Dumnezeu ia foarte în serios problema închinării. Nu este un lucru de apucat să vii în casa lui Dumnezeu, un loc binecuvântat cu ungerea Duhului Sfânt. Moise i-a zis lui Aaron: „Aceasta este ce a spus Domnul, când a zis: „Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor.” (Leviticul 10:3)
Domnul spunea: „Nu voi fi tratat ca o persoană obișnuită. Dacă intenționați să intrați în prezența Mea, trebuie să veniți înaintea Mea cu grijă și responsabilitate din cauza gloriei și măreției Mele.” Atât de multe distrageri la nivelul minţii pot avea loc în timpul rugăciunii și al închinării, mai ales când suntem în casa lui Dumnezeu. Isus i-a numit de fapt pe oamenii care veneau în prezența Sa, cu cuvinte de laudă, dar ale căror minți și inimi erau preocupate cu alte lucruri drept ipocriţi. El le-a vorbit direct: „Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.” (Matei 15: 7-9)
Dar tu? Probabil că eşti prezent în casa lui Dumnezeu cel puțin o oră în fiecare săptămână. Deci, trupul tău este în biserică, dar unde este mintea ta? Buzele tale spun: „Mă închin, Ţie Doamne!”, Dar unde îți lași gândurile să te ducă în timpul laudei și al închinării? Către problemele de familie? Către afaceri?
Poţi susține că asupra a ceea ce mintea ta se concentrează este lucrarea lui Dumnezeu – familia ta, obligațiile tale. Totuși, ține cont de faptul că oamenii cărora Isus li s-a adresat erau închinători care se apropiau de El cu buzele, poate chiar și-au ridicat mâinile și L-au lăudat cu voce tare. Dar unde erau inimile lor, mințile lor, în timp ce se închinau? Dacă erau distrași în gândire, atunci închinarea lor era una ipocrită – și lipsită de valoare!
Nu luați ca un lucru de apucat prezența Sa sfântă! Trebuie să fim atenți la sfințenia casei lui Dumnezeu și să intrăm cu o inimă plină de reverenţă înaintea Lui.
Citeste mai mult la http://alfaomega.tv/devotional/8550-ei-se-inchina-in-zadar
Devoțional - Este Dumnezeu mânios pe tine?
„Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?” (Evrei 12:6-7).
Devoțional - „Nu este timp pentru rugăciune” - Chiar așa?
În biserica primară din Ierusalim, văduvele de origine greacă era neglijate în rutina zilnică de distribuire a alimentelor. Ele au căutat ajutor apelând la conducătorii bisericii, dar ei nu au simțit că e corect să renunțe la timpul lor de rugăciune și studiul Cuvântului lui Dumnezeu pentru a supraveghea aceste sarcini administrative.
Devoțional - Evitând păcatul îndoielii
Asaf, levitul, era un conducător al închinării și un lider al corului împăratului David; de fapt, este cunoscut pentru că a scris unsprezece psalmi. Era un prieten apropiat al lui David; cei doi se bucurau să fie împreună în Casa Domnului. Totuși, în ciuda binecuvântărilor și chemării sale minunate, Asaf a mărturisit: „Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul şi erau să-mi alunece paşii!” (Psalmul 73:2).
Devoțional - Gloria lui Hristos
„Căci întristările noastre ușoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.” (2 Corinteni 4: 17-18)
Devoțional - Ai fost adoptat
Noi, cei care trăim în timpul Noului Testament, am primit o adevărată mărturie. Avem nu doar lucrările lui Isus la care să ne gândim, dar și faptele mărețe ale bisericii din primul secol. La acestea se adaugă cele două mii de ani în care oameni ai lui Dumnezeu „au făcut lucruri mai mari ca acestea” și astfel avem o licărire din ceea ce este Tatăl nostru ceresc.
Devoțional - Îngrijind de nevoile aproapelui
În timpul Său pe pământ, Isus a fost întruparea milei lui Dumnezeu. Scriptura spune adesea că lui Hristos „I s-a făcut milă” de suferința oamenilor (vezi Matei 14:14).
Devoțional - Idolatria din zilele noastre
În această vreme complexă, ne este greu să înțelegem idolatria din Vechiul Testament. Este de necrezut să citești cum oameni inteligenți erau așa de orbiți încât aduceau închinare chipurilor cioplite din lemn, piatră și pietre prețioase. Totuși, ceea ce a făcut să cadă grozava mânie a lui Dumnezeu asupra propriului Său popor a fost păcatul idolatriei. „Tu însă nu mijloci pentru poporul acesta... căci nu te voi asculta!” (Ieremia 7:16)
Devoțional - Revendicând biruință totală
Când profetul Elisei era în pragul morții, Ioas, împăratul lui Israel, plângea în hohote pentru că un mare profet al luminii era pe punctul de a se stinge din viață. Își aducea aminte de faptele mari ale credinței lui Elisei și plângea, spunând: „Părinte! Părinte!... Carul lui Israel şi călărimea lui. ” (2 Împărați 13:14). Elisei și-a adunat în scurt timp forțele, ceea ce a produs speranță în inima lui Ioas. Apoi profetul i-a dat împăratului anumite instrucțiuni: „Ia un arc și niște săgeți!” (13:15).
Devoțional - Puntea dintre pământ și Rai
În timp ce păstorii priveau pruncul în iesle, ei se uitau la un Mântuitor care urma să răscumpere toată omenirea. Când înțelepții L-au văzut, ei priveau un rege care urma să învingă moartea. Iar când profeții L-au privit, au văzut un cuceritor care deschidea ușile închisorii, care putea să rupă lanțurile și să îi elibereze pe cei captivi. Fiecare a avut viziunea lui cu privire la cine era Isus și care a fost motivul pentru care El a venit.
Devoțional - Conștient de Duhul Sfânt
Petru a fost un ucenic de frunte și totuși, s-a lepădat de Domnul de trei ori. După aceasta, Petru a plecat în noapte plângând. El nu și-a pierdut relația cu Isus în acel moment, dar a simțit acut durerea trădării sale și pierderea parteneriatului strâns cu cineva pe care Îl iubea profund. Duhul lucra în el pentru a aduce durerea care duce la pocăință și refacere.
Devoțional - Victorie prin mijloacele lui Dumnezeu
„Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere, pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 2: 4-5). Pavel nu a fost un om slab de fire; de fapt, era lider peste alți lideri. El a declarat chiar odată cu privire la faptele Legii, că era fără vină (vezi Filipeni 3: 6).
Mai multe articole...
- Devoțional - Apropierea de Isus prin credință
- Devoțional - Binecuvântări dincolo de înțelegerea noastră
- Devoțional - Salvat din capcană
- Devoțional - Slava lui Hristos nu poate fi ascunsă
- Devoțional - Lucrarea încurajării
- Devoțional - Pace prin pocăință
- Devoțional - Ești distras în închinare?
- Devoțional - Credincioșia Sa în ciuda eșecurilor noastre
- Devoțional - Desfătarea în Dumnezeu
- Devoțional - Lăsându-L pe Dumnezeu să vă vindece rana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu