DRAGOSTEA 1 Cor 13: 1-13

1). INTRODOCERE Paternitatea cărţi nu este discutată. Ea este menţionată de Clement din Alexandria , Ignaţiu, Marcion şi Ireneu. Au fost mai multe scrisori, scrise corintenilor, din care doar două au ajuns până la noi. Avem doar răspunsurile pe care le dă Pave problemelor bisericii din corint.

Se realizează astfel “imaginea în oglindă”, ca şi cum am asista la o convorbire telefonică dintre 2 persoane, auzind doar pe una şi deducând astfel conversaţia.

Biserica din Corint a fost întemeiată în a – 2 – a călătorie al lui Pavel. Cartea a fost scrisă prin anul 55 D.C. Fapte 18 relatează întemeierea bisericii din Corint. Pavel se întâlneşte cu Aquila şi Priscila, rămâne la ei. Si în fiecare zi de sabat vesteşte Evanghelia. De asemenea se întâlneşte cu Sila şi cu Timotei, şi noii convertiţi ca şi Crips şi familia lui, şi cu alţi corinteni.

Ca şi surse Pavel ne spune : « mi-a spus a Cloiei despre voi » 1 Cor. 1 :11.

Oraşul Corint, era un oraş al păcatului cam în sec. 1, şi avea cel puţin 12 temple păgâne, din care unul al Afroditei unde slujeau 1000 de preotese, care practicau prostituţia.

În 1 Cor. cap 12, avem metafora trupului : toate darurile sunt importante : proroci, învăţători, darul minunilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, vorbirea în limbi, dar substanţa care le dă valoare este DRAGOSTEA. Astfel dragostea este mai importantă decât nădejdea şi credinţa.

În ver 1-3 valoarea dragostei este infinită, iar în ver 4-7 dragostea, SLUJEŞTE şi în ver 8-13 Pavel restabilişte scara de valori – dragostea nu va pierii niciodată. Se poate face comparaţia cu roada D.S., din Gal. 5 : 22-23. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, 23 blândeţa, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

2). ATRIBUTUL lui Dumnezeu «DRAGOSTEA » iese cel mai mult în evidenţă în relaţia Sa cu omul faţă de alte calităţi şi în conparaţie cu alte atribute ale Dumnezeirii.

Personalitatea Lui Dumnezeu este demonstrata prin calitatile ce le poseda:

- constienta de sine (Exod. 3:14),

- auto-determinare (Efeseni 1:11).

- Dumnezeu poseda viata (Tim. 4:10),

- inteligenta (Fapte 15:18),

- scop (Isaia 14:26-27),

- actiune (Ioan 5:17),

- libertate (Efes. 1:11),

- sentimente (Ioan 3:16)

- vointa (Ioan 6:38-39).

Caracterul lui Dumnezeu este manifestat in atributele pe care le poseda. Aceste atribute se impart in doua categorii: (1) naturale sau legate de maretia Sa, (2) morale sau legate de bunatatea Sa.

Din atributele naturale fac parte:

- atotputernicia (Apoc 19:6),

- atotstiinta (Ps. 147:5),

- atotprezenta (Ps. 139:7-10),

- vesnicia (Deut. 33:27),

- infinitatea (Ps. 147:5)

- imutabilitatea sau neschimbarea (Iacov 1:17; Ps. 33:11). Pe acestea omul nu le posedă.

Din atributele morale fac parte:

- sfintenia (Ps. 99:9; 1 Pet. 1:15-16),

- neprihanirea (Ps. 11:7),

- dreptatea (Rom. 2:6),

- adevarul (1 Ioan 3:33; 1 Sam. 15:29),

- harul (Efes. 1:7; Rom. 5:17),

- dragostea (1 Ioan 4:8,16),

- mila (Efes. 2:4).

-- bunătatea, credincioşia, şi îndurarea, dar şi dreptatea şi justiţia lui Dumnezeu. 

Acestea au fost date parţial şi omului şi el trebuie să le redobândească prin relaţia pe care o are cu Hristos, altfel nu va putea să stea în cer, în preajma lui Dumnezeu, care va accepta doar oameni născuţi din nou care au redobândit « Chipul » şi înfăţişarea Sa. « Imago Dei »

Dumnezeu în relaţia Sa cu timpul este etern, El a creat timpul. In relaţia Sa cu spaţiul, de asemenea l-a creat şi spaţiul nu-l poate cuprinde.

Atributele lui Dumnezeu sunt în armonie unele cu altele, totuşi în relaţia Sa cu omul, dragostea iese cel mai mult în evidenţă. La judecată dreptatea, justiţia lui Dumnezeu îşi va spune cuvântul.

Dragostea şi justiţia lui Dumnezeu sunt un punct de tensiune pentru credincios, pentru înţelegerea sa cu privire la persoana şi caracterul lui Dumnezeu. De asemenea o înţelegere cu privire la Isus Cristos şi Crucea, în contrast cu IADUL, cel veşnic.

Prin dragoste Dumnezeu comunică cu Sine, cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, şi este o perfecţiune a naturii divine.

Dragostea este un atribut transmisibil, o experimentăm şi noi, dar la nivel uman.

Dragostea este o poruncă dată de Hristos. Matei 22 : 37 Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” 38 „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. 39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.” De asemenea şi Ioan 13 : 35 Prin aceasta vor cunoaşte toţi că Sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” Prin dragostea lui Dumnezeu înţelegem că El se dă pe Sine altora. Dragostea este accea care slujeşte. Dumnezeu însuşi este dragoste (1 Ioan 4 :8)

3). ISUS CRISTOS este DRAGOSTE . Isus Hristos posedă şi El aceste atribute ale Dumnezeirii. Dragostea lui Isus Cristos ne învaţă jertfa de Sine. Este motivul cel mai înalt din univers pentru acţiunea Fiului, şi pentru acţiunile noastre. Rezultatul real al dragostei este salvarea vieţii altora. În Ioan 17 : 24 Cuvântul spune : Tată, vreau ca acolo unde Sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

Avem pilda fiului risipitor sau pilda cu oaia pierdută, şi cu leul pierdut, pilde ce exprimă infinitatea dragostei divine. Cuvântul spune în: Ioan 3 : 16 Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Rascumpararea este universala in valoarea si suficienta ei (1 Ioan 2:2; Evrei 2:9), adica moartea Domnului Isus a produs o asa de mare mintuire incit acesta acopera intregul univers. Nu exista pacat pe care aceasta Jertfa sa nu-l poata acoperi.

Acest lucru este o aplicaţie a dragostei divine. Isus Cristos şi-a arătat dragostea pe tot parcursul vieţii. Chiar şi pe Cruce, s-a rugat pentru cei care îl răstigneau. În Luca 23 : 34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.

4). OMUL are capacitatea de a avea atributele morale chiar dacă la un nivel inferior, şi sunt pretinse de Dumnezeu pentru un creştin.

Se manifestă dragoste personală în familie, sau dragoste socială faţă de semeni, de societatea. Porunca a 2 a . Mat 22.39 „Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Este condiţionată de prima poruncă. De asemenea se manifestă şi dragostea spirituală faţă de Dumnezeu din prima poruncă : Mat 22: 37 Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” 38 „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Cele două porunci se condiţionează reciproc.

Se opune poruncii prima pereche de oameni Adam şi Eva, pentru că dacă îl iubeau pe Dumnezeu îl ascultau. Şi fiinţa noastră se opune, „eul” care nu a fost răstignit, de asemenea şi finitul din noi.

5). CONCLUZII. Noul Testament scoate în evidenţă dragostea lui Dumnezeu, care esteo dragoste infinită, şi care, slujeşteşi restabileşte scara de valori. Dragostea e mai presus de lege, daruri sau talentele noastre Prin drag se vede Chipul lui Dumnezeu în noi. „Imago Dei” Nimic nu poate fi iubit mai mult ca Dumnezeu.

Fără dragoste credinciosul nu are un loc real în Împărăţia lui Dumnezeu.

Dragostea se poate pierde, ex. Biserica din Efes, din  Apocalipsa 2 : 4 „Dar ce am împotriva ta, este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi”.

Dragostea e o trăsătură de caracter a lui Dumnezeu, şi a credinciosului. Cine are dragoste îl are pe Dumnezeu

Dragostea zideşte dă valoare chiar şi unui pahar cu apă. Ea şterge graniţele: Coloseni 3 :11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

Întrebarea este în ce dimensiune a dragostei ne găsim ? : personală, socială, spirituală. Prin drag, credinciosul are capacitatea de a comunica cu Dumnezeu, cu semenii, şi cu sine.

Dragostea este cea mai puternică armă a bisericii şi a credinciosului.

Dragostea faţă de Dumnezeu asigură Viaţă vecnică şi este eternă :

1 Cor 3: 8 Dragostea nu va pieri niciodată. 1 Cor 13: 13 Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

1 Corinteni 13:1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, Sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2 Şi chiar dacă aş avea darul proorociei, şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu Sunt nimic. 3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. 4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, 5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, 6 nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, 7 acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. 8 Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. 9 Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; 10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. 12 Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. 13 Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Ardelean Viorel