În Miercurea Mare a trădării – de altfel, întreaga Săptămână Mare nu este numai despre iertare,
ci și despre ura omului față de Dumnezeu, despre tentativa de a-L ucide pe Iisus, despre necredință și calomnie – , a vicleniei și a corupției lui Iuda, puroiul haterilor Învierii și ai credinței răzbate vehement prin crusta pandemiei, răspândind un aer pestilențial, a cărui compoziție este formată din următoarea formulă alchimică cu proprietăți (im)precise de anihilare definitivă a adversarului:
- sparanghelul german este infinit mai valoros decât lumina pascală
- grobianismul progresist și neoateist desființează fără drept de apel dorința creștinului de a trăi bucuria și liniștea Paștilor în biserica din casa familiei sale
- este mult mai fezabil să te declari “un om spiritual” cu spumele veninului urii până în creștetul capului decât îngăduința și smerenia unui ortodox, care încasează permanent pumnii neocomuniștilor din mișcarea de extremă stângă, în mod impropriu și fals autodefinită “de…
View original post 621 more words
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu