Dumnezeu se arata lui Ilie 1 Regi 19 : 1.14

1). INTRIDUCERE. Dumnezeu pune o întrebare : Ce faci tu aici Ilie” (ver 9), este o întrebare pe care Dumnezeu prin Cuvânt, Duhul Sfânt, poate să o pună fiecărui om.

În (Geneza 3: 13) Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom.” O Neascultarea ce duce la moarte.

La fel se întâmplă şi în discuţia pe care Dumnezeu pune lui Cain tot o neascultare ce duce la moarte. -- (Geneza 4:10) Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la Mine. A fost prima crimă din Univers.

În Apocalipsa 6:4 Şi s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. Se pare că cei 4 cai din cartea Apocalipsei : alb, roşu, negru şi gălbui, au pornit în istorie odată cu „ Blestemul din Eden” De aceea istoria omenirii este o istorie a războaielor, moartea, cumpăna, să biruiască…..

Întrebarea curge de-a lungul istorie, în momentele de cercetare ne vizează şi pe noi. Recunoaştem sau nu, glasul lui Dumnezeu şi întrebarea care o pune : Ce ai făcut ?.

Un alt aspect mai puţin obişnuit ne arată doi oameni care nu au cunoscut moartea: Enoh (Gen 5 : 22-24), care a umblat cu Dumnezeu 300 de ani şi Dumnezeu l-a luat la El. şi Ilie 2 (Regi 2:11) în care Ilie este înălţat la cer într-un car de foc.

După apogeul împărăţiei din timpul lui David şi Solomon, împărăţia se rupe în două. a). Iuda, cu 2 seminţii (Iuda şi Beniamin) cu capitala la Ierusalim, şi ca împărat este Roboam între anii – 931….şi alţi împăraţi până în 586 cînd Israelul cade în robia babiloniană cucerit de către Nebucadneţar, şi b), Israel ce are ca împărat pe Ieroboam, 931…(10 seminţii).. capitala în Samaria,…..şi alţi împăraţi până în 722, când Regatul de Nord cade sub robia asiriană. Fiecare împărat este evaluat în funcţie de relaţia sa cu Dumnezeu. A făcut ce este BUN sau RĂU , înaintea Domnului. În nord toţi împăraţii au fost răi. Pentru anbele împărăţii a urmat EXILUL ca rezultat al nrascultării.

În 1 şi 2 Împăraţi, găsim o oglindire a stării spirituale a poporului Israel, : decădere, umilire, chemare la pocăinţă. Samuel şi Împăraţi au format o singură carte care era o Cronică Regească, şi acopere cam 400 de ani, cu autor necunoscut. Împărţirea Scripturii iudaice se face în 3 părţi mari : Tora, Profeţii, Scrierile.

Este evidenţiată înfruntare dintre închinarea falsă în faţa zeului Bal, şi cea adevărată în faţa lui Dumnezeu. Pe fondul lucrării profetice Ilie confruntă poporul cu adevărul: NU se poate slujii la doi stăpâni!: în acest caz, Bal şi Dumnezeu

2). Dumnezeu se descopere omului în multe feluri şi îl cheamă la pocăinţă.:

El se descopere în creaţie: Psalmi 19 1-7, în natură, în macro şi micro Univers ex. alcătuirea atomului de hidrogen

El se descopere în conştiinţa umană: Romani 1 18-19 18 mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşea adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Avem orbire spirituală Africa, Asia, India, şi nu numai, dar nimeni nu se poate dezvinovăţii.

Dumnezeu s-a descoperit în relaţia şi în istoria poporului evreu, prin cele 10 porunci, şi încă vreo 300, şi în Istoria Binecuvântării Avraam – David - Mesia.

Dumneze s-a descoperit în Cristos care este cea mai completă revelaţie. Dumnezeu s-a făcut OM. Ioan 1 : 14 Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.

Dumneze se descopere în Sfânta Scriptură care este ultima sursă de autoritate şi revelaţiei a lui Dumnezeu.

–Dumnezeu se descopere şi în noi momentul în care credem

3). Atributele lui Dumnezeu. Din atributele lui Dumnezeu ne vom referi doar la două atribute : Transcendenţa şi Imanenţa, care sunt două concepte paradoxale, pe care omul nu poate să le înţeleagă.

Transcendenţa însemnă un Dumnezeu superior, dincolo de înţelegearea umană. Isaia 55 : 8 „Căci gândurile Mele nu Sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu Sunt căile Mele, zice Domnul. 9 „Ci cât Sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât Sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.

Isaia 6 : 1 În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2 Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. 3 Strigau unul la altul, şi ziceau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui”! 4 Şi se zguduiau uşciorii uşii de glasul care răsuna, şi casa s-a umplut de fum. 5 Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci Sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!” Transcendenţa este un concept teologic cu baza în Sfânta Scriptură. Avem un model spaţial: mai înalt, deasupra şi foarte înalt.

Implicaţii: există ceva superior omului. Dumnezeu NU poate fi niciodată cuprins în concepte omeneşti. De aici rezultă că mântuirea Nu este realizarea noastră. Va exista totdeauna o diferenţă între om şi Dumnezeu, încă din Creaţie, şi reverenţa în faţa lui Dumnezeu este de la sine înţeleasă.

Imanenţa. este un atribut prin care se înţelege prezenţa şi activitatea lui Dumnezeu în: Natură, în natura umană şi în istorie. Ieremia 23 : 24 Poate cineva să stea într-un loc ascuns fără să-l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pământul? zice Domnul. Iov 27: 2-4 3 că atâta vreme cât voi avea suflet, şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele, 4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, limba mea nu va spune nimic neadevărat. Deşii se implică, în Creaţie Dumnezeu prin natura Sa are un statut independent

Implicaţii: Dumnezeu Nu este limitat,şi El poate intervenii în mod direct. El poate folosi oameni, organizaţii creştine şi necreştine în scopul lucrării Sale. De aceea noi trebuie să apreciem Creaţia, să observăm, şi să învăţăm din Ceaţie. Dumnezeu este prezent, Şi avem puncte prin care Evanghelia poate stabilii un contact cu cel necredincios

4). ILIE - PROROCUL, tijbitul, este un fel de Ioan botezătorul al VechiuluiTestament, şi are o lucrare profetică în Regatul de Nord. Se confruntă cu Ahab şi Isabela, care au permis închinarea înaintea lui Bal. După anunţarea unei secete de 3 ani, prorocii lui Bal sunt omorâţi pe muntele Carmel. După invocarea celor 2 zeităţi, Bal şi Dumnezeu, prorocii lui Bal sunt omorâţi. Poporul Israel crede pentru moment în Dumnezeu. 1 Regi 18:39., dar a fost o trezire de scurtă durată

Ilie nu a scris mesajul profetic, el era un om al acţiunii. Ilie era un om îndrăzneţ, smerit, credincios, înţelept, dependent de Dumnezeu. Dar el cunoaşte frica şi deznădejdea, dar şi revigorarea, Dumneze îi spune să-şi aleagă succesorul, pe Elisei şi îi dă şi alte porunci

Lucrarea lui Ilie este o lucrare a miracolului, a focului, şi a sabiei. De la succes, trece la descurajare (ver 4), de fapt cade într-o puternică depresie. Dumnezeu aplică lui Ilie un tratament uman: odihnă, alimente, apă de băut.

În întrebarea : ce faci aici Ilie (ver 9), vedem că el a fost animat (ver 5-8) de un duh de neprihănire proprie, (ver 10), El spune am făcut, şi se credea singur, deşi nu era, 7000 de bărbaţi nu s-au închinat lui Bal. Ilie era preocupat de persoana sa.

Dumnezeu i se arată lui Ilie, (ver.11) NU în vânt, cutremur, foc ci în susur blând. În ver (14,) Ilie repetă ce spune în ver 10 El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” Dumnezeu îi spune dute unge pe Hazael rege al Siriei, Iehu rege în Israel, Elisei ca succesor. Ilie a învăţat că nu este de neînlocuit.

5). CONCLUZII

Dumnezeu l-a învăţat o lecţie: El nu era în vânt, cutremur, foc, ci în susur blând în aspectul relaţiei, omului cu Dumnezeu.

Din atributul transcendenţei, Dumnezeu ne învaţă smerenia, în faţa Creatorului.

Din atributul imanenţei Dumnezeu ne învaţă prezenţa Lui în viaţa nostră la modul concret.

Viaţa credinciosului este ceva dinamic, pot apărea momente de frică, deznădejde dar Dumnezeu e aproape şi pune întrebarea : „Ce faci” Starea normală a unui credincios este de bucurie.

Ilie se credea singur, dar nu era. 7000 de bărbaţi nu au plecat genunchiul în faţa lui Baal. Noi credincioşii nu suntem niciodată singuri. Psalmi 34:7 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.

Pe CRUCE, Isus Cristos era singur. Matei 27:46 Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, Lama Sabactani?” adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”……….sau poate nu…….2 Corinteni 5:19 că adică, Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări.

1 Împăraţi 19: 1-14 1 Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie, şi cum ucisese cu sabia pe toţi proorocii. 2 Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: „Să mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă mâine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.” 3 Ilie, când a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo. 4 El s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienuper, şi dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu Sunt mai bun decât părinţii mei.” 5 S-a culcat şi a adormit sub un ienuper. Şi iată, l-a atins un înger şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă.” 6 El s-a uitat, şi la căpătîiul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un ulcior cu apă. A mâncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou. 7 Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins şi a zis: „Scoală-te şi mănâncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.” 8 El s-a sculat, a mâncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o mâncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la muntele lui Dumnezeu, Horeb. 9 Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră, şi a rămas în ea peste noapte. Şi cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” 10 El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!” 11 Domnul i-a zis: „Ieşi, şi stai pe munte înaintea Domnului!” Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărîma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. 12 Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. 13 Când l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii. 14 El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au sfărîmat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.”

Ardelean Viorel

https://www.facebook.com/viorel.ardelean.54