Cu toate ca dictatura si democratia apeleaza la metode diferite atunci cand este vorba de relatia dintre politica si Biserica, scopul fundamental ramane acelasi: controlul Bisericii de catre puterea politica. Dictatura a transformat Biserica intr-o curea de transmisie a politicii partidului asupra maselor.
De frica represaliilor, multi conducatori religiosi au fost folositi cu relativa usurinta pentru a manipula masele de credinciosi in directia dorita de Partidul Comunist. Asa zisele “Conferinte de orientare” din vremea respectiva au oferit cadrul organizatoric propice pentru propaganda de partid sub masca intrunirilor religioase. Inspectorii de culte, denumiti simbolic “Imputerniciti” erau nelipsiti de la asemenea evenimente, iar deserventii cultelor se intreceau in a tamaia regimul si pe Conducatorul preaiubit apeland la limbaj religios si texte biblice.
Imi aduc aminte de reactia de uimire care m-a incercat atunci cand am participat pentru prima data la un asemenea eveniment si cand i-am auzit pe unii conducatori religiosi folosind textele mesianice din Biblie pentru a-l premari pe Nicolae Ceausescu. Am inteles mai tarziu ca oamenii respectivi erau in slujba Securitatii si pentru slujba lor beneficiau de tot felul de recompense: promovare pe linie cultica, viza de calatorie in strainatate sau aventaje materiale (butelie de aragaz, prioritate la obtinerea apartamentului), accesul copiilor la scoli in tara si strainatate, etc.
Democratia nu apeleaza la amenintare pentru a controla deserventii cultelor si implicit prin ei masele de credinciosi. Subventiile de la stat, ajutoarele finaciare generoase oferite unitatilor de cult, promovarea in functii politice sau administrative a unor persoane apropiate de conducatorii religiosi, etc., s-au dovedit a fi mijloace mult mai eficiente decat represaliile in aservirea Bisericii fata de puterea politica. In felul acesta, fara efort organizatoric din partea politicienilor, bisericile s-au transformat din Popor al lui Dumnezeu in gloate electorale usor de manipulat. Discursul elogios al deserventilor cultici la adresa oamenilor politici este imbracat in haina religioasa cu elemente decorative care se intind de la invocarea calauzirii divine pana la atribuirea unor caracteristici pseudo-mesianice.
Aceasta stare de fapt este surprinzatoare atunci cand este vorba de despre pozitia doctrinara cu privire la relatia dintre Biserica si Stat a cultelor evanghelice. Cu toate ca in general cultele evanghelice promoveaza doctrina separatiei Bisericii fata de Stat, avantajele finaciare si politice oferite de puterea politica au influentat elaborarea unor proclamatii sau comunicate in legatura cu triumfalismul electoral al unor persoane din spatiul evanghelic.
Astfel, de la rezolvarea tuturor problemelor politice ale Romaniei pana la metamorfozarea eschatologica a Europei, intalnim la acesti candidati toate competentele si ofertele electorale imaginabile. In aceasta atmosfera electorala, credinciosii sunt „onorati” sa aibe in cadrul slujbelor religioase prezenta unor personalitati marcante din randul candidatilor sprijiniti de catre conducatorii lor.
De remarcat este faptul ca pana la urmatoarele alegeri, onoratele personalitati nu mai sunt de gasit in spatiul eclesial. In acest interval, insa, pot aparea schimbari de „calauzire” (se citeste interese) la deserventii cultelor. Apar alte oferte de la alte formatiuni si peste noapte apar in spatiul eclesial alte personalitati pseudo-mesianice gata sa rezolve problemele lumii.
Traseismul politic este la ordinea zilei.
Daca noua categorie de politicieni evanghelici nu mai sunt pe locuri eligibile la formatiunea cu care au defilat pana ieri, peste noapte au parte de o noua „calauzire” spre o alta formatiune dornica sa atraga voturile evanghelicilor. Asa se face ca avem de acum politicieni care se autointituleaza reprezentantii evanghelicilor.
In lumina Scripturii, Biserica nu este o anexa a lumii politice ci este Trupul lui Hristos si Poporul lui Dumnezeu. Menirea Bisericii este sa intrupeze Evanghelia Imparatiei lui Dumnezei si sa demonstreze in veacul acesta mireasma si puterile veacului viitor. Din aceasta perspectiva, doresc sa fac cateva precizari in legatura cu unele incercari de a folosi bisericile evanghelice in scopuri electorale proprii sau de partid.
In primul rand, trebuie subliniat faptul ca fiecare cult evanghelic are o conducere care are si atributia de reprezentare in relatia cu Statul. Cultele sunt entitati religioase apolitice, si prin urmare conducatorii lor nu dreptul sa angajeze cultele in actiuni politice partizane. De asemenea, si Alianta Evanghelica din Romania, singura organizatie care reprezinta cultele evanghelice din Romania, este o organizatie non-politica si, prin urmare, nu poate intra in jocul politic fara sa-si compromita menirea. Daca asa stau lucrurile, atunci nici o alta persoana sau organizatie nu poate vorbi in numele evanghelicilor din Romania fara sa se substituie unui anumit cult sau Aliantei Evanghelice. Din cate stiu, pana la aceasta data, nici un cult evanghelic si nici Alianta Evanghelica din Romania nu au devenit formatiuni politice.
In al doilea rand, bisericile evanghelice sunt organizatii non-politice si prin urmare nu pot adopta o agenda politica. Daca aceste prevederi sunt respectate, atunci fiecare credincios evanghelic care doreste sa intre in viata publica este dator sa vorbeasca fie in nume personal, fie in numele sustinatorilor. Sustinatorii acestor persoane pot apartine unei formatiuni politice sau pot infiinta grupuri de sustinere, fundatii, organizatii, etc. in al caror statut sa fie incluse si actiunile politice. Incercarea de a folosi bisericile si organizatiile cultice in cursa electorala este nestatutara si periculoasa pentru Biserica.
In conformitate cu invataturile Sfintei Scripturi, Biserica este invatata sa se roage pentru conducerea polititica si administrativa:
„Va indem dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea. Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului” (I Tim. 2:1-4).
In vederea alegerilor pentru Parlamentul Europei este important sa ne rugam pentru toti cei care ocupa sau vor ocupa pozitii de conducere la nivel European ca sa vina la cunostinta adevarului si sa fie mantuiti. Sa ne rugam ca Dumnezeu care cunoaste in mod desavarsit fiecare om politic, fiecare formatiune politica si toata Europa sa ridice oameni si formatiuni politice in conformitate cu planul si voia Lui. Sa ne rugam pentru calauzirea suverana a lui Dumnezeu in viata fiecarui cetatean care va participa la vot. Sa ne rugam ca oamenii credinciosi sa uneasca rugaciunea cu fapta si sa participe duminica la vot.
Dincolo de alegerile parlamentare, Europa are nevoie de o noua trezire spirituala. Continentul Reformei Protestante si al marilor treziri spirituale este unul dintre cele mai seculare continente din lume. Crestinii adevarati sunt chemati sa fie „sarea pamantului si lumina lumii.” Europa are nevoie de oameni ai rugaciunii de talia lui John Knox care a strigat catre Dumnezeu pentru mantuirea Scotiei: „Doamne, da-mi Scotia sau mor!”
Pastor Paul Negrut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu