Noile experimente efectuate în acest an
referitor la proiectul RATĂ1 susţine cu putere o lume tânără. Acest articol actualizează
rezultatele anunţate într-un articol din ICR Impact anunţat
anul trecut2 şi documentat la o conferinţă tehnică în vara trecută3. Experimentele
noastre au măsurat cât de rapid stricăciunile nucleare generate e Heliu scapă
din micile cristale radio-active din rocile ca de granit. Noua dată extinsă
într-un rang critic de temperaturi, şi ele confirmă în mod răsunător o
prezicere numerică pe care am publicat-o cu câţiva ani înaintea experimentului4. Rata de
pierdere de Heliu este aşa de ridicată încât aproape tot acesta ar fi scăpat în
cadrul presupusului 1.5 miliarde de ani de eră de uniformitate5 a rocii,
şi ar fi fost foarte puţin Heliu în cristalele de astăzi. Dar cristalele din
roca granitică conţin în mod prezent o foarte mare cantitate de Heliu, şi noile
experimente susţin o eră de doar 6000 de ani. Astfel
aceste date sunt o evidenţă puternică împotriva lungilor ere de
uniformitarianism şi pentru o recentă creaţie consistentă cu Scriptura. Aici
sunt câteva detalii:
Cristalele radioactive fac şi pierd Heliul
Aceste cristale radioactive, numite zirconiu, sunt comune în roca granitică. În timp ce un
cristal de zirconiu creste în magma răcită, acesta incorporează atomii de
Uraniu şi Toriu din magmă în grilajul cristal. După ce un zircon este pe deplin
format şi magma se răceşte mai mult, un cristal minereu mic numit biotit se formează în jurul acestuia. Alte
minerale, precum cuarţul şi feldspatul, se formează în mod adiacent faţă de
biotit.
Atomii de Uraniu şi Toriu din cadrul
slăbirii de zircon printr-o serie de elemente intermediate pentru a deveni
eventual atomi de Plumb. Multe din nucleele intermediate emit particule alfa,
care sunt nuclee de atomi de Heliu. Pentru zirconiul
mărimii pe care o considerăm, majoritatea particulelor alfa care se mişcă rapid
se opresc la un stop în cadrul zirconiului. Apoi ei adună doi electroni fiecare
din cristalul din jur şi devin atomi de Heliu. Astfel un atom de Uraniu 238
produce opt atomi de Heliu în timp ce acesta devine un atom de Plumb 206 (vezi
diagrama de pe pagina 1).
Atomii de Heliu sunt de categorie uşoară,
mişcându-se repede, şi nu formează legături chimice cu alţi atomi. Ei se mişcă
rapid între atomii unui material şi se răspândesc pe ei înşişi pe cât de
departe posibil. Acest proces de difuziune, din
punct de vedere teoretic bine înţeles pentru mai mult de un secol, face
scurgerea de Heliu să fie rapidă din aproape majoritatea materialelor.
Zirconiul
natural încă conţin mult Heliu
În
1974, în Munţii Jamez din nordul lui New
Mexico
Apoi ei au trimis extrase din miezul
sfredelirii lor la Oak Ridge National Laboratory pentru analiză. Acolo, Robert
Gentry (un binecunoscut creaţionist) si colegii săi au extras zirconiul, au
selectat cristalele dintre 50 si 75 mm lungime, si au măsurat cantitatea totală
de Heliu din ele. Ei au folosit date de la Plumb-Uraniu din Los Alamos pentru a
calcula cantitatea totală de Heliu pe care stricăciunea a produs-o in zirconiu.
Comparând cele două valori au dat procentajul de Heliu care încă reţinea
zirconiu, ceea ce ei au publicat în 19828.
Rezultatele lor erau remarcabile. Până la 58% din decăderea generată
nuclear de Heliu nu s-a difuzat din zirconiu. Procentajele au scăzut cu
adâncimea crescută şi temperatura din sfredelire. Aceasta confirmă
difuzia care s-a întâmplat, deoarece rata de difuziune din orice material scade
puternic cu temperatura. De asemenea, cu cât era
mai mic cristalul, cu atât mai puţin Heliu se reţinea. Aceste bucăţi de
zirconiu erau atât mici cât şi aprinse, şi cu toate acestea au reţinut
cantităţi mari de Heliu!
Experimentele verifică prezicerea RATEI
Mulţi creaţionişti credeau că era imposibil
ca aşa de mult Heliu să rămână în bucăţile de zirconiu după 1,5 miliarde de
ani, însă noi nu avem nici o măsură de rate de difuziune pentru a dovedi acel
crez. În anul 2000 singura dată de difuziune a Heliului pentru zirconiu9 era
ambiguă. Aşa că în acel an, proiectul RATA a comisionat experimente pentru a
măsura difuzia de Heliu din zircon (precum şi din biotit) din aceiaşi
sfredelire. Experimentatorul a fost unul dintre cele mai dintâi experţi în
măsurătorile difuziei Heliului în minerale.
La aceiaşi dată, noi am estimat ratele de
difuziune care ar fi necesare care să-l facă retenţiile de Heliu observate de
Gentry pentru două ere diferite de zircon: (a) 6000 de ani, şi (b) 1,5 miliarde
de ani. Apoi în anul 2000 noi am publicat două seturi de rate la modelele
„Creaţionism” şi „Evoluţie” în cartea noastră care accentuează scopurile
proiectului RATA10.
Următorul an, 2001, am primit o hârtie care
raporta datarea bucăţilor de zirconiu de pe un alt site. În 2002 am primit
aceiaşi dată pentru site-ul nostru de la experimentatorul nostru. Ambele seturi
de dată acopereau rangul de temperatură de la 300 la 500 de grade C, care este
ceva mai mare decât rangul de temperatură al datei lui Gentry şi a prezicerii
noastre, 100 la 277 grade C. Ambele seturi agreează între ele şi, în timp ce nu
suprapun modelul nostru „de Creaţie”, ambele se aliniau bine cu aceasta. Am
raportat aceste date într-o lucrare tehnică pe care au acceptat-o cei de la
Fifth International Conference on Creationism11 pentru publicare în Proceedings12.
În iulie 2003, cu o lună înainte de
conferinţă, am primit un nou set de date despre zircon şi biotit de la
experimentatorul nostru. Acestea ne erau mai de folos în trei feluri: (1)
aceste elemente de zirconiu erau de la 50 la 75 mm în lungime, (2) atât
zirconiul cât şi biotitul proveneau de la o adâncime de 1490 de metrii, (3)
rata datei de difuzie de zirconiu a coborât la 175º C. Elementele (1) şi (2)
înseamnă că aceste bucăţi de zirconiu se potriveau cu ale lui Gentry în mod exact, fiind din aceiaşi sfredelire, unitate de rocă,
rang de adâncime, şi de mărime. Elementul (3) înseamnă difuzia rata datei de
difuziune de acum extinsă bine în rangul de temperatură al modelelor noastre.
Aceste nouă date13 sunt de acord foarte bine cu prezicerea noastră despre modelul
„Creaţiei”, aşa cum arată figura. Mai mult, ratele de difuziune sunt de 100.000
de ori mai mari decât ratele maxime pe care le putea admite modelul
„Evoluţiei”, astfel în mod autoritar repudiind-o.
Noile date închid crăpăturile
Experimentatorul a măsurat şi el în mod clar cantitatea totală de Heliu
atât din zirconiu cât şi din fulgii de biotit din jur. Aceasta leagă anumite
capete libere pentru cazul nostru: (1) Cantitatea totală de Heliu din zirconiu
confirmă măsurătorile retenţiei lui Gentry foarte bine. (2) Măsurătorile
noastre arată că concentraţia de Heliu era de circa 300 de ori mai mare în
zirconiu decât în biotitul din jur. Aceasta confirmă că Heliul se difuza în
afara zirconului în biotit, şi nu invers. (3) Cantitatea totală de Heliu din
fulgii de biotit (care sunt cu mult mai mari decât a zirconului) este abia
egală cu cantitatea de zirconiu pierdută.
Comparaţi această situaţie cu o clepsidră a cărui nisip reprezintă atomii
de Heliu: Avem date (din Uraniu şi Plumb) pentru cantitatea originală din vârf
(zircon), cantitatea prezentă din vârf, cantitatea prezentă de jos (biotit), şi
rata de scurgere (difuzia) dintre ele. Aceasta face cazul nostru foarte
puternic încât noi citim „clepsidra” de Heliu în mod corect.
Bucăţile de zirconiu sunt tinere
Noua dată ne admite să calculăm mult mai
exact cât timp a durat difuzia. Rezultatul este 6000 (± 2000) de ani – circa
250.000 de ori mai mic decât pretinsa eră de Uraniu-Plumb de 1,5 miliarde de
ani. Aceasta şi alte uimitoare proiectele RATA uimitoare noi confirmă ipoteza
noastră de bază: că Dumnezeu a grăbit ratele de decădere a nucleelor de
jumătate de viaţă în timpul Potopului din Geneza şi ale perioade scurte din
istoria pământului. Astfel de decăderi nucleare accelerate dărâmă
„erele” uniformitariane la scala de timp Scripturală de mii de ani.
Note
de subsol
1
RATE stands for „Radioisotopes and the Age of the Earth,” a research initiative
launched in 1997 jointly by the Institute for Creation Research, the Creation
Research Society, and Answers in Genesis. See book in ref. 4, and numerous
pages about the RATE project.
2
D. R. Humphreys, „Nuclear Decay: Evidence for a Young World,” ICR Impact No. 352, October 2002.
3
D. R. Humphreys, S. A. Austin, J. R. Baumgardner, and A. A. Snelling, „Helium
diffusion rates support accelerated nuclear decay,”Proceedings of the Fifth
International Conference on Creationism, (Pittsburgh, PA: Creation Science Fellowship,
2003) pp. 175-195.
4
D. R. Humphreys, „Accelerated nuclear decay: A viable hypothesis?” in Radioisotopes and the Age of the Earth: A Young-Earth Creationist
Research Initiative, L. Vardiman, A. Snelling, and E. Chaffin,
editors (San Diego, CA: Institute for Creation Research and the Creation
Research Society, 2000) p. 348, fig. 7.
5 Uniformitarians assume that „all
things continue as they were from the beginning of the creation” (II Peter
3:4), without interventions by God which might drastically affect the rates of
some physical processes.
6 R. E. Zartman, „Uranium, thorium,
and lead isotopic composition of biotite granodiorite (Sample 9527-2b) from
LASL Drill Hole GT-2,” Los Alamos Scientific Laboratory Report LA-7923-MS,
1979.
7 The 1.5 billion year uranium-lead
date was consistent with uniformitarian geological expectations for the age of
the Precambrian „basement” rock from which the zircons came.
8
R. V. Gentry, G. J. Glish, and E. H. McBay, „Differential helium retention in
zircons: implications for nuclear waste management,” Geophysical Research
Letters 9(10): 1129-1130, October 1982.
9
Sh. A. Magomedov, „Migration of radiogenic products in zircon,” Geokhimiya, 1970, No. 2, pp. 263-267 (in
Russian). English abstract inGeochemistry International 7(1):
203, 1970. English translation available from D. R. Humphreys.
10 See ref. 4 for the prediction.
12 See ref. 3 for technical details.
13 We plan to report these new data
in detail in future technical publications, particularly in a paper to be
submitted to the Creation Research Society, and also in the final report of the
RATE project two years from now.
*Dr.
Humphreys is an Associate Professor of Physics at ICR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu