28/12/2015 Maritala
Una din „formele noi de relație” este poliamoria. Ea prinde teren din ce în ce mai mult și am întâlnit-o și în mediul neoprotestant de două ori și am auzit că ar mai fi cazuri. Așa că, deși inițial o încadram la ficțiune în ceea ce privește „pocăiții”, sunt nevoit să vorbesc despre o realitate, dar și despre un fenomen care se răspândește și se va răspândi într-un ritm alert în continuare.
Poliamoria e un gen de „relație deschisă” considerată a fi practicată și înțeleasă doar de oamenii „open mind” și implică o relație de iubire între mai mulți parteneri. Nu este nici poligamie, pentru că în poligamie e vorba de un soț cu mai multe soții. Nu e vorba nici de swing, pentru că relația nu presupune schimbul de parteneri și pentru că relația nu pune accent pe sex doar, poliamoria nu este o fază trecătoare, ci este o identitate. E un concept nou „revoluționar” despre relațiile de iubire și e ambalat foarte ispititor chiar și pentru cei credincioși. De ce? Iată câteva din valorile celor care practică poliamoria:
- Fidelitate și loialitate. (nu în sensul celor monogami)
- Comunicare și negociere. (toate relațiile ulterioare vor fi negociate iar cele inițiale vor fi declarate)
- Adevăr, onestitate, demnitate și respect. (ei nu mai au motive să se ascundă dacă au atracții pentru alții, altele și se angajează să spună mereu adevărul și să respecte celelalte persoane din relație)
- Non-posesivitate. (dispare motivul geloziei sau… are o altă dimensiune)
- Limite și acorduri.
- Egalitate de gen.
„Poliamoria rezolvă probleme majore precum gelozia, rivalitatea, nevoia unei relaţii privilegiate şi oferă libertate persoanei iubite. Fiecare legătură are instabilitatea ei și durează doar atât cât partenerii se preocupă de ea. Fiecare legătură are nevoie să se dezvolte pentru a putea să existe în continuare”, spune psihologul Geneviève Abrial. În poliamorie, sexul nu este motorul principal al relației, ci mai degrabă valorile comune și legătura dintre parteneri.
„Nu poți pune o limită inimii”. Asta susțin adepții poliamoriei, ignorând Scriptura care ne avertizează că „Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?”
De fapt, conceptul nu e chiar nou. Dacă îmi amintesc bine e ceva similar cu ceea ce Aldous Huxley scrie acum câteva zeci bune de ani în cartea sa Brave New World (1932). Dacă aveți curiozitatea să citiți, veți regăsi măcar parțial fenomenul. Acolo fiecare era liber să lege relații sau să aibă relații sexuale cu oricine voia și nu prea era acceptată gelozia sau posesivitatea în acea „minunată lume nouă”
Conceptul este promovat destul de „agresiv” pe paginile web deținute de așa-zișii „creștini liberali” și sunt recomandate ca relații de preferat, cu explicațiile biblice de rigoare prezentându-se ca o alternativă la actuale „criză” de oameni capabili să întrețină relații.
Poliamoria nu vine deloc ca o alternativă pentru monogamie, cel puțini nu se declară a fi o alternativă. Se pretinde a fi un concept nou, destinat oamenilor care gândesc cu mintea lor și nu se lasă manipulați de valori tradiționale absurde. Teoretic, în afară contradicția directă cu Scriptura, sunt relații ideale. De aceea am găsit două astfel de grupuri, în diaspora unul și în țară celălalt, dar și multe persoane dispuse să intre în astfel de relații dacă ar fi să meargă undeva unde nu le cunoaște nimeni.
Un alt aspect de menționat în acest articol este că biserica, instituția religioasă, nu e pregătită să facă față la astfel de fenomene și nici măcar nu acceptă că ar trebui elaborată o strategie. De obicei nu găsești deschidere pentru a aborda astfel de curente preventiv. Toată lumea se va plânge însă mai târziu de consecințe și va avea subiecte delicioase de discuții de tip „radio șanț” dar asta nu va putea schimba nimic.
Consider imperios necesar ca astfel de fenomene să fie abordate cu toată seriozitatea și urgența. Cred că impactul fenomenului relațiilor de tip homosexual a reușit eficient să crape gheața, iar un astfel de curent va fi aproape imperceptibil și va trece neobservat datorită delicateții sale. Se vor vedea la un moment dat „roadele acestui fapt”. Mai mult, unul din cazurile pe care le cunosc „s-a întâmplat” pe fondul înțelegerii greșite a ceea ce în biserici se cunoaște a fi „dragostea Agape”, deci se clădise pe „suport Biblic” iar noile curente bazate pe simțiri (curentele NAR) sunt un mediu perfect pentru propagarea unor astfel de filosofii de viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu