FERICIRILE Mat. 5:1-12

1). INTRODUCERE AUTORUL Autorul a fos Matei a fost un vameş convertit (Matei 9:9), şi care a fost ales să scrie evreilor despre Mesia. Expresia Împărăţia cerurilor este caracteristică acestei Evanghelii. Împărăţia cerurilor nu este acelaşi lucru cu biserica. Numele bisericii nu este sinonim cu împărăţia cerurilor, cu toate că biserica face parte din împărăţia cerurilor (Matei 13). Expresia împărăţia lui Dumnezeu nu este sinonimă cu împărăţia cerurilor. Împărăţia lui Dumnezeu este un termen mai larg care cuprinde toată creaţia lui Dumnezeu, inclusiv îngerii. Biserica se găseşte în împărăţia cerurilor dar nu este acelaşi lucru; cu ea de asemenea biserica se află şi în împărăţia lui Dumnezeu. Se va vedea că termenul împărăţia cerurilor este un termen progresiv în Evanghelia lui Matei. El a preluat misterul din zilele respingerii Regelui, dar Regele a devenit un semănător în lume (Matei 13). Împărăţia va fi întemeiată pe acest pământ la revenirea Regelui (Matei 24-25).

Fericirile sunt discursul Etic, de la începutul lucrării lui Isus Cristos, şi invitaţia de a intra în Împărăţia lui Dumnezeu singura soluţie posibilă. (Matei 4:17) De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”

Împărăţia lui Dumnezeu este locul peste care Dumnezeu este Împărat şi poporul peste care Dumnezeu este Împărat iar noi suntem cetăţeni ai cerului

Cetăţeni ai cerului însemnă că avem: cetăţeni , standarde, invitaţie, binecuvântări, calităţi, şi rezultate.

Isus Cristos foloseşte sintagma “A-ţi auzit ….. dar Eu vă spun” În Mat. cap. 5-7, avem două grupuri distincte: mulţimea şi ucenicii. Discursul Etic este adresat ucenicilor.

Prin mandatul din Mat.28:18-20, se conturează formarea unui popor din orice limbă, rasă, seminţie, etc.

Predica de pe Munte este de natură polemică: cu aplicarea Legii şi cu cei ce trebuiau să fie depozitarii Cuvântului lui Dumnezeu, liderii religioşi din vreamea aceea. Isus Cristos a dat în vileag falsul în opoziţie cu adevărata împărăţie.

Falsa împărăţie înseamnă fariseii de atunci şi conducătorii religioşi ai vremii : Matei 23:13 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre. 14 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osîndă. 15 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât Sunteţi voi înşivă.

În contrast avem adevărata împărăţie fondată pe principiile din „Predica de pe Munte” Ioan 1:17 căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.

În Mat.5:20, Isus Cristos declară sisatemul fariseistic, inoperant pentru a duce pe cineva în Cer. Luther spune despre „Predica de pe Munte” că ne conduce la pocăinţă. Karl Marx spunea că este o etică corectă dar nu în sens religios. Întrebarea care se pune este dacă este relevantă pentru noi astăzi. Răspunsul este DA şi în prezent este cuprins şi viitorul.

2). FERICIRILE ne prezintă portretul cetăţeanului Împărăţiei lui Dumnezeu în prezent şi viitor.

Ferice de cei săraci în duh căci al lor Împărăţia Cerurilor, este realitatea lăuntrică pe care o caută Dumnezeu în noi. Vizează relaţia omului cu Dumnezeu, ne scoate la iveală păcatele şi ne dovedeşte vinovaţi. Este recunoaşterea Harului lui Dumnezeu. Este confirmată de foamea şi setea după neprihănire. Sărăcia în duh se realizează doar în prezenţa lui Dumnezeu. ex Vameşul şi fariseul din Luca 18:13 Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer; ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”

Ferice de cei ce plâng căci ei vor fi mângăiaţi. Avem ps. 32 şi 51, psalmi de pocăinţă (David), este vorba de plânsul pocăinţei. Se verifică prin blândeţe. Plângi, păcatul personal, sau păcatele altora şi durerea altora. Starea vizează relaţia cu noi înşine.

Ferice de cei blânzi căci ei vor moşteni Pământul. Este vorba de un pământ nou. Moise e declarat „blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului”. (Numeri 12:3) . Blândeţea înseamnă puterea de control, puterea de a ieşii din competiţia afirmării de sine. Ea vizează relaţia cu semenii. Petru în Ioan 21: 15 După ce au prînzit, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” „Da, Doamne” I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte mieluşeii Mei.” 16 I-a zis a doua oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” „Da Doamne” I-a răspuns Petru „ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oiţele Mele”. 17 A treia oară i-a zis Isus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: „Mă iubeşti?” Şi I-a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: „Paşte oile Mele! Petru s-a întristat Omul se înblânzeşte când îşi vede sărăcia în duh şi îşi plânge păcatul

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! Există o neprihănire legală pe care o dă Isus Cristos ce pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu. Isaia 53. Există o neprihănire morală şi socială care are de a face cu caracterul nostru ce ne determină conduita. Foamea şi setea ce se nasc în prezenţa lui Dumnezeu care ne spune cum să fim şi ce trebuie să facem. A fi creştin şi a nu simţii foamea şi setea după Cuvântul lui Dumnezeu e o contradicţie în termeni. Ea vizează relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu semenii.

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! Adevărata religie ne apropie de oameni pe când falsa religie ne depărtează. Tânărul bogat este un exemplu de falsă neprihănire. Pe când Zacheu ne arată adevărata neprihănire. De asemenea şi cele 2 porunci din Mat.22: 36-40 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” 37 Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” 38 „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” A doua poruncă este energizată de prima poruncă. Dumnezeu a avut milă şi Har pentru noi, trebuie să răspundem la fel.

Ferice de cei cu inima curată căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Inima în uzajul Sfintei Scripturi, este centrul de comandă a fiinţei noastre. Rugăciunea şi postul din Mat. cap 6. vorbeşte despre o inimă curată şi o inimă murdară. Blestemul unei inimi murdare este şi are o singură raţiune, care este profitul, şi risipeşte cele mai sfinte lucruri. O inimă curată, păzeşte inima, este izvorul vieţii, e eliberată de păcat. Ea recunoaşte păcatul, evită lucrurile care o pângăresc, şi veghează.

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Isus Cristos este Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu şi Domn al păcii. Te împaci cu Dumnezeu, te împaci cu semenii. Împăcarea este mandatul preoţei noastre. Mandatul cultural este subordonat mandatului preoţiei. Este prioritară pacea cu Dumnezeu.

Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor ! Se închide cercul. În 1 Petru suferinţa este pe 3 coordonate: lupta cu păcatul, sfinţirea în mijlocul semenilor, slujirea semenilor. Raţiunea suferinţei lui Isus Cristos este împăcarea omului cu Dumnezeu. Există o apropiere gradată de Dumnezeu. Ultima fericire le verifică pe toate.

3). CONCLUZII Fericirile vizează relaţia noastră cu Dumnezeu, semenii, noi înşine. Matei 16:26 Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

Fiecare fericire o verifică pe cea anterioară, prima şi ultima închide cercul. Predica de pe Munte este portretul cetăţeanului din Împărăţia lui Dumnezeu.

Caracterul înseamnă ce suntem cu adevărat iar conduita e ceea ce facem

Calitatea apei e determinată de natura izvorului , a rodului şi a de a pomului

Oglinda Sfintei Scripturi poate fi deformată. Oglinda nu este pentru mulţi Cuvântul lui Dumnezeu ci măsura înţelegerii noastre. (Pavel) Fariseii se socoteau neprihăniţi prin Lege. Atenţie la cei care strică oglinda: prorocii mincinoşi, cei care răstălmăcesc Sfânta Scriptură. Nu este important ritualul religios ci ascultarea de Dumnezeu. Isus Cristos dă în vileag falsul. Se face precizarea cine face şi cine nu face parte din Împărăţia lui Dumnezeu.

Există o falsă Împărăţie şi o adevărată Împărăţie al lui Dumnezeu

Voi sunteţi „sarea pământului, lumina lumii” Rolul creştinului este în lume NU în afara ei.

Există pericolul contaminării, o foame şi sete de neprihănire proprie, afirmare personală.

Viaţa de creştin depinde de principiile pe care le avem. CE CONSTRUIM ? Trebuie să construi. ADEVARATĂ Împărăţie al lui Dumnezeu.

Matei 5:1 Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte; şi după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. 2 Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: 3 Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 4 Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângîiaţi! 5 Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pământul! 6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! 7 Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! 8 Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! 9 Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! 10 Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! 11 Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni, şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! 12 Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, care au fost înainte de voi.

Ardelean Viorel