Din punct de vedere spiritual, rugăciunea este „respiraţia
sufletului”. Ea poate exista ca un dialog între creatură şi Creator, ca o
petiţie îndreptată spre tronul harului sau ca o proclamare entuziastă a
măreţiei lui Dumnezeu.
Biblia ni-i prezintă pe oameni îndeletnicindu-se cu rugăciunea
dintr-o pornire lăuntrică conştientă, care urmăreşte să spargă limitele firii
pămînteşti în care am fost închişi după căderea în păcat.
În Eden, primii oameni vorbeau nemijlocit cu Dumnezeu în părtăşia
pe care o aveau „în răcoarea zilei” (Gen. 3:8). După alungarea din Eden
Specificul rugăciunilor practicate de evrei a fost:
sinceritatea, claritatea şi caracterul personal. Poporul Domnului nu a
practicat „repetiţia monotonă şi fără sens” a
descîntecelor („ Să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se
pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi” – Mat. 6:7).
Una dintre ocaziile care a scos cel mai bine în relief diferenţa
dintre rugăciunile practicate de poporul Domnului şi rugăciunile paginilor a
fost confruntarea dintre proorocul Ilie şi proorocii lui Baal pe muntele Carmel
(1 Regi 18:24, 26-29, 36-37).
Un aspect aparte al rugăciunilor îl
constituie „cîntările de laudă” înălţate de anumiţi copii ai lui Dumnezeu în
ocazii deosebite. Aceste cîntări au fost rugăciuni inspirate direct de Duhul
Sfînt şi au devenit ocazii în care Dumnezeu S-a descoperit mai mult pe Sine
oamenilor şi le-a comunicat direct voia Sa. Iată o listă
incompletă a „cîntărilor” din Biblie:
§
Exod 15:1-21 – Cîntarea lui Moise.
§
Numeri 21:17 – Cîntarea Israelului
pentru apa din stîncă.
§
Deuter. 32:1-43 – Cîntarea lui
Moise la graniţele Canaanului.
§
Judecători 5:2-31 – Cîntarea
biruinţei lui Debora şi Sarac.
§
1 Samuel 2:1-10 – Cîntarea Anei,
mama lui Samuel.
§
2 Samuel 22:2-51 – Cîntare de
izbăvire înălţată de David.
§
Isaia 5:1-6 – Cîntarea Prea
Iubitului despre via Lui.
§
Isaia 26:1 – Cîntarea profetică pe
care o vor cînta evreii în noul Ierusalim.
§
Isaia 53:1-12 – Cîntarea de jale a
evreilor după ce se vor întoarce la Mesia.
§
Ezra 3:11 – Cîntarea de laudă la
reaşezarea temeliei Templului.
§
Luca 1:46-55 – Cîntarea fecioarei
Maria.
§
Luca 1:68-79 – Cîntarea lui
Zaharia.
§
Apocalipsa 5:9, 10 – Cîntarea cea
nouă cîntată de cei „24 de bătrîni”.
§
Apocalipsa 14:3 – Cîntarea celor
144.000.
§
Apocalipsa 15:3, 4 – Cîntarea celor
răscumpăraţi în sîngele Mielului.
Sigur că în aceeaşi categorie cu cîntările
trebuie incluşi şi Psalmii. Ei sînt rugăciuni în care suflarea patosului uman
se întrepătrunde cu „suflarea Duhului Sfînt”, producînd mîngîiere, îmbărbătare
şi iluminare divină. Lectura lor exercită asupra
sufletului un efect binefăcător, care nu şi-a pierdut peste ani din putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu