Înainte ca David să devină împăratul de
drept al lui Israel, a fost nevoit, deşi era uns ca împărat, să fugă de Saul. În
acea perioadă a lepădării sale, au fost oameni care au ţinut la el, pentru că
ştiau şi au recunoscut că Dumnezeu îl alesese ca împărat. Aceasta a avut ca
urmare prigoană, suferinţă şi lipsuri.
Însă cu moartea lui Saul s-a schimbat
totul. După ce David a fost pus oficial ca împărat, cei care au avut parte
împreună cu el de lepădare, au fost onoraţi de împăratul care domnea. Printre
adepţii lui David se număra şi Abigail, soţia lui Nabal, care mai târziu, după
ce soţul ei a murit, a devenit chiar soţia lui David.
David este o imagine a Domnului Isus, care,
ca împărat de drept, a fost răstignit, iar astăzi este lepădat şi dispreţuit în
această lume. Toţi cei care L-au cunoscut ca Mântuitor personal, sunt chemaţi să-L urmeze ca ucenici ai Săi. Aşa cum
odinioară nu era simplu să stai de partea lui David în timpul împăratului Saul,
tot aşa astăzi, nu este întotdeauna uşor să-L urmezi în această lume pe Isus. Dar
totuşi merită.
La Abigail găsim unele indicaţii, pe care
le putem aplica la noi. Mai întâi trebuie să reţinem că toţi credincioşii sunt
chemaţi la ucenicie, fie bărbaţi, fie femei!
Întoarcere la Dumnezeu
La începutul unei vieţi cu Domnul Isus stă
salvarea. Aici se includ pocăinţa şi întoarcerea la Dumnezeu, precum şi
credinţa în Domnul Isus şi în lucrarea Sa de mântuire. Abigail şi-a recunoscut
vina înaintea lui David: „Asupra mea, domnul meu, asupra mea să fie
nelegiuirea“ (1 Samuel 25.23, 24).
Decizie de urmare
După ce Dumnezeu l-a lovit pe Nabal, soţul
Abigailei, iar acesta a murit, citim în 1 Samuel 25.39-42: „Şi când a auzit
David că a murit Nabal, a spus: «Binecuvântat să fie Domnul, care mi-a apărat
cauza în dezonoarea pe care mi-a făcut-o Nabal şi care a oprit pe robul Său de
la rău; şi Domnul a întors răutatea lui Nabal asupra capului său.» Şi David a
trimis cuvânt Abigailei, ca s-o ia de soţie. Şi slujitorii lui David au venit
la Abigail, la Carmel, şi i-au vorbit, zicând: «David ne-a trimis la tine, ca
să te ia de soţie.» Şi ea s-a ridicat şi s-a plecat cu faţa la pământ şi a zis:
«Iată, slujnica ta este o roabă, ca să spele picioarele slujitorilor domnului
meu.» Şi Abigail s-a grăbit şi s-a ridicat şi a încălecat pe un măgar, cu cinci
dintre slujnicele ei care o urmau; şi a mers după solii lui David şi a fost
soţia lui.“
Aşa cum Abigail a fost eliberată de soţul
ei rău, tot aşa şi noi suntem eliberaţi de păcat, lume şi lege, pentru a-i
aparţine numai lui Dumnezeu (Romani 6.22; 7.4; Galateni 1.4; 6.14).
Atunci, David a cerut mâna Abigailei. Astăzi, Domnul Isus „cere
mâna“ fiecăruia. El doreşte să ne facă urmaşi ai Săi. El nu obligă pe nimeni, dar El ne cheamă pe tine şi pe mine: „Urmează-Mă“. În
Luca 9.57-62 ne este prezentată problematica uceniciei pe baza a trei
per-soane, care au fost confruntate cu urmarea Domnului: a) Un ucenic al
Domnului nu trebuie să aştepte în timpul prezent niciun fel de avantaje
exterioare pe pământ. b) Învăţătorul solicită primul loc în viaţa noastră. El
este întotdeauna pe primul loc. c) Un ucenic al Domnului nu trebuie să
stabilească niciun fel de clauze; el nu poate pune condiţii. Domnul doreşte
predarea noastră fără compromisuri.
Abigail ştia că David fusese uns de
Dumnezeu ca împărat (1 Sa-muel 25.30). La cererea sa în căsătorie, ea a
reacţionat cu o decizie clară. Ea nu a aşteptat să vadă cum se vor desfăşura
lucrurile. Ea nu s-a asemănat multor credincioşi care doresc mai întâi să
savureze ceva din lume, înainte de a-L urma deplin numai pe Domnul Isus.
Gândirea smerită a Abigailei este uimitoare. Ea, moştenitoarea
bogată, a fost dispusă, să spele picioarele slujitorilor lui David, adică să
realizeze o muncă de sclav. În acest sens,
supunerea faţă de Învăţătorul nostru este o caracteristică a ucenicului. Imediat
după întoarcerea sa, Saul din Tars a întrebat: „Ce să fac, Doamne?“ (Fapte
22.10).
Viaţa cu cel lepădat
De atunci înainte, Abigail a avut parte de
viaţa de fugar a lui David. Când sunt numiţi David şi ai săi, este numită şi
Abigail (de ex. în 1 Samuel 27.2, 3). Această viaţă a adus cu sine renunţare şi
dispreţ. Dar, în schimb, trăia alături de cel care urma să devină împărat. Tot
astfel, un urmaş hotărât al Domnului Isus are, probabil, de suferit în această
lume, este defavorizat, luat în râs, dat deoparte. Dar el stă de partea Celui
căruia Îi aparţine totul şi care în curând va apărea în slava Sa împreună cu ai
Săi.
În ce fel de societate se afla Abigail la
David? Cei care erau de partea lui David nu reprezentau elita poporului (a se
compara cu 1 Samuel 22.2). Dar toţi îşi puneau încrederea în el. În mod interesant,
mai târziu găsim mulţi dintre ei în lista eroilor lui David. Ceea ce conta la
aceşti oameni, nu erau avantajele exterioare, ci poziţia inimii lor faţă de
David şi decizia lor de a se implica pentru el (de ex. 2 Samuel 23.15-17). Cei
mai mulţi dintre cei care aparţin astăzi de aleşii lui Dumnezeu, sunt priviţi
de lume ca oameni de rând, nebuni, slabi şi dispreţuiţi. Aceasta însă nu are
nicio importanţă la Domnul. El priveş-te în inimă. Cât de mult Se bucură, când
ne punem toată încrederea în El şi Îi acordăm în totul primul loc!
Prizonierat şi eliberare (1
Samuel 30.3, 18)
Însă Abigail a aflat că viaţa cu David nu
era numai grea, ci aducea cu sine şi suferinţă. Când amaleciţii au luat
Ţiclagul, ea a fost luată prizonieră.
Ucenicii Domnului au parte şi astăzi de
duşmănia lumii. Mulţi, care se recunosc clar de partea Domnului Isus, sunt
dezavantajaţi. Credincioşii hotărâţi trebuie să vadă cum prietenii le devin
duşmani.
Dar aşa cum Abigail a avut parte de salvare
prin David, şi noi avem parte de ajutorul Domnului. El poate să ne scape din
situaţii grave sau să ne treacă cu bine prin ele. Să nu descurajăm datorită
experienţelor negative cu lumea, să nu ne lăsăm înfricoşaţi!
La ţintă
În 2 Samuel 2.2-4 ni se relatează ce s-a
întâmplat după moartea lui Saul. David a fost uns ca împărat în Hebron. Toţi
cei care au avut parte de viaţa de fugar a lui David, au trăit în imediata
apropiere şi au urmărit această încoronare. Abigail stătea acum alături de
împăratul de drept recunoscut de popor.
Noi vom împărţi slava cu Acela căruia i-am
fost ucenici. Textul din 2 Tesaloniceni 1.10 ne spune chiar că noi vom
reprezenta o parte din slava Sa: „Când va veni ca să fie glorificat în sfinţii
Săi şi să fie privit cu uimire, în ziua aceea, în toţi cei care au crezut.“ În
acea zi, orice fidelitate din viaţa noastră va fi răsplătită. „Isus,
răspunzând, a spus: Adevărat vă spun, nu este nimeni care a lăsat casă, sau
fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau copii, sau ogoare, pentru Mine şi
pentru Evanghelie, care să nu primească însutit acum, în timpul acesta: case şi
fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare, cu persecuţii, şi, în veacul care
vine, viaţă eternă“ (Marcu 10.29, 30). Vom primi însutit! Să facă Domnul ca
exemplul Abigailei să ne îmbărbăteze să-L urmăm în credincioşie, cu toată inima
pe Domnul nostru!
Isuse, eu vreau să-Ţi urmez,
Căci altul ca Tine nu e;
Tu în încercare dai îmbărbătare:
Isuse, eu vreau să-Ţi urmez!
Isuse, eu vreau să-Ţi urmez,
Căci viaţa şi calea Tu eşti;
Să trăiesc ca Tine, lepădat de mine:
Isuse, eu vreau să-Ţi urmez!
Isuse, eu vreau să-Ţi urmez,
De-aş pierde din lume orice!
Când Te am pe Tine, am supremul bine:
Isuse, eu vreau să-Ţi urmez!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu