Lot un
drept într un loc greşit
Dacă privim la viaţa
lui Lot prezentată în Vechiul Testament, nu vom găsi probabil nimic
din care să se deducă faptul că acesta a fost un credincios
vechi-testamental. Numai textul din 2 Petru
2.7-8 ne mărturiseşte că el a fost un om „drept“. Faptul că aceasta nu se putea
vedea clar în viaţa sa, ne arată ce istorie tristă stă acum în faţa noastră.
Lot – un participant la alergare
Prima caracteristică
surprinzătoare din viaţa lui Lot este faptul că el nu a păşit dintr-o decizie
proprie pe calea pe care a mers Avraam în credinţă. El nu a umblat având o
decizie personală a credinţei, ci sub influenţa unchiului său Avraam. Lot este
modelul tipic al unui participant secundar la alergare. Acest lucru rezultă
clar din câteva exemple: „Şi Avram a plecat, cum îi spusese Domnul. Şi Lot a
mers cu el“ (Geneza 12.4); „Avram s-a suit din Egipt spre sud, el şi soţia lui
şi tot ce avea, şi Lot era cu el“ (Geneza 13.1); „Dar şi Lot, care mergea cu
Avram…“ (Geneza 13.5).
Desigur, este bine
când copiii părinţilor credincioşi merg deja de mici împreună cu părinţii lor
pe calea credinţei. Dar când vor creşte, va trebui să
existe un moment în viaţa lor în care vor lua o decizie personală de a-L urma
pe Domnul. Atunci, în locul unei participări la alergare, a unei umblări cu
cineva, ca la Lot cu Avraam, va fi o umblare împreună spre slava lui Dumnezeu,
ca la Isaac cu Avraam.
Lot – un
materialist
Prima dată, când Lot
a luat o decizie, a fost decizia pentru lume (Geneza 13). În timp ce Avraam
înainta pe calea sa în credinţă, Lot era omul vederii. El judeca după
ceea ce vedea, după posibilităţile materiale. „Şi Lot şi-a ridicat ochii
şi a văzut…“ (13.10). La Lot nu găsim deloc aşteptarea îndemnului lui Dumnezeu,
„ridică-ţi ochii“, ca la Avraam (13.14). El a luat decizia sa după criterii pur pământeşti. Aici era vorba doar de
avantajul personal. Este foarte periculos pentru viaţa noastră spirituală, când
„câmpia udată a Iordanului“ reprezintă motivul deciziilor noastre.
Dacă viaţa este
determinată complet de lucrurile materiale, „gândirea noastră reală“ ne va
împiedica să înţelegem vorbirea lui Dumnezeu în aceste lucruri. Lot a pierdut
mai târziu întreaga sa avere, care apoi i-a fost din nou restituită prin
intervenţia lui Avraam (14.12 şi 16). Urechea sa era surdă la vorbirea lui
Dumnezeu; totul se sfârşise cu bine! Lot, cu o gândire pământească, găsea la
toate şi o explicaţie pământească, logică.
Lot – un om pe o cale descendentă
Dacă judecăm după
bogăţia şi starea socială la care a ajuns, putem spune că Lot a făcut
carieră. Oamenii au văzut probabil în el un om
promovat. Dar în ochii lui Dumnezeu, calea lui Lot a fost o cale de nestăvilit
şi constantă în jos. Şi Avraam a mers în viaţa sa pe căi care nu au fost spre
onoarea Domnului, dar întotdeauna a găsit calea de întoarcere. În cazul lui Lot
vedem cu groază o cale care a mers mereu în jos, şi numai intervenţia lui
Dumnezeu a împiedicat să nu se pe-treacă lucrurile cele mai grave. Foarte clar
se vede aceasta în calea lui Lot spre Sodoma. În capitolul 13.12 citim: „ …iar
Lot… şi-a întins corturile până la Sodoma“. Atunci, Lot locuia încă în corturi,
caracteristica exterioară a străinului şi a pelerinului, dar corturile sale
erau îndreptate spre Sodoma. Dacă despărţirea noastră de lume este numai
exterioară, dar inima locuieşte deja în Sodoma, atunci picioarele noastre vor
urma curând inimilor noastre.
În capitolul 14.12
citim: „ …el locuia în Sodoma“. Aici, Lot a renunţat şi la despărţirea
exterioară de lume. Acum era, aşa cum spune Petru, „om drept, locuind printre
ei“. Dar acesta nu a fost sfârşitul. În capitolul 19.1 citim că „Lot şedea la
poarta Sodomei“. În ochii oamenilor, aceasta era într-adevăr o promovare
socială: dintr-un locuitor stabilit de curând în acea localitate, devenise
membru în consiliul local al Sodomei; dar în ochii lui Dumnezeu, aceasta era
încă un pas în jos în viaţa sa spirituală. Lot a devenit dintr-un credincios cu
gândire lumească un credincios care trăia în lume (ca sistem moral) şi până la
urmă a lucrat mână în mână cu lumea. Ce tristă a fost această dezvoltare!
Lot – unul care pierde
Permiteţi-mi să
exprim foarte clar lecţia serioasă din viaţa lui Lot: viaţa lui Lot este până
la urmă viaţa celui care pierde.
Lot a pierdut:
– capacitatea sa spirituală de discernământ (13.10 – el nu vedea nicio
deosebire între grădina Domnului şi ţara Egiptului);
– părtăşia sa cu Dumnezeu. Lot nu avea niciun altar, nu cunoştea stejarii
lui Mamre de la Hebron (= părtăşie). Domnul L-a vizitat pe Avraam, dar nu pe
Lot.
– pacea sa (capitolul 14). Lot a fost atras în conflictele lumii.
– respectul său (19.9). Să nu ne înşelăm! Chiar şi cel mai onorat loc din
lume şi cele mai mari compromisuri cu lumea nu îi vor aduce credinciosului
niciodată adevăratul respect al lumii. Credinciosul este un străin, chiar dacă
vine să trăiască aici pentru o vreme.
– credibilitatea sa (19.14). Modul de viaţă al lui Lot a fost în aşa fel,
încât orice mărturie pentru Dumnezeu nu a fost credibilă. În zilele sale bune
nu s-a văzut la el deloc teamă de Dumnezeu. Indicaţiile cu privire la sfinţenia
şi dreptatea lui Dumnezeu, care trebuie să judece păcatul, erau necunoscute în
casa lui Lot. Ginerii săi nu l-au luat în serios nici pe el, nici atenţionările
sale. Avem un comportament potrivit, pentru ca cuvintele noastre să fie
crezute?
– familia sa (capitolul 19). Să nu uităm nici acest aspect! Ca şi adevărat
credincios, tu personal nu vei pieri în judecata acestei lumi, ci vei fi
salvat, dar „ca prin foc“. Dar unde va fi familia ta?
– onoarea sa (19.30-38). Păcatul Sodomei l-a urmat pe Lot, iar descrierea
vieţii lui Lot schiţează la sfârşit un tablou întunecos plin de ruşine.
Lot – un nefericit
Fusese Lot cel puţin
fericit în Sodoma? Cuvântul lui Dumnezeu ne descoperă în cuvinte cutremurătoare
starea sufletului său: „şi l-a salvat pe dreptul Lot, cel foarte întristat de
purtarea destrăbălată a celor nelegiuiţi (pentru că acel om drept, locuind
printre ei, prin vedere şi auzire, îşi chinuia zi după zi sufletul lui drept,
cu faptele lor fără de lege“ (2 Petru 2.7-8). Ce viaţă nenorocită! Tu poţi să te scuteşti de o astfel de viaţă! Lumea se
îndreaptă spre judecată, ca în zilele lui Lot, dar şi ca în zilele lui Noe (2
Petru 2). Cu cine dorim să ne asemănăm? Cu Noe, „un predicator al dreptăţii“,
sau cu Lot, care îşi chinuia sufletul prin ceea ce vedea şi auzea?
+++
Lot – un om chinuit de alegeri proaste
Geneza 14:1-12
Spre deosebire de
Avraam, omul credinţei, Lot este un exemplu de credincios care umblă prin
vedere.
I. Lot – privilegiat să
fie în familia lui Avraam.
Timp îndelungat el
şi-a urmat unchiul imitându-l … aşa cum fac mulţi tineri care se bazează pe
credinţa părinţilor lor sau a celor mai mari decât ei. Lot a fost unul din
bagajele reziduale cu care a ieșit neascultătorul Avraam din Ur. În loc să
,,iasă din familia sa“ Avraam a plecat cu toată familia tatălui său spre țara
promisă. Dumnezeu i-a arestat în Haran, unde au rămas majoritatea, dar și de
acolo Avraam n-a plecat singur, ci l-a luat și pe nepotul său Lot cu el.
Tipologic, imaginea aceasta reprezintă acum amestecul de credincioși adevărați
și credincioși firești care se află pretutindeni pe drumul credinței. Adunările
locale cunosc bine realitatea aceasta, care naște nu puține probleme.
II. Lot – la răscrucea
alegerilor proaste
Supus la probă, Lot a
arătat ce era în inima lui. Fără să se gândească, s-a dus la Sodoma (Gen.
13:12) şi acum locuia acolo (v. 12). Odată ce cineva a pornit pe o cale
alunecoasă, nu se mai poate opri. Alegerile noastre dau pe față ce este în
inima noastră. Avraam, omul credinței, așteaptă cu încredere ca Lot să aleagă
primul. Lot, deși se cădea să-i dea întâietate unchiului său, s-a grăbit să
aleagă. Criteriul său a fost criteriul firii pământești: ,,pofta ochilor,
lăudăroșenia vieții și de dorit pentru emanciparea minții“. La capătul
pășunilor verzi de pe valea Iordanului se găsea ademenitoare cetatea Sodomei.
Pășunile verzi erau de fapt tentaculele uriașei caracatițe. Avraam rămâne cu
Dumnezeu pe munte. Lot alege după plac s-o ia la vale și s-a dus
,,de-a-berbeleacul“ direct în gura fiearei.
III. Lot – amestecat în luptele altora
Locul face legea, iar
circumstanțele ne determină deciziile. Lot a ales odată prost, iar
acum deciziile proaste vin în cascadă peste el. Lot a ales să meargă în Sodoma.
Ca urmare a acestei stări nepotrivite în care se află, el ajunge să fie
implicat într-un război care nu îl privea şi este luat prizonier împreună cu
locuitorii Sodomei. Amestecul cu cei care nu se tem de Dumnezeu îl expune pe
copilul lui Dumnezeu la pierderea libertăţii şi, mai mult, această tovărăşie îi
va crea întotdeauna greutăţi şi îi va aduce nelinişte în suflet.
2 Petru 2:8 atrage
atenţia asupra acestor chinuri zilnice ale sufletului care, pentru Lot, ca şi
pentru orice alt credincios lumesc, rezultă inevitabil din viaţa dublă pe care
o trăiesc.
,, … neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa
destrăbălată a acestor stricaţi (căci
neprihănitul acesta care locuia în mijlocul lor îşi chinuia în toate zilele
sufletul lui neprihănit din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele
lor nelegiuite) …“
Căzând pradă acestor
conflicte, atât dinăuntru, cât şi din afară, un asemenea om nu poate decât să
fie nenorocit. Dimpotrivă, Avraam, pe munte, nu cunoaşte aceste complicaţii. El
este străin de lume şi de toate frământările, luptele și îngrijorările ei.
Semănăm noi cu Lot,
sau cu Avraam?
IV. Lot – scăpat mereu
în ceasul al doisprezecelea.
Un om ca Lot are
nevoie de cineva căruia să-i pese de el. Lui Avraam nu-i este indiferent ce se
întâmplă cu Lot. El luptă și mijlocește la Dumnezeu pentru scăparea lui Lot
(Gen. 14:1-16; Gen. 18:16-33). La insistențele lui Avraam (ca să nu pomenesc nimic
de dragostea lui Dumnezeu), cerul a trimis doi îngeri ca să-l ia de mână și
să-l scoată pe Lot din Sodoma. Cerul are har și pentru creștinii firești. Slavă
Domnului!
Un păstor din România
m-a rugat să-i favorizez o vizită la familia Wurmbrand. După ce am ajuns acolo
mi-a părut rău că l-am dus. Omul era fiere amară și numai vești proaste. S-a
descărcat peste cei doi oameni bătrâni cu toate veștile rele despre ,,creștinii
firești“ din bisericile românești. Am încercat să-l opresc, dar nu s-a oprit
decât când a obosit. Atunci s-a făcut o pauză lungă, stânjenitoare. Eu nu știam
ce să spun, el nu mai avea ce să spună, iar fratele Richard tăcea. Am înțeles
apoi că era una din tăcerile lui strategice, intenționate, retorice. …
,,Aleluia!“ a strigat
el deodată. ,,Aleluia!“ Și ochii i s-au umplut de lumină într-o revărsare de
dragoste peste acel păstor obosit venit tocmai din România să i se plângă.
,,Te-ai gândit vreodată că din creștini firești se face cel mai ușor creștini
duhovnicești? Mult mai ușor decât din atei sau din musulmani, hinduși sau
altfel de idolatrii. Slavă Domnului că nu ți-a dat o lucrare prea grea!
Mulțumește-i în fiecare zi și … treci la lucru!“
Numai un creștin
firesc se plânge de creștinii frești. Un creștin adevărat, unul care a ajuns să
semene cu patriarhul Avraam, nu se va opri niciodată să lupte și să mijlocească
pentru scăparea unui creștin firesc de talia lui Lot.
Tu ce faci?
https://scripturile.wordpress.com/2016/11/30/lot-un-drept-intr-un-loc-gresit/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu