Sunt puţine cuvinte care să depăşească prin ambiguitatea lor cuvântul „natură”. Ne este cu neputinţă să facem o distincţie clară între toate utilizările lui. Următoarea analiză are de-a face numai cu cuvintele care au fost traduse cu „natură”, „natural” şi „în mod natural” în VA şi VSR. Este semnificativ faptul că şi acestea provin din diferite rădăcini, una ebr. şi trei gr.
1.Cuvântul ebr.leah, tradus cu „forţa naturală” în Deuteronom 34:7, are ca idee de bază ideea prospeţimii şi a umezelii şi, deci, ideea de vigoare care este asociată de obicei cu supleţea tinereţii.
2.Adverbul grecescgnesios şi substantivul genesis provin dintr-o rădăcină care se referă la „naştere”, „intrare în existenţă”. Primul cuvânt, adverbul, cu toate că este tradus „în mod natural” în Filipeni 2:20 în VA, şi-a pierdut sensul etimologic în greaca elenistică şi se traduce mai bine prin „autentic” (ca şi în VSR), „cu sinceritate” (cf. MM, sub cuvântul „sincer”, pentru o documentare cu privire la această schimbare a sensului). Substantivul genesis apare la cazul genitiv în Iacov 1:23; 3:6. În primul caz, VSR traduce genitivul prin „natural”, iar în cel de-al doilea, prin „de la natură”. Ideea este aceea a succesiunii a naşterii, a descompunerii şi a unei noi naşteri, caracteristice lumii din jurul nostru. Un om îşi vede în oglindă faţa care a ajuns în această stare prin procesul acesta (1:23); versetul (3:6) scoate în evidenţă şi mai mult procesul acesta continuu prin expresia „roata” sau „cursul” lumii schimbătoare. În Filon găsim din abundenţă indicii cu privire la contrastul dintre genesis, lumea schimbătoare din jurul nostru, şi eternitatea lui Dumnezeu.
3.Cuvântul tradus cu „natural” în 1 Corinteni 2:14; 15:44, 46 (VA) este termenul gr.psychikos. Acest adjectiv este folosit în NT cu privire la ceea ce ţine de psyche, nu în sensul mai general de „viaţă”, „suflet”, ci în sensul care îl face să se distingă de pneuma. Cuvântul psyche în sensul acesta este viaţa senzaţiilor, a emoţiilor, a intelectului, excepţie făcând orice contact conştient cu Dumnezeu. Trupul natural din 1 Corinteni 15 este un trup care răspunde nevoilor unuipsyche inferior; în mod similar, trupul spiritual, care de fapt nu este definit, va fi un trup care nu va fi în mod necesar „compus din spirit”, ci va fi un „vehicol” adecvat, ca să spunem aşa, desfăşurării activităţii spiritului.
4.Cuvintele traduse cel mai frecvent cu „natură”, „natural”, suntphysis şi physikos. Înţelesul de bază al cuvântului physis este „procesul creşterii” şi, ca atare, ceea ce ia fiinţă printr-un asemenea proces (vezi Romani 11:21, 24 pentru deosebirea dintre physis, creşterea normală a unei plante, şi rezultatele altoirii. Fiecare soi de făpturi au propriul lor physis, Iacov 3:7 (cf. adnotării de pe margine din VR); este posibil să vorbim despre un physis distinct al lui Dumnezeu (2 Petru 1:4), cu toate că nu putem concepe nici un proces de creştere care să caracterizeze Fiinţa lui Dumnezeu. Sensul precis al lui physis, physikos, este dat deseori de elementul cu care physis este pus în contrast. Astfel, physis poate fi privit ca o caracteristică a fiarelor sălbatice în contrast cu oamenii (2 Petru 2:12; Iuda 10) sau poate fi contrastat cu ceea ce se crede în general, dar este fals (Galateni 4:8, Moffatt; „dumnezei care sunt într-adevăr”,physei, „nici un dumnezeu”; cf. 1 Corinteni 8:5).
Deosebit de important specială este felul în care Pavel foloseşte physis în contrast cu (i) pervertirile societăţii păgâne, (ii) harul nemeritat al lui Dumnezeu în Cristos şi consecinţele lui în viaţa omului.
Prima utilizare se găseşte în Romani 1:26-27; aici se are în vedere pervertirea sexuală, ca o abatere de la norma acceptată de omul „natural”. Probabil că aceeaşi idee este prezentă şi în 1 Corinteni 11:14, cu toate că aici physis poate să se refere la sensul lui de bază, „procesul creşterii”, şi la aspecte fiziologice cu privire la lungimea părului netăiat.
Spre deosebire de har, psysis îl aşează pe iudeu într-o poziţie privilegiată (Galateni 2:15); el îl face pe iudeu să se distingă de ne-evrei, care nu sunt sub legământ (Romani 11:21,24), cu toate că de unul singur nu mântuie. Pe de altă parte, cel dintre neamuri, în ciuda faptului că nu are semnul legământului şi este ek physeos, netăiat împrejur, este uneori un physei capabil să înfăptuiască faptele cerute de Lege (Romani 12:14, 27). În contrast cu tot privilegiul şi cu faptele bune stă adevărul că toţi oamenii sunt „din fire (physei) copii ai mâniei” (Efeseni 2:3). Aşadar, în aceste pasaje, physis, physikos, se referă la toate lucrurile care aparţin lumii, iudeilor şi celor dintre Neamuri, şi care nu au nimic de a face cu actul plin de bunăvoinţă al lui Dumnezeu în Cristos.
M.H.C.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu