Asadar, indreptatirea este actul prin care Dumnezeu declara un om ca fiind drept (nevinovat, fara pacat) in ochii Lui. Asta inseamna ca Dumnezeu il considera pe acel om ca și cand nu ar fi facut niciodata vreun pacat și de atunci incolo se poarta cu acel om ca atare.
“Ferice de omul care este socotit de Domnul ca neavand nici un pacat” – Romani 4.8, GBV 2001
Aceasta doctrina, preaiubite suflete, este dulce pentru cel care stie ca este pacatos, este mana cereasca pentru oricine constientizeza ca are pacate, si este temelia pacii celui credincios (Romani 5.1).
Este Dumnezeu nedrept?
Intrebarea pe care trebuie sa ne-o punem insa este aceasta, cum poate un Dumnezeu drept sa treaca cu vedere pacatul, ca si cum acesta nu a fost infaptuit? Eu sunt pacatos, si am pacatuit, oare Dumnezeu “face cu ochiul” pacatului meu, ca si cum nu ar fi, ca un bunic bun care trece cu vederea greselile nepotilor lui?
Dumnezeu uraste pacatul si nu-L poate trece cu vederea
“Tu ai urat nelegiuirea”“Domnul uraste pe cel ce infaptuieste nelegiuirea”“Ochii Tai sunt prea curati ca sa vada nelegiuirea”
Mai mult, Dumnezeu trebuie sa judece pacatul, altfel ar inceta sa mai fie Dumnezeu, este in natura Lui sa urasca tot ce este contrar naturii Sale, iar pacatul este un principiu opus sfinteniei lui Dumnezeu.
Pentru a vedea cel mai bine relatia dintre sfintenia lui Dumnezeu si pacat, nu trebuie decat sa privim la crucea de la Golgota. Biblia ne spune ca “Dumnezeu nu a crutat nici chiar pe Fiul Sau” (Romani 8.32); atunci cand Fiul lui Dumnezeu a purtat pacatele noastre, Dumnezeu L-a judecat, chiar daca era singurul Lui Fiu, Cel Preaiubit. Cu atat mai mult nu ne va cruta Dumnezeu pe noi, daca nu vom fi scapati de pacatele care se afla asupra noastra.
Tinand cont ca Dumnezeu este drept, El NU poate sa il considere pe cel vinovat, ca fiind nevinovat (Geneza 34.7), ba mai mult, Biblia ne spune ca cel care il iarta pe cel nevinovat este o uraciune (Proverbe 17.15). Si totusi, tot Biblia ne spune ca “Dumnezeu indreptateste pe cel pacatos” (Romani 4.5). Cum se poate face acest lucru?
Sa luam un exemplu practic din viata poporului Israel. In a zecea urgie care a venit asupra egiptenilor, toti intaii nascuti ai egiptenilor au fost omorati, insa nici unul dintre copii evreilor nu a murit. Erau oare doar copii egiptenilor pacatosi, iar cei ai evreilor fara pacat? Care a fost diferenta dintre viata si moarte, in acea situatie? Mielul care a fost sacrificat a fost acela care a facut ca nimicitorul sa treaca pe langa copii evreilor, fara ca sa ii omoare. Prin asta, Dumnezeu a dorit sa-I invete pe evreii ca iertarea pacatelor necesita o jertfa, necesita ca altcineva sa poarte acele pacate.
Temelia indreptatirii
Cum poate Dumnezeu sa treaca cu vederea pacatele mele? Raspunsul este urmatorul: Nu le trece cu vederea! Aceste pacate au fost luate si puse asupra Fiului Sau (“Domnul a facut sa cada asupra Lui, nelegiuirea noastra a tuturor”, Isaia 53.6), aceste pacate au fost platite in mod integral pe cruce la Golgota, dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfacuta, si astfel Dumnezeu ne poate ierta pacatele – pacatele noastre pot fi iertate deoarece ele au fost judecate in Persoana Fiului.
Concluzionand, am vazut ca Dumnezeu este drept, ca El trebuie sa judece pacatele noastre, si ca nu poate sa ne ierte fara ca plata pacatelor sa fie facuta. De aceea, Fiul lui Dumnezeu a platit pedeapsa pacatelor noastre, si astfel Dumnezeu ne poate ierta pe deplin si sa ramana drept facand asta, adica, sa ramana drept in timp ce il indreptateste pe cel nedrept (Romani 3.26).
Indreptatirea nu este repetabila și nici nu se poate pierde, cu alte cuvinte, Dumnezeu socotește drept pe o persoana o data pentru totdeauna, iar acea persoana va ramane dreapta in ochii lui Dumnezeu, pentru totdeauna. (Romani 8.34, Isaia 54.8,9,10).
Asa cum am vazut mai sus, una dintre cele mai mari probleme ale omului este aceea ca este vinovat inaintea lui Dumneze, iar Dumnezeu il va judeca pe cel vinovat, iar indreptatirea se ocupa tocmai cu acest aspect: vinovația omului este ștearsa dinaintea lui Dumnezeu, și nu mai exista nici o condamnare pentru pacat.
“Acum dar nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului.” (Romani 8.1)
Cum poate un om sa fie indreptatit?
Apostolul Pavel a vorbit despre acest subiect in nenumarate randuri, iar epistolele sale catre Romani și Galateni vorbesc intr-un mod explicit despre cum este omul indreptațit inaintea lui Dumnezeu.
Cuvantul cheie in aceasta discuție este credinta, și unde exista credinta exista indreptatire, mantuire.
Trebuie sa amintim cateva lucruri despre aceasta credinta:
- Nu este o fapta meritorie
- Este un instrument folosit de Dumnezeu
- Originea ei nu este omul, ci la Dumnezeu
Credinta este calea aleasa de Dumnezeu pentru indreptatire, și daca El a ales aceasta cale inseamna ca este cea mai buna, și cu siguranța este o cale care aduce toata slava doar Lui. Daca am fi fost indreptațiți prin fapte, sau prin orice altceva ce ar fi ținut de noi, am fi avut cu ce sa ne laudam, insa lauda trebuie sa ii aparțina doar Domnului (Romani 11.6).
Credinta nu este un act meritoriu, valoarea credintei nu este data de actul in sine, ci de obiectul credintei, și anume Domnul Isus. Iarași, credinta este un instrument pe care Dumnezeu il folosește in mantuirea noastra. Dumnezeu nu ne indreptateste pentru ca vede credinta la noi, ci ne daruiește credinta pentru ca vrea sa ne indreptateasca. Vedem despre credinta ca este un dar de la Dumnezeu, nu este ceva ce omul are in el insusi, sau ce omul poate sa produca. Ce vreau sa spun este ca meritele pentru care noi avem credinta nu se gasesc la noi, ci doar la Dumnezeu.
“Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni.” Efeseni 2.8,9“Caci cu privire la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El.” Filipeni 1.29
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu