MONITORUL NEOFICIAL
Până în anul 10 d. G. F., statuile au fost dărâmate fără excepție. Întâi fiindcă reprezentau sclavagiști feroce, sau bărbați albi, sau oameni și evenimente din trecut (iar trecutul e plin de nedreptate și obscurantist), apoi pentru că reprezentau ceva. De ce ar trebui tipul de reprezentare a omului privilegiat să se impună în fața manifestării spontane a oricui? De ce o formă de reprezentare e considerată artă, iar alta nu? De ce sculptura unui bărbat alb catolic sponsorizat de Papi acum 500 de ani să fie considerată superioară defecării spontane sau deliberate a lui X, încărcată cu simbolismul protestului împotriva consumerismului, capitalismului și discriminării alimentare?
Apoi au fost eliminate din galerii tablourile cu subiect religios (obscurantist și creștin, deci discriminator), apoi și celelalte tablouri făcute de bărbați albi și impuse de cultura imperialistă eurofascistă ca standard de excelență. În cele din urmă, au mai fost permise doar graffitiurile, expresie spontană a culturii contemporane, vii, accesibile și protestatare a tinerilor, căci al lor este prezentul și viitorul – trecutul e oricum o rușine sclavagistă, creștinopat-discriminatoare.
Filmele au fost cenzurate pe diverse criterii, culminând cu lipsa diversității de genuri în reprezentarea dragostei (love is love). Clișeul cuplului bărbat-femeie, impus ca variantă dominantă și „normală” a fost considerat o formă de îndoctrinare. Filmele cu subiect istoric nu condamnau explicit feudalismul, creștinismul, eurofascismul etc. Filmele polițiste desconsiderau viețile *****, care contează. În cele din urmă, au dispărut toate producțiile anterioare anului Marii Insurecții Multianticulturale (pe care gurile rele îl numesc și anul Covid), ba chiar și cele ulterioare, dacă nu se conformau indicațiilor de Diversitate și Corectitudine Istorică, Politică și Culturală.
Literatură oricum nu se mai prea citea, așa că puțină lume a remarcat că au dispărut din librării toate cărțile scrise de albi înainte de anul 1 d. G. F. Sigur, și aici s-a procedat treptat: redenumiri, cenzură, ediții explicate sau epurate, realizate de marii universitari care au înțeles comandamentele P. C. și, recunoscându-și privilegiul, au primit dreptul să și-l sporească.
Poliția a fost desființată complet în anul 12 d. G. F. În România, ea fusese desființată oricum mai devreme, iar atribuțiile ei fuseseră delegate reprezentanților minorităților defavorizate, organizate în tradiționalele clanuri (Sportivi, Duduieni etc.). Ca urmare, nu mai era niciun motiv ca viețile ***** să fie discriminate pozitiv, astfel încât toate viețile au contat la fel de puțin, adică deloc.
Capitalismul și proprietatea privată au fost abolite sub președinția doamnei Ocasio-Cortez în SUA, în anul 20 d. G. F.
Tovarășii de drum ai revoluției multianticulturale, patronii firmelor Cherry, Minihard, Nile și Nuke au mulțumit public poporului, în op-ed-uri publicate în New City Timelessness, și au primit în compensație dreptul să aleagă între un glonte în cap și un apartament cu două camere confort sporit în Bronx (toți au ales apartamente). Angajații lor nu au observat nicio schimbare ideologică, fiind obișnuiți cu comunismul corporatist, care funcționa cu multe decenii înainte de noua eră.
Partidele noi, asexuate, adoctrinare, aseptice, nevirusate, incoruptibile cuceriseră puterea, formaseră un Pol Universal al Păcii și Înnoirii Postumane, și trecuseră la abolirea a tot ce mai rămăsese vexant în umanitate – puținii disidenți rămași vorbeau sotto voce de abolirea umanului.
Într-adevăr, în anul 30 d. G. F. nu mai rămăsese nimic de abolit, astfel încât guvernul mondial a decis extincția globală a speciei și restituirea planetei către posesorii ei primari, uzurpați prin ascensiunea omului. În ziua Marii Stingeri, Marea Preoteasă Greta Thunberg a înălțat un sfâșietor imn de slavă Naturii, după care a rostit tradiționalul „Shame on You” și s-a prăvălit în ghețurile dezghețate, dar suficient de reci pentru a induce rapid hipotermia.
După Marea Stingere, gradul de discriminare și de prioritate în reaproprierea planetei fu decis în primă instanță de legea junglei, apoi de biologie. Se pare că au câștigat virușii, dar, nemaiavând corpuri în care să se înmulțească, au dispărut și ei. Plantele au proliferat, dar au produs prea mult efect de seră și au dispărut și ele. În cele din urmă, după dreptate, a câștigat permanent tabloul periodic: H He Li Be Bo C N O…
Adrian Papahagi
SURSA Facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu