BY BARZILAIENDAN on APRIL 15, 2020 • ( 1 )
Cu siguranță, Dumnezeu este mai presus de încercările noastre de al pricepe. Profetul Habacuc ne-a lăsat o descriere a întâlnirii sale nu Cel Preaînalt. Câți dintre noi pot spune însă că o pricep? Înfiorător în mânia Sa, Dumnezeu își face cunoscută ființa și lucrarea în „trecerea anilor“, dar ascultă și mijlocirea care-I aduce aminte de îndurările Sale!
„Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… Măreţia Lui acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze şi acolo este ascunsă tăria Lui. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui“ (Habacuc 3:2-5).
Este greu să asociezi imaginea Lui Dumnezeu cu ciuma și cu molima, dar … asta este situația!
Este cineva dintre noi care îndrăznește să pretindă că omenirea, în starea ei de astăzi, nu merită pedepsele divine? Eu nu!
Soluția ieșirii din impas nu este o schimbare în pornirile sfințeniei dumnezeiești, ci, mai ales, una în pornirile noastre păcătoase. Cine nu se separă la crucea de la Golgota de păcat, va avea în final soarta păcatului, adică iazul de foc, cu pucioasă. Iar asta este infinit mai mult și mai tragic decât mângâierea avertizatoare a unui virus.
Fără pocăință și fără haine spălate în sângele Mielului nu există viitor pentru tine și pentru mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu