În cadrul ştiinţei creaţioniste
există un conflict între conceptul de „intervenţie Divină” şi anumite
construcţii umane (imaginaţii), caz în care astfel de construcţii sunt pretinse
a fi „felul în care le-a făcut Dumnezeu”. Astăzi, evoluţia teistă precum şi
conceptul de „Promotor” al lui Aristotel sunt aproape echivalente. Din această
noţiune, am putea construi o scară relativă către gradul pe care comportamentul
sistemului natural urmează modelele asociate cu imaginaţiile umane care declară
că „aşa le-a făcut Dumnezeu” contra comportamentului de sistem natural produs
de intervenţia Divină (procesele miraculoase).
O astfel de scală nu ar fi avut prea
mare înţeles pentru comportamentul sistemului natural care nu este discutat în
cadrul scripturilor (adică acolo unde scripturile tac într-o astfel de
materie), unde speculaţia necontradictorie este de obicei permisă. Există multe
modele pentru creaţie care pretind că urmează relatarea scripturală. DAR,
astfel de descrieri minimalizează direct intervenţia Divină. Intervenţia Divină
în aceste modele nu urmează declaraţiile scripturale care, pentru mine, indică
faptul că s-a aplicat intervenţia Divină. Ceea ce fac aceste modele este să
solicite intervenţia Divină doar la punctul în care imaginaţiile umane eşuează
în a oferi o explicaţie semnificativă. Personal, eu resping această abordare de
teologie/ştiinţă în acord cu directivele scripturale. Următoarea cosmologie U
nu înlocuieşte imaginaţiile umane cu intervenţia Divină directă ci mai degrabă
reţine intenţia scripturală acolo unde Biblia nu este tăcută în materia
respectivă. Personal sper că aceasta glorifică scenariul creaţiei lui Dumnezeu.
Există un mod de a simplifica
terminologia ştiinţifică oferită în următoarea descriere atunci când o
interpretarea teologică este considerată. Ceea ce atinge această simplificare
este o substituţie pentru astfel de termeni seculari precum „ultracuvânt,
ultralogică şi subparticule” şi altele asemenea, expresia „procesele
supranaturale”. Este foarte important să notăm faptul că o astfel de
substituţie trebuie să fie considerată dacă nu se foloseşte de altfel o
interpretare teologică. Modelul MA poate genera universuri fără vreo astfel de
interpretare. Toată materia anterioară secţiunii 7 poate fi înlăturată în acest
proces de simplificare. Simplificarea începe cu această secţiune. Anumite
speculaţii sunt făcute în secţiunea 10. Unii ar putea chiar să înceapă de la
paragraful patru de la 10. Există în cadrul acestei secţiuni alte speculaţii
care folosesc materialul luat din cartea „Einstein Corrected” (Einstein
Corectat). Aceste procese pot fi re-descrise în mod simplu ca, încă o dată,
supranaturale în caracter. Termenul „supranatural” înseamnă „ceea ce este
superior faţă de forţele recunoscute sau de legile naturii, unde aceste forţe
recunoscute sau legi sunt relative faţă de comportamentul sistemelor naturale
conţinute în cadrul universului nostru”. DAR, atunci când interpretarea
teologică este considerată, cineva ar include o cerinţă adiţională ca aceste
procese sunt considerate acelea care sunt utilizate în mod specific de
Dumnezeul descris în cadrul Scripturilor.
1. Ceea ce
urmează este o cosmologie literală Scripturală bazată pe deducţie raţională
ştiinţifică. Aspectele tehnice ale acestei cosmologii sunt bazate pe o
interpretarea teologică a modelului matematic numit modelul
metamorfic-anamorfoză (modelul MA). Termenii utilizaţi apar în monograful pe
care eu îl numesc „Soluţiile…” monograf care oferă soluţiile seculare faţă de
ceea ce s-a spus a fi „cele mai semnificative întrebări din cartea de fizică”
(parafrazarea lui John Wheeler). Termenii sunt mult mai profund trataţi în
monograful (cartea în mod posibil) intitulat „Ultralogici şi altele. . . .” Mai
departe, pentru cei care ar pune la îndoială unde sau nu abordarea modelului MA
este „ştiinţă”, eu spun că modelul MA secular foloseşte exact aceiaşi filozofie
de ştiinţă folosită în cosmologia teoretică şi în logica cuantică. Pentru
câteva aspecte generale ale acestei cosmologii, o mică porţiune a materialului
din cartea „Einstein Corectat” este utilizată. Logica folosită pentru a
argumenta pentru concluzii este una ştiinţifică (adică predicatul de calcul de
prim-ordin). Deşi există câteva predicate care sunt interpretate în mod teologic,
pentru aceste motive logice, consider că aceasta este, cel puţin, o descriere
raţională. Aceasta este un fapt important că modelul MA poate fi folosit să
genereze toate cosmologiile seculare cunoscute precum şi multe lucruri
teologice ca acelea care utilizează conceptele asociate cu evoluţia teistă
(scara macroscopică şi largă).
2. [Notă:
Porţiunea metamorfică a acestui model, cerurile secunde, firmamentul de bază ca
porţiune a substratului, şi majoritatea tuturor celorlalte concepte cu excepţia
descrierii zilei a patra mult mai detailată au fost pentru prima dată discutate
în lucrarea „Universul metamorfic” prezentat înaintea Convenţiei despre Creaţie
de la Baltimore, 6 iunie 1987.] Cele mai fundamentale concepte Biblice sunt
afirmaţiile despre creaţie „Şi Dumnezeu a spus . . .” din Geneza 1 şi cele
corespunzătoare găsite în astfel de locuri precum Psalmul 33:9, „Căci el a
vorbit şi s-a făcut . . . „, 148:5 „. . . căci el a poruncit şi ele au fost
create”, etc. În cadrul modelului MA secular, creaţia entităţilor naturale ale
lumii este iniţiată de anumite condiţii iniţiale cuplate cu legile
ultranaturale din cadrul lumii fizice neacceptate (lumea SFN), unde din punctul
de vedere secular acest substrat poate fi considerat ca fiind întotdeauna
prezent. Modelul declară în mod explicit faptul că este raţional să asumi că
astfel de condiţii iniţiale există, dar modelul mai declară de asemenea că
omenirea nu putea avea nici o pricepere detaliată a condiţiilor acestora după
cum ar fi descrise acestea în orice limbaj uman. Una din substituirile
teologice care sunt făcute, după creaţia temeliei, este înlocuirea acestei
condiţii iniţiale care iniţiază mecanismul cu un proces de selecţie Divin.
Această osmologie foloseşte metoda teoretică de ştiinţă numită metoda de „simplicitate”.
Aceasta înseamnă că atunci când două descrieri sau concepte distincte duc la
aceiaşi concluzie, atunci ceea ce este mai simplist din punct de vedere
conceptual este folosit. Aceasta nu înseamnă că procesul de modelare actual
este simplist. Într-adevăr, poate fi mult mai dificil să modelăm cel mai simplu
dintre cele două concepte. Cu cât sunt mai puţine premise, cu atât mai dificil
poate fi pentru a modela un concept.
Într-un anumit sens, modelul MA – în
mod automatic – îşi dezvoltă propria sa filozofie de ştiinţă. Modelul declară
în mod specific că speculaţia ar trebui să fie reţinută. Aceasta declară că, în
timp ce noi ne aflăm în starea noastră prezentă căzută, putem ştii doar anumite
aspecte generale a felului cum a creat Dumnezeu. Modelul declară că există
răspunsuri complete şi detaliate pentru fiecare întrebare care ar putea apărea
din aceste proceduri de creaţie generală; dar, pentru prezent, mintea umană nu
este capabilă să priceapă răspunsurile. Modelul MA în mod specific formează
afirmaţia lui Pavel din 1 Corinteni 13:12 în faptul că noi, într-adevăr, vedem
ca printr-o oglindă întunecată.
3. Prima
afirmaţie din Geneza 1 indică creaţia „cerurilor secundare” în care lumea
naturală va fi înrădăcinată. Aceste „ceruri secundare” sunt modelate de lumea
SFN şi, în particular, lumea naturală va fi înrădăcinată în cadrul unei lumi de
fundal sau substrat compusă dintr-un câmp de subparticule dense, până la un
grad infinit, de tipuri variate. [Notă: acest câmp modelează „vidul” de fizică
de particule.] Modelul MA arată faptul că se poate cunoaşte foarte puţin despre
„cerurile secundare”. Toate entităţile naturale sunt create din entităţi
nenaturale dar create în acest proces de modelare. Procesele care cedează faţă
de entităţile naturale sunt cu toate modelate de operatori care pot fi
clasificaţi din punctul de vedere teologic drept procese Divine asemenea celor
mintale. Toate entităţile create ale lumii naturale ar putea să aibă loc prin
combinaţii hiperfinite de un singur tip de subparticulă – ultrasubpartucula.
[Folosirea unui singur tip de subparticulă pentru toată creaţia naturală a lui
Dumnezeu poate fi o semnătură divină care indică unicitatea lui Dumnezeu.] Apoi
subparticulele intermediate sunt în mod finit combinate laolaltă pentru a
produce entităţi ale lumii naturale. Procesul de bază care oferă aceste două
„procese de combinare laolaltă” este obţinut prin construirea unui model
neacceptat pentru procesul uman de selectare al simbolurilor, cuvintelor,
precum şi pentru scopul construirii unei descrieri lingvistice. De aici, aceste
procese pot fi descrise în mod teologic ca o selecţie divină asemenea celei
mintale şi procesul de combinare care oferă entităţi de bază ale lumii
naturale.
4. Zilele actuale
de creaţie urmează secvenţa din Geneza „Şi Dumnezeu a spus. . .”. Există un
ultracuvânt ultim care atunci când operatorul ultralogic *S este aplicat
produce o secvenţă de şase ultracuvinte intermediate. Atunci când se aplică
ultralogica *S la fiecare dintre aceste ultracuvinte intermediate pentru o zi
de creaţie, atunci toate ultracuvintele sistemului natural de dezvoltare sunt
produse. Aceste ultracuvinte emit regulile cerute în general pentru dezvoltarea
sistemelor specifice naturale peste acea o zi de creaţie. Apariţia oricărui
sistem natural în timpul fiecărei zi de creaţie foloseşte porţiunea metamorfică
a modelului şi poate fi priceput de mintea umană prin a spune că aparenţa era
abruptă sau bruscă. În plus, după cum este stabilit în mod tehnic, setul de
legi naturale cerute pentru a susţine (Evrei 1:3) şi a păstra (Neemia 9:6)
creaţia lui Dumnezeu sunt şi ele create în acelaşi moment de către un
ultracuvânt.
5. Pe măsură ce
secvenţa biblică progresează, numărul şi complexitatea sistemelor naturale
necesare creste. Fiecare ultracuvânt intermediat conţine ultracuvintele
adecvate care continuă dezvoltarea cerută a sistemelor create natural anterior,
dar în mod posibil sub legi naturale alterate sau adiţionale. Dacă legile
naturale au nevoie să fie alterate, atunci este aplicată porţiunea ultracontinuă
anamorfoză a modelului MA.
6. Datorită
posibilei schimbări de caracter al legilor naturale în sine, nu voi specula cu
privire la conţinutul lor în cadrul primelor câteva zile de creaţie. Voi
specula doar atunci când legile naturale create par să corespundă mult mai
îndeaproape cu acelea care sunt prezente astăzi şi despre care mintea umană
poate avea, cel puţin, o pricepere parţială.
7. Din Geneza
1:1, avem faptul că pământul a apărut în mod brusc. În cadrul Bibliei, cu
excepţia lui Geneza 1:1-2, termenul de „pământ”, atunci când acesta se referă
la obiectul material actual, se pare că nu este niciodată folosit pentru o
anumită entitate care este în mod semnificativ mai mare decât pământul nostru
din prezent. Astfel, în această cosmologie, pământul din Geneza 1 are masa
aproximativă a structurii prezente din zilele noastre după separarea unei
cantităţi mici de apă care are loc în Geneza 1:6. Mai departe, aşa cum este
indicat în Geneza 1:2, oricare ar fi compoziţia şi mărimea sa în Geneza 1:1,
acesta are o suprafaţă de apă atunci când este privit din substrat. Substratul
invadează de asemenea toate obiectele create în sensul că obiectele create sunt
înrădăcinate în mod dens în substrat. Din Geneza 1:2, traducerea mai literală
„pământul a devenit un haos şi (era) vacant şi întunericul era pe suprafaţa
haosului inundat” este folosită. În cel puţin trei pasaje scripturale termenul
„lumină” este folosit pentru a numi o entitate care este distinctă faţă de alte
entităţi pe care le producem noi acum precum radiaţia. Acestea sunt Geneza 1:3,
Psalmul 74:16; Eclesiastul 12:2. Creaţia bruscă a luminii (spectrul
electromagnetic întreg) pare să aibă loc în Geneza 1:2. Aceasta este „bună” şi
aşa cum se arată în „Einstein Corectat” proprietăţile electromagnetice sunt o
parte integrală a TUTUROR proceselor fizice. O mică speculaţie ar putea duce la
presupunerea că creaţia „luminii” se poate să fi avut efectul „calmant”
corespunzător asupra „haosului inundat” în acea că la acest moment acea
radiaţie electromagnetică devine o parte integrală a tuturor sistemelor
naturale. Într-adevăr, radiaţia electromagnetică, caracterizată de fotoni, pare
să se relateze faţă de aproape toate evenimentele naturale semnificative.
Dumnezeu se pare că a separat în mod specific, pentru folosirea ulterioară,
porţiunea vizibilă a spectrului din alte porţiuni. Singurul spaţiu din lumea
naturală utilizat până acum este cel ocupat de combinaţia de pământ şi
„lumină”. (Sfârşitul zilei întâi.)
8. În Geneza 1:6,
procesele de ultracuvânt, ultralogică şi subparticul produc o separare de o cantitate
necunoscută de apă din suprafaţa pământului din Geneza 1:2. Aceasta este o
separare largă – firmamentul – ca cea care poate fi înţeleasă de geometria
dimensiunii a treia şi din moment ce apele „de sus” sunt separate de apele „de
jos” există, prin măsurătorile din prezent, un larg spaţiu între cele două
suprafeţe de apă. Apa din exterior, nu contează în ce condiţie este aceasta sau
cât de rarefiată poate fi ea, reprezintă o graniţă exterioară pentru universul
natural care avea să fie creat adiţional la scurt timp. Această expansiune, în
acest punct, nu conţine nici o altă entitate naturală pentru că acest motiv nu
este considerat complet din moment ce această creaţie nu este urmată, în cadrul
a multe translatări, de fraza de desăvârşire „aceasta era bun”. Din punctul de
vedere al substratului, acest firmament este o porţiune a vidului fizicilor de
particule şi este compus dintr-o porţiune a câmpului dens de subparticule. Vă
rog să notaţi faptul că Dumnezeu numeşte acest firmament ca un cer. Într-adevăr,
acesta este acelaşi firmament care va conţine creaţiile din ziua a patra a lui
Dumnezeu. În plus, creaţiile din ziua a patra par să indice indirect faptul că
pământul de la ziua întâi poate să se rotească încet în ceea ce priveşte acest
substrat. Mai departe, nu speculez referitor la ideea dacă pământul combinat şi
lumina includ un anumit fel de sursă de lumină din moment ce aceasta este
inutil pentru entităţile create în timpul zilei a treia. (Sfârşitul zilei a
doua.)
9. Toate
entităţile produse în ziua a treia sunt obţinute de apariţia bruscă într-o
formă matură adecvată sau complexă prim aplicarea proceselor de formare de
ultracuvinte, ultralogici şi subparticul. Dacă sau nu este necesară o sursă de
lumină pentru a susţine obiectele depinde de legile naturale care sunt produse
alături de sistemele naturale necesare. (Sfârşitul zilei a treia.)
10. Înainte de a
discuta creaţiile din ziua a patra, este necesar să ne reamintim câteva fapte
care apar în „Einstein Corectat”. Anumite alterări în comportamentul sistemului
natural sunt controlate de diferite elemente de linie. Dar atunci când un
astfel de element este folosit pentru presiunea liniară sau alterările câmpului
gravitaţional argumentele arată faptul că doar o porţiune de element de linie
este folosit. Această porţiune este una care implică alteraţii în coordonarea
infinitezimală dintre lumină şi ceasuri. Toate variaţiile sunt făcute într-o
manieră consistentă folosind conceptele unor funcţii separatorii şi universale.
Există două timpuri de procese de care
este nevoie pentru a deriva aceste alteraţii. Procesul unu este o viteză
actuală care poate fi măsurată în ceea ce priveşte substratul. Celălalt nu este
o viteză actuală, ci mai degrabă o forţă potenţială din cadrul universului
natural. Pentru cazul lui Robinson-Walker elementul de tip linie din care este
obţinut conceptul de expansiune structurală a substratului (firmamentul), o
afirmare de forţă actuală în termenii unui substrat d este folosit. Aceasta
apare la paginile 100-103 unde ecuaţia (28) în anumite copii ar trebui aibă c^2
care îi lipseşte şi care să fie pus în două locuri. Dar, nici un tip pur
potenţial de forţă pentru d nu a fost încă considerat. Pentru consistenţă, ca
un tip potenţial de forţă ar trebui să existe şi pentru expresia d. Presupun că
în cadrul substratului mai există o altă posibilitate simplă. Aceasta este un
timp de tensiune care este măsurată ca o forţă potenţială. Folosind această
idee de tensiune, aceleaşi derivaţii duc la alteraţiile câmpului gravitaţional
pentru că comportamentul fizic va duce la alterări de tensiune în procesele
fizice printr-o interacţiune electromagnetică cu substratul, unde direcţia este
un substrat pentru interacţiunea naturală a lumii. Cu cât este mai mică
tensiunea dintr-o regiune, cu atât mai mici vor fi alteraţiile de măsuri fizice
din cadrul acelei regiuni. Cu cât este mai mare tensiunea, cu atât mai mare vor
fi aceste alteraţii. Cu certitudine, tensiunea dintr-un teren este o
proprietate de terne foarte simplă.
Descrierea pentru activităţile din ziua
a patra se lovesc cap în cap cu cosmologia modernă pe bază de observaţie.
Geneza 1:14 pare să indice ceea ce va fi pus în cadrul firmamentului şi scopul
pentru obiectele create. Acelaşi lucru se întâmplă în prima parte din Geneza
1:15. O pauză în activităţile dintr-o zi sau o descriere mai explicativă sau
mai detaliată are loc odată cu fraza „şi aşa a fost”. Geneza 1:16 oferă o
descriere mai detaliată, numeşte anumite entităţi şi oferă o secvenţă pentru
producerea obiectelor specifice. Primul soare, apoi luna (şi speculez că şi
toate celelalte membre ale sistemului solar original) sunt făcute, şi apoi
„stelele”. Geneza 1:17 declară, pentru mine, că Dumnezeu a produs aceste
entităţi în ordinea declarată. Dificultatea de bază este odată cu producerea „stelelor”.
Speculez faptul că soarele, luna şi
toate componentele sistemului solar original sunt făcute în forma matură şi
complexă prin aplicarea proceselor de combinaţie de ultracuvânt, ultralogică şi
subparticul. Dar, speculez faptul că „după” aceste evenimente, porţiunea ce a
mai rămas din firmament este răspândită printr-o combinaţie densă de radiaţie
şi materie într-una din cele mai simple forme combinate ale sale. Această formă
este forma uzuală asociată cu conceptul de echilibru termal sau a unei supe din
materie de radiaţie la 3.000 K aşa cum este măsurată de instrumentele de
astăzi. De sigur, aceasta nu trebuie să fie starea exactă a lucrurilor. Multe
„stări” ar fi de ajuns. Pentru ca această combinaţie de radiaţie-materie să
degenereze într-un univers dominat de materie, toate legile prezente şi cele
naturale necesare sunt imprimate asupra firmamentului. Aceasta include
conceptul expansiunii de structură al relativităţii firmamentului faţă de forţa
actuală d asociată cu elementul de linie al lui Robinson-Walker. Totuşi, rata
de expansiune d este dependentă de poziţia de substrat şi de coordonatele
timpului natural. Aceasta ar admite un control foarte simplu asupra cerinţelor
greoaie pentru formarea stelelor. Diferenţele actuale în ratele de expansiune trebuie
doar să fie minuscule.
Din nefericire, prezenţa supei
acesteia de radiaţie-materie ar afecta obiectele produse anterior. Ni se spune
în Neemia 9:6 că Dumnezeu va păstra creaţia Sa. O porţiune din această
protecţie poate veni dintr-un mecanism deja creat. Acesta este conceptul de
forţă potenţială – tensiunea de câmp – asociată cu d (v = 0) şi coordonata
sferică generală a elementelor de linie care apare la pagina 86 din „Einstein
Corectat”. Prin creşterea tensiunii de teren, la un grad extrem, în oricare
punct dintr-o regiune imediată şi necesară a substratului care conţine fiecare
entitate a sistemului solar produs anterior, aceste efecte ar putea fi
minimalizate spre efecte atât de distructive încât sunt propagate prin
firmament. Când sunt comparate cu aceleaşi procese din cadrul firmamentului,
multe procese fizice ar încetini în cadrul fiecărei entităţi de sistem solar
original până la punctul în care să fie aproape zero. Eu accentuez faptul că
procesele nu se opresc şi aceasta este doar o „încetinire” comparativă.
Recunosc contribuţiile lui Humphreys prin a spune că lumina stelelor şi
efectele de timp discutate de Humphreys vor avea loc în această cosmologie din
moment ce universul exterior faţă de regiunea tensiunii înalte îmbătrâneşte la
o rată care permite o percepută eră de milioane şi milioane de ani standard în
timp ce vârstele regiunii interioare, în comparaţie, doar uşor. Voi numi
acestea efectele lui Humphreys. [De sigur, nici un mecanism de gaură neagră
cvasi-albă nu este întrebuinţat în cosmologia U.] Dacă există vreo radiaţie
care trece în regiunea tensiunii înalte, atunci metodele din „Einstein
Corectat” arată faptul că energia asociată cu o astfel de radiaţie ar coborî
aproape de zero şi, într-adevăr, entităţile ar fi absorbite în substrat. Acest
aspect este interesant din moment ce aceasta ar putea cauza faptul ca tensiunea
să devină mai mică la o rată corespunzătoare şi automatic să reducă această
tensiune pentru obiectele create ale sistemul solar original la ceea ce ar
exista prin întregul firmament în această epocă prezentă.
Dacă această reducere de tensiune
gradată nu este parte din scenariul de creaţie, atunci folosirea expresiei
„le-a pus pe firmament” ca o condiţie iniţială, noi am putea conclude că după
ce se producea colectarea adecvată de stele următoarea putea să aibă loc.
Pentru ca următoarea cerere secvenţială să aibă loc, nevoia ca aceste stele să
„domnească peste zi şi peste noapte”, care este o referinţă clară la felul cum
ele vor fi privite de pe pământ, tensiunea din substrat ar fi redusă în mod
rapid aşa încât ultima afirmaţie citată ar fi adevărată. Procesele sunt apoi
încheiate de folosirea afirmaţiei „aceasta era bun”. [Sfârşitul zilei a patra.]
11. Toate
celelalte lucruri create, entităţi făcute sau formate urmează acelaşi model de
producţie aşa cum este detaliat în secţiunea 9 pentru ziua a treia. În ceea ce
priveşte lungimea actuală a creaţiei celor şase zile fiind măsurate după
standardele de astăzi, aceasta trebuieşte determinată de alte mijloace. Această
cosmologie nu depinde de aceste lungimi. Evident, fiecare creaţie ar putea fi
standardul de 24 de ore în durată.
12. Citind
descrierea mai rafinată şi mai continuată pentru dezvoltarea pământului aşa cum
este declarat în Geneza 2, se pare că pământul şi probabil sistemul solar
original au fost create sau făcute într-o formă specială matură. Ele nu au fost
produse prin mijloacele vreunui proces de evoluţie începând de la vreo
compoziţie primitivă excesivă. În următoare secţiunea, următoarele concluzii
vor fi mult mai formal prezentate. Speculaţia este că folosirea
comportamentului perceput de diferite sisteme naturale care există astăzi nu va
duce la o determinare concluzivă a datelor actuale când diferitele entităţi
mature au fost create în original, făcute, sau formate. Într-adevăr, anomaliile
vor avea loc probabil doar atunci când mijloacele seculare sunt utilizate.
Astfel de confuzii pot fi desemnate ca să „… confuze pe cel înţelept” 1
Corinteni 1:27; în special, înţelepţii seculari care folosesc doar procedurile lumeşti.
O complicaţie ulterioară în determinarea complexităţii (sau vârsta) reiese din
definitiva prezicere a modelului MA că aspectele proceselor naturale aşa cum au
fost ele concepute în original puteau fi uşor alterate în timpul săptămânii de
creaţie sau acolo după procesele modelului MA, şi aceasta ar putea produce aşa
numitele procese naturale pe care noi le percepem astăzi. Determinarea stărilor
actuale de maturitatea sau complexitate pentru originalul creat, făcut, sau a
sistemelor naturale formate, şi eliminarea anomaliilor poate veni doar prin
cercetarea direcţionată cuplată cu călăuzirea scripturală şi spirituală. O
astfel de călăuzire este prezentată în următoarea secţiune.
13. Lumea
pământească aşa cum este descrisă ea prin scenariul potopului este de un tip
foarte special. De exemplu, sistemele naturale sunt diferite în mod distinct
faţă de cele pe care le observăm astăzi. Se pare că ploaia nu avusese loc.
Dumnezeu a folosit un fel de ceaţă şi râuri pentru a „uda roadele”, ca să
spunem aşa. Se pare că în această lume imaculată multe din procesele naturale
pe care le asociem noi cu degenerarea sistemului natural ori nu a avut loc ori
a avut loc cu mult mai încet decât astăzi.
Ni se spune în Geneza 6 că omenirea
nu numai că s-a corupt pe sine ci a corupt şi întregul pământ. Dumnezeu trebuia
să distrugă toate lucrurile vii, cu câteva excepţii, prin intervenţia directă.
Şi aceasta avea să includă pământul. „Iată, am să-i nimicesc împreună cu
pământul” Geneza 6:13. Dar cu certitudine că pământul nu a fost anihilat. Este
probabil că în timpul potopului pământul şi sistemele sale naturale de sprijin
au fost foarte alterate încât să se elimine caracterul special cu care ele erau
acordate în original.
În toată descrierea de mai sus pentru
cosmologia U, diferite procese ultranaturale ca cele create de Dumnezeu sunt
folosite de Dumnezeu să producă toate entităţile şi procesele create. Ele pot
să fie de asemenea folosite să producă toate alterările bruşte în
comportamentul sistemului natural. Folosind conceptul de tensiune în cadrul
substratului dar lăsând ca acesta să fie măsurat de un simplu d real mai
degrabă decât de un complex pur di, elementul de linie şi abordarea de derivare
din „Einstein Corectat” duce la o „creştere a vitezei” a multor procese naturale.
Aplicând aceasta la diferite sisteme naturale în timpul potopului ar da
aparenţa „îmbătrânirii” rapide aşa cum se poate măsura prin astfel de sisteme
naturale. Într-adevăr, aceasta putea să fie făcut astfel încât caracterul
special al pământului era distanţat, cu anumite excepţii posibile, şi sistemele
sale naturale acum indică acelaşi comportament ca sistemele naturale din cadrul
universului exterior. Din fericire, Dumnezeu nu a alterat anumite sisteme
naturale specifice ca un fel de „semnătură” a puterii Sale divine. Biblia pare
a fi tăcută în ceea ce priveşte porţiunile rămase ale sistemului solar
original. Poate că aici se vor găsi anomaliile. După potop, multe din sistemele
naturale „tinere” actuale, ca să spunem aşa, dau acum aparenţă de vârstă înaintată;
acum ele par a fi diferite decât alte porţiuni ale universului. Majoritatea
sistemelor naturale se degenerează acum la aproximativ aceiaşi rată ca şi
astăzi. Toată această degenerare va continua până ce Dumnezeu face toate
lucrurile noi din „lucrurile anterioare care au trecut”.
14. Ceea ce s-a
discutat mai sus este o cosmologie literală din punct de vedere Scriptural.
Această cosmologie este în conflict direct cu diferitele modele teiste
evoluţionare. Aceasta este unul din infinitatea a multor cosmologii posibile
consistente cu procesele de model MA. Aproape toate astfel de cosmologii nu pot
să fie diferenţiate una faţă de alta prin mijloace ştiinţifice. Aşa cum s-a
menţionat în secţiunea 13, dacă nu se prezintă anumite anomalii, cosmologia U
nu poate să se diferenţieze faţă de cele mai seculare cosmologii discutate în
cadrul literaturii ştiinţifice din prezent. Selecţia unei cosmologii specifice
de către un individ nu se poate baza pe metoda ştiinţifică aşa cum este folosit
de omul de ştiinţă fizică datorită existenţei modelului MA. Selecţia poate să
fie bazată doar pe alte considerente. Într-adevăr, nu există nici un mijloc
„supranatural” pentru a decide care cosmologie este cea corectă, atunci
cosmologia corectă nu poate să fie determinată. (Versiunea finală completată pe
20 ianuarie 1996)
Math. Dept., US Naval Academy, 572
Holloway Rd., Annapolis, MD 21402-5002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu