și al Domnului Isus, vorbește despre ,,rătăcirea
lui Balaam“: ,,Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain!
S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam din
dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! (Iuda
11).
În Apocalipsa, Ioan amintește despre esența
vicleșugului pus la cale de Balaam, numind-o ,,învățătura lui Balaam“: ,,Dar am ceva împotriva ta. Tu ai
acolo nişte oameni care ţin de învăţăturaluiBalaam, care a învăţat
pe Balac să pună o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel,
ca să mănânce din lucrurile jertfite idolilor şi să se dedea la curvie“ (Apoc.
2:14).
Deasupra oricărei tragedii cauzate de neascultarea copiilor Săi plutește
întotdeauna o aromă de har. Este providența divină care a hotărât să-i
binecuvinteze și să-i facă o binecuvântare pentru toate neamurile pământului
(Gen. 12:2-3). Acesta a fost și este mereu mesajul profeților:
,,Cuvântul Domnului mi-a
vorbit astfel:
‘Ce vezi, Ieremio?’
Eu am răspuns:
‘Văd un veghetor.’
Şi Domnul mi-a zis:
‘Bine ai văzut, căci Eu veghez asupra Cuvântului Meu,
ca să-l împlinesc.’ (Ier. 1:11-12).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu