Matia Blog Crestin: Biserica, încotro? - Editorial de Sorin Pețan

sâmbătă, 18 aprilie 2020

Biserica, încotro? - Editorial de Sorin Pețan

10.04.2020 | Crestinul si BISERICA |

În anii ‘90, România cunoștea un interes crescut de spiritualitate creștină. Această etapă, în care s-au născut multe biserici și lucrări creștine de mare impact, s-a stins gradual. Motivele sunt multiple: secularizarea, materialismul, deschiderea spre alte religii sau idei datorată circulației libere în UE și avansului tehnologiei, problemele slujitorilor Bisericii; o viață spirituală creștină neconvingătoare.

Mulți creștini au fost și sunt sare și lumină dar, în general, credința și valorile creștine par a fi tot mai puțin cele care dau direcție în societatea românească, iar Biserica pare prinsă pe picior greșit. În fața unui context care se schimbă, Biserica are nevoie să se adapteze pentru a răspunde la noul mediu din România.

Ca organizație de media creștină, nu suntem noi cei mai potriviți pentru a oferi soluții, dar putem semnala problematici și încuraja un dialog constructiv privind viitorul Bisericii din România (partea umană a ei, partea divină a Bisericii e responsabilitatea lui Dumnezeu). Ar fi trei direcții importante de luat în considerare de cei preocupați de relevanța și utilitatea Bisericii în societatea de mâine.

Primul ține de trăirea autentică. Dacă noi, creștinii, cu adevărat am reflecta prezența lui Dumnezeu și faptul că-L iubim mai mult decât mașinile sau casele noastre, dacă călăuzirea Duhului Sfânt ar fi o realitate zilnică a vieții noastre, dacă am reflecta zilnic bucuria și speranța lui Isus și nu tristețea și anxietatea lumii, dacă am persevera pe drumul uceniciei și maturizării spirituale, și nu doar ocazional, atunci destul de probabil Biserica ar fi alta, iar societatea ar fi alta drept rezultat. Ce putem face pentru a avea un suflu spiritual nou, personal dar și la nivel de biserici? Ce să facem pentru a „reîncălzi” o dragoste răcită în timp?

Al doilea aspect ține de dragostea de aproape. Într-o lume rece, rea și egoistă, în care se calcă pe cadavre ca să ai și să devii, oare nu ar ieși în evidență o dragoste autentică de aproape, în care îl iubim practic pe cel de lângă noi, îl ajutăm și ne străduim să-i facem bine, dezinteresat? La nivel individual, când ai simțit ultima oară această dragoste creștină pusă în practică față de tine, printr-un ajutor exact acolo unde aveai nevoie? Când ai făcut tu acest lucru pentru altcineva, ultima oară?

Al treilea aspect ține de metode, de contextualizare. În creștinism există valori și principii fundamentale care nu se schimbă în timp, sunt nenegociabile, țin de esența credinței creștine. Dar aceste valori și principii sunt puse în practică prin metode care variază în timp, și care trebuie să varieze în timp, contextualizate și adaptate la vremea în care sunt folosite. Muzica, modul de organizare al comunității locale, structura serviciului divin, formele de evanghelizare sunt câteva exemple.

Adesea apar tensiuni între tineri și bătrâni în biserici în jurul „metodelor”. Dar Coloseni 3:13 spune „Îngăduiţi-vă unii pe alţii și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul”. Când îngădui pe cineva, gândești diferit, dar din motive mai adânci, treci peste diferențe și lași loc și pentru celălalt. Dacă la tineri e mai de înțeles un grad de imaturitate datorată lipsei de experiență, ar fi de așteptat mai multă maturitate la cei bătrâni, manifestată prin îngăduință față de tineri, chiar dacă ideile acestora pot fi legitim enervante sau superficiale pentru cei bătrâni. Adesea, imaturitatea și egoismul celor mai în vârstă, manifestate prin incapacitatea de a îngădui, împiedică schimbările de formă/metodă necesare pentru relevanța Bisericii. Pentru că viitorul Bisericii sunt tinerii, oricât de aiuriți ar fi ei. Și acești tineri au nevoie de părinți spirituali echilibrați, generația în vârstă, care să-i ajute să crească în maturizare spirituală. E nevoie de unitate și sinergie între generații.

Aproape fiecare Biserică spre care Pavel scrie o epistolă are probleme pe care apostolul încearcă să le corecteze, pentru binele lor. Bisericile din Apocalipsa ne arată ceva similar. Soluția lui Dumnezeu e pocăința, o schimbare a mentalității. O recalibrare regulată (făcută constructiv) a Bisericii e normală. Pentru viitorul luminos al Bisericii, cred că este nevoie de o revitalizare spirituală (prin pocăință, părtășie autentică cu Dumnezeu și o viață trăită „altfel” de luni până duminică), de o dragoste de aproape practică și racordată la nevoile reale ale semenilor (de tip bunul samaritean) și de o reconsiderare a metodelor folosite în evanghelizare și funcționarea Bisericii și în dialogul cu societatea. Suma acestor lucruri va duce la o Biserică autentică și relevantă pentru societatea de azi.

Sorin Pețan

redactor Alfa Omega TV Magazin

Etichete: Crestinul si Biserica