Sursa: Wikimedia Commons. Autor: Unuplusunu
Meditația zilei, după ultimele postări și comentarii pe blog, urmează textul din Iacov:
Frații mei, să nu fiți mulți bloggeri [n.ed. Există o formă românizată a acestui cuvânt?], căci știți că vom primi o judecată mai aspră. Toți greșim în multe feluri. Dacă nu greșește cineva când bloghează, este un om desăvârșit, și poate să-și țină în frâu tot trupul.
De pildă, dacă punem cailor frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. Iată, și corăbiile, cit de mari sunt, și, măcar că sunt mânate de vânturi iuți, totuși sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului.
Tot așa și tastatura computerului, este un neînsemnat periferic electronic, fără prea multă inteligență computațională în ea însăși, și se fălește cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde!
Tastatura computerului este ca un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre dispozitivele noastre electronice, care întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei.
Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc, și au fost îmblânzite de neamul omenesc, dar tastatura computerului niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău, care nu se poate înfrâna, este plină de o otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul, și Tatăl nostru, pe un blog și tot cu ea distrugem oameni cari sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu pe alt blog. Din același dispozitiv electronic iese și binecuvântarea și blestemul! Nu trebuie să fie așa, frații mei!
Oare din același izvor țâșnește și apă dulce și apă amară? Frații mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. [Trimitere: Ev. după Luca 6:45 „căci din prisosul inimii batem cu degetele pe tastatură”]
Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună faptele făcute cu blândețea înțelepciunii, nu doar să se mândrească pe web!
Dar dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului când postați pe blogul personal sau când comentați pe blogul altuia. Căci sunt bloguri care excelează în duhul de ceartă.
Astfel de înțelepciune etalată pe blog nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. Căci acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare în public, în văzul oricărui semen care au o tabletă electronică, un computer, sau un telefon inteligent. Și cine nu are așa ceva în ziua de azi?
Înțelepciunea care vine de sus se simte de departe în spiritul fiecărei postări, și este întâi curată, apoi pacinică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, ne fățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace atât în spațiul real cât și în cel virtual.