Sunt încă sub impresia a trei săptămâni ce
le-am petrecut cu Levi, băiețelul nostru de de patru ani și jumătate, la un
centru de recuperare psiho-motorie de lângă Oradea. Am văzut acolo niște mame
eroine, femei puternice care nu au ajuns sub lumina reflectoarelor, deși ar
merita din plin acest lucru și ar uimi o țară întreagă. Poate vă întrebați în
ce constă strălucirea lor sau tăria lor de caracter?Ele
sunt niște femei care nu se pleacă în fața diagnosticelor sumbre puse copiilor
lor ci găsesc, mai degrabă, în dragostea pentru micuții lor resurse
inepuizabile de a lupta, de a zâmbi, de a-și încuraja copiii la cel mai mic
progres făcut, de a se împărți între restul familiei și plecările
la astfel ce de centre de terapie, de a trece dincolo de tot ce rațiunea le spune
că nu este posibil.
M-am
uitat la ele, femei de vârste diferite – unele așa de tinere că te mirai de
modul matur în care au luat viața în piept, altele cu copii mai mari care
fuseseră deja de vreo douăzeci de ori la acest centru și la toate celelalte care
mai există în țară dar care aveau aceeași energie ca și cele tinere și păstrau
aceeași speranță că va fi un pic mai bine după perioada de terapie. N-am văzut
femei care să treacă cu atâta stoicism peste condițiile precare ale spitalului
(personalul era grozav, procedurile și terapiile pentru copii foarte bune dar
clădirea nu a fost renovată de cel puțin douăzeci de ani!), care să aibă atâta
răbdare cu copiii lor și care să zâmbească așa de frumos în timp ce inima le
plânge. N-am văzut femei care să se agațe cu toată tăria de Dumnezeu (fiecare
în măsura înțelegerii și cunoașterii pe care o are despre lucrurile spirituale).
Spre
toate aceste femei speciale se îndreaptă gândul meu în prag de 8 Martie
împreună cu o rugăciune către bunul Dumnezeu care să le facă parte de bucurii
(poate bucurii mai mici decât ale altor mame dar care vor însemna atât de mult
pentru ele!). Mă rog să aveți parte de o cunoaștere tot mai adâncă a Celui ce
poate să vă mângăie și să vă întărească!
Să dea
Domnul dragi mame speciale să ajungeți ziua aceea în care să vă auziți copiii
spunându-vă: „Mulțumesc mami!”. Va fi o astfel de zi pentru fiecare dintre voi,
pentru unele mai aproape, pentru altele doar de partea cealaltă a Cerului…
Alina Birgean
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu