Citind argumentele invocate de unii susținători ai acceptării subvențiilor de la stat de către Bisericile Baptiste din România, am înțeles mai limpede afirmația apostolului Pavel din 1 Timotei 6:10-13.
Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; și unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credință și s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu fugi de aceste lucruri, și caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea bună a credinței; apucă viața veșnică la care ai fost chemat, și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
Se poate observa din afirmația apostolului Pavel că între iubirea de bani și rătăcirea de la credință este o legătură directă. Pavel nu vorbește aici despre faptul că omul a cărui inimă este alipită de bani devine necredincios, ci despre faptul că acesta se îndepărtează de credința adevărată și îmbrățișează o credință rătăcită. Această rătăcire de la credință a omului care iubește banul este înrădăcinată într-o hermeneutică periculoasă. Cu alte cuvinte, el interpretează greșit Scripturile, le răstălmăcește spre pierzarea lui și a celor care îl urmează (2 Petru 3:16).
În fața acestui pericol, apostolul Pavel afirmă că omul lui Dumnezeu trebuie să fugă de iubirea de bani; să se țină departe de această cale. În același timp omul lui Dumnezeu este chemat să se deprindă cu disciplinele spirituale: neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Odată deprins cu disciplina spirituală personală, omul lui Dumnezeu este chemat să lupte lupta cea bună a credinței – să practice și să apere credința adevărată (1 Timotei 1:18-19; 6:12).
Cum putem cunoaște dacă un om iubește banul? Care sunt caracteristicile omului religios care iubește banul?
În primul rând are priorități răsturnate. În Predica de pe Munte când Domnul Isus vorbește despre comorile de pe pământ și comorile din cer, în acest context subliniază relația dintre inimă și comoară:
Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră (Matei 6:21).
Omul care iubește banul are inima legată de bani. Prioritatea vieții lui este banul. Inclusiv lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu sunt evaluate prin prisma banului. Omul religios care iubește banul susține că soluția la toate aspectele lucrării Evangheliei este banul. El susține că dacă ar avea mai mulți bani, ar merge mai bine lucrarea Evangheliei. Postul, rugăciunea, jertfa, dedicarea, evanghelizarea, ucenicizarea, sfințirea sunt aspecte secundare pentru gândirea omului care iubește banul. În acest sens, este grăitor faptul că în dezbaterile cu privire la modificarea Statutului Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România, cele mai animate și îndelungi discuții n-au fost cele privitoare la misiune, evanghelizare și ucenicie, ci privitoare la acceptarea banilor de la stat. Într-o asemenea abordare se vede limpede deosebirea fundamentală față de Biserica Primară despre care Biblia spune că:
Ei stăruiau în învățătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii și în rugăciuni (Fapte 2:42).
În al doilea rând, omul care iubește banul adoptă o hermeneutică greșită. El caută textele biblice care vorbesc despre bani, le scoate din contextul lor și le interpretează distorsionat cu scopul de a justifica accesul la banii care provin din alte surse decât jertfa de închinare a celor credincioși. Cu ajutorul acestei hermeneutici justifică apoi alegerea lui Mamona ca soluție la problemele lucrării Evangheliei.
Cugetând la cauzele care au declanșat dorința unor lucrători din bisericile noastre de a primi bani de la stat cu prețul re-interpretării Scripturii, mi-am adus aminte de cuvintele lui E.M. Bounds:
Suntem tot timpul solicitați, dacă nu chiar stresați, să inventăm noi metode, noi planuri, noi organizații pentru înaintarea bisericii, pentru a asigura eficiența și răspândirea Evangheliei. Această direcție a vremii de acum are tendința de a pierde din vedere omul, sau de a îngropa omul în proiecte și organizații. Planul lui Dumnezeu este să lucreze mai mult prin om, mult mai mult prin om decât prin orice altceva. Oamenii sunt metoda lui Dumnezeu. Biserica este în căutare de metode mai bune; Dumnezeu este în căutare de oameni mai buni …
Biserica are nevoie azi nu de mecanisme mai multe și mai bune, nu de organizații mai noi sau de metode mai multe și mai noi, ci de oameni pe care Duhul Sfânt să-i poată folosi – oameni ai rugăciunii, oameni puternici în rugăciune. Duhul Sfânt nu curge prin metode, ci prin oameni. El nu se revarsă peste scheme, ci peste oameni. El nu unge planuri, ci oameni – oameni ai rugăciunii.1
Convingerile lui E. M. Bounds sunt în armonie cu afirmația din Ezechiel când însuși Dumnezeu, în vreme de criză spirituală, caută oameni, nu bani:
Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc nici unul (Ezechiel 22:30).
În mesajele următoare vom analiza câteva dintre argumentele oferite de susținătorii acceptării banilor de la stat. Vom vedea că susținătorii acestui demers distorsionează mesajul Scripturii apelând la metoda interpretării textelor biblice scoase din context. Până atunci, însă, este important să veghem și să ne rugăm ca Dumnezeu să ne păzească credința neprefăcută și cugetul curat pentru a călca pe urmele Domnului nostru Isus Hristos.
Paul Negruț
- E. M Bounds, „Men of Prayer Are Needed”, in The Complete Works of E.M. Bounds on Prayer, (Second Printing), Baker Books House, Grand Rapids, Michigan, 1991, p. 447.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu