Isus, Mărturisitorul păcatelor noastre
Legea dată de Dumnezeu lui Moise prevedea ca o dată pe an să se facă ispășirea de fărădelegi și de păcate pentru poporul Israel, ceremonial scris în cartea Levitic 16.
Aici găsim scris care era procedura de ispășire a fărădelegilor și păcatelor poporului Israel în Vechiul Testament, pe perioada primului legământ, cum era reglementată de legea lui Moise.
Să ia cei doi țapi si să-i pună înaintea Domnului, la ușa Cortului întâlnirii. Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru Domnul și un sorț pentru Azazel. Aaron să ia țapul care a ieșit la sorți pentru Domnul si să-l aducă jertfă de ispășire. (Levitic 16:7-9)Să înjunghie țapul adus ca jertfa de ispășire pentru popor si să-i ducă sângele dincolo de perdeaua dinăuntru. Cu sângele acesta să facă intocmai cum a făcut cu sângele vițelului, să stropească cu el spre capacul ispășirii si inaintea capacului ispășirii. 16. Astfel să facă ispășire pentru Sfântul Locaș, pentru necurățiile copiilor lui Israel si pentru toate călcările de lege, prin care au păcătuit ei. Să facă la fel pentru Cortul întâlnirii, care este cu ei in mijlocul necurățiilor lor. (Levitic 16:15-16)Când va isprăvi de făcut ispășirea pentru Sfântul Locas, pentru Cortul întâlnirii si pentru altar, să aducă țapul cel viu. 21. Aaron să-și pună amândouă mâinile pe capul țapului celui viu și să mărturiseasca peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel si toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei; să le pună pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustiu, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. 22. Țapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pământ pustiit; în pustiu să-i dea drumul. (Levitic 16:20-22)
În Noul Testament, însă, suntem sub legea harului, a legii Duhului de viață în Isus Hristos Domnul, prin jertfa lui Isus de sânge, depusă de bună voie în locul omului păcătos la crucea de la Golgota.
Ioan [Botezătorul] a văzut pe Isus venind la el si a zis: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii! (Ioan 1:29)Căci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuși ca preț de răscumpărare pentru toți; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită… (1 Timotei 2:5-6)
El mărturisește (și mijlocește) în locul nostru toate păcatele noastre înaintea Tatălui, dar numai pentru cei care au încheiat cu Dumnezeu legământul cel nou testamental, în sângele Lui Isus. Dar există tragedia celor care nu au perfectat legământul în condițiile poruncite de Dumnezeu și existente în Noul Testament pe care le găsim pecetluite în Biblie; și nu în altă parte, nu în numita sfânta tradiție care încalcă prevederile testamentale și stabilește o tradiție nebiblică, total eronată, în neconcordanță cu Biblia.
Cum spune expresia clasică, BOR, prin practica ortodoxă pune căruța înaintea cailor, ori așa ceva nu funcționează! Botezul nu se face, cum e normal și biblic, celor care primesc credința și pocăința venită de la Dumnezeu și dată sfinților odată pentru totdeauna (Iuda 3), ci ei au practica ritualului de botezare a copiilor mici, care n-au credință și pocăință, zădărnicind astfel planul lui Dumnezeu de mântuire pentru ei înșiși și pentru toți cei care urmează practica lor. Credința, pocăința și botezul este pentru cel care poate înțelege și primi aceste lucruri duhovnicești în mod nemijlocit, hotărând singur, în mod deliberat.
Și tot norodul care l-a auzit, și chiar vamesii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar fariseii si învățătorii Legii au zădarnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui. (Luc.7: 20-30)Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit. (Marcu 16:16)
Un caz concret, îl avem în Faptele apostolilor 8, când, acel famen venit din Etiopia la Ierusalim să se închine, citește în cartea Isaia 53 în locul unde cuvântul vorbește despre jertfa lui Isus, neînțelegând Dumnezeu i-l trimite pe Filip, slujitorul Său, care îl propovăduiește pe Isus și, în urma auzirii cuvântului, aacest om primește credința în inima sa:
Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: “Uite apă; ce mă impiedică sa fiu botezat?” 37. Filip a zis: “Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: “Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” 38. A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi in apă, si Filip a botezat pe famen. (Fapte 8:36-38)Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn si daca crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit. 10. Caci prin credinta din inima se capata neprihanirea, si prin marturisirea cu gura se ajunge la mantuire, 11. dupa cum zice Scriptura: “Oricine crede in El nu va fi dat de rusine.” […] Astfel, credinta vine in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. (Romani 10:9-10; 17)
Ce credeți, de unde vine greșeala ortodocșilor sau a catolicilor? De-a lungul multelor secole s-au rătăcit. Ei sunt ca în povestea pe care am auzit-o și se potrivește de minune pentru ei.
Această ilustrare e din vremea în care se călătorea cu birja, o caleașcă trasă de cai. Un domn s-a urcat ca și călător într-un astfel de TAXI, tip birjă. I-a spus birjarului unde să-l ducă, iar el a ocupat un loc confortabil în “cabina” caleștii. Însă birjarul, de la un timp, a luat-o cu totul într-o altă direcție. Mergând caii la pas, și trecând pe lângă un cunoscut, e întrebat: – Ce faci, unde mergi? Iar omul nostru, îi răspunde, arătând spre cabina calești: – Sunt cu Domnul! însă el nu știa că Domnul coborâse din mers, în momentul în care vizitiul nu a respectat traseul și direcția cerută.
Cum adesea se mai întâmplă, în fruntea conducerii bisericii catolice (fiind o singură biserică până în anul 1054, când s-a desprins o ramură nouă, biserica ortodoxă) au ajuns papi care nu erau duhovnicești, ci firești, călăuziți de bunul lor plac. De fapt, dacă e să recunoaștem, au fost nu doar ani, ci secole la rând întunecate, dacă ne amintim de practica indulgențelor, de perioada inchiziției și de alte mari orori care au adus mari pagube creștinismului. Așa se face că ei au hotărât multe rânduieli și decizii nebiblice, de inspirație demonică (Ioan 8:44), după cum spune însuși Isus celor care susțin că au de tată pe Avraam, tatăl tuturor credincioșilor. Căci, prin neascultare (idolatrie) s-a ajuns ca ei să decidă o rânduiala absurdă (pe lângă multe altele) de a boteza spre “încreștinare” copiii mici, abia născuți de-o lună-două! Aici nu e o gândire duhovnicească, ci una diavolească.
Însuși Domnul Isus, când El a fost ispitit de Diavol, nu a dat deloc alt răspuns decât ce Este scris… și arăta ce e de fapt scris în cuvântul Său (vidi Matei 4:1-11), în cele 66 de cărți canonice, nicidecum într-altă parte.
“Pleacă, Satan”, i-a răspuns Isus. “Căci este scris: “Domnului Dumnezeului tău sa te închini si numai Lui să-I slujesti.” (Matei 4:1-11)Voi aveti de tată pe diavolul; si vreți să impliniți poftele tatălui vostru. El de la inceput a fost ucigaș; si nu stă in adevăr, pentru că in el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeste din ale lui, căci este mincinos si tatăl minciunii. (Ioan 8:44)
Dragi prieteni ortodocși și catolici, v-ați rătăcit bine de tot: legământul bun și autentic, este cel încheiat de Dumnezeu cu fiecare om în parte, în condițiile stabilite de Dumnezeu, care este numai atunci când omul primește credința și pocăința (de la Dumnezeu) și cere el însuși a fi botezat, în Numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. (Matei 28:20)
Dragi prieteni, înțelegeți că ați luat-o pe scurtătură, pe o cale a lumii (unde tatăl e diavolul) urmând calea insuflată de cel rău, bătătorită de mii de ani, greșită, și nu vă aflați pe calea îngustă poruncită de Biblie, care este Isus Hristos (Ioan 14:6).
Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” (Ioan 14:6)
Toate, cele văzute și nevăzute, sunt prin Isus și pentru Isus, nimic nu este decât prin El, așa e și cu mântuirea, dar, vă mirați, doar știm din Geneza, că încă din Grădina Edenului, Satan și-a băgat coada să înșele omul. Dacă a reușit cu Adam (care era după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Geneza 1:26), care era foarte inteligent, putând să dea nume oricărei plante sau animal, cum n-a putut să-i înșele Diavolul pe cei păcătoși care trăiau într-o destrăbălare crasă? Dar e loc și pentru ei la pocăință, la întoarcerea lor de la calea satanică, la calea Isus Hristos.
“Ferice de cine citește si de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii si păzesc lucrurile scrise in ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1:3)
Nimeni nu are iertarea păcatelor, decât numai cei care sunt în legământ cu Dumnezeu, decât numai aceia pe care Domnul Isus i-a adus în acest legământ de sânge, prin apa botezului ca om care a primit deja credința (nu un copilaș inconștient).
Mijlocirea Domnului Isus este un privilegiu numai pentru credincioși. Și numai mijlocirea și rugăciunea Lui are importanță în economia mântuirii propriu-zise!
Și Mă rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvântul lor. (Ioan 17:20
Vă aduceți aminte de vindecarea lui Naaman din 2 Regi 5? Naaman era cel mai important general din armata siriana. Dar avea lepră, o boală incurabilă. Dar mai avea ceva, în casa lui pe o fetiță iudeică luată ca sclavă. Ea i-a spus că în poporul Israel sunt oameni ai lui Dumnezeu care îl pot ajuta să se vindece. Așa se face că a ajuns la prorocul Elisei:
Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: “Du-te si scaldă-te de șapte ori in Iordan; si carnea ți se va face sănătoasă si vei fi curat.” (2 Regi 5:10)
Naaman s-a mâniat si a plecat, zicând: “Eu credeam că va iesi la mine, se va infățișa el insuși, va chema Numele Domnului Dumnezeului lui, își va duce mâna pe locul rănii si va vindeca lepra. . Nu sunt oare râurile Damascului, Abana si Parpar, mai bune decât toate apele lui Israel? N-as fi putut oare să mă spăl in ele si să mă fac curat?” Si s-a întors si a plecat plin de mânie. (2 Regi 5:11-12)
Dar, fiind sfătuit de slujitorii săi, că, dacă i-ar fi cerut ceva greu ar fi crezut, dar așa îi vine dificil să urmeze o soluție pe care oamenilor le e anevoie să o creadă, în cele din urmă acceptă calea spusă de Elisei, prorocul Domnului, și… s-a vindecat:
S-a coborât atunci si s-a cufundat de șapte ori in Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; si carnea lui s-a făcut iarăși cum este carnea unui copilaș, si s-a curățat. (2Regi 5:14)
Dacă nu ești credincios, încă nu ai parte de mijlocirea Domnului Isus Hristos, nu ești iertat de fărădelegile și păcatele tale. Ai nevoie mai întâi să primești jertfa Domnului Isus ca să beneficiezi de această mijlocire a Lui. La crucea de la Golgota, El și-a câștigat mântuirea noastră și a mărturisit pentru cel credincios tot păcatul nostru. Pe capul Lui au fost puse toate păcatele noastre. El a cunoscut toate păcatele noastre, de la primul până la ultimul. Păcatul cu gândul, cu vorba cu fapta, cu atitudinea, cu motivația, cu intenția ș.a.m.d. Doar El a putut mărturisi tot.
3.09
De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, (Evrei 3:1)
Oameni buni, nu vă lăsați amăgiți de cei care spun că au calea cea bună de 2000 de ani, pentru că ei înșiși sunt înșelați și înșeală la rândul lor pe cei care-i urmează.Nici ei nu sunt mântuiți, sunt călăuze oarbe, și n-au cum să vă ajute din poziția în care se află, o poziție înaltă de cultură și de educație, dar din punct de vedere duhovnicește ei nu ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu ci de o tradiție greșită, asumată de secole de papii acelor vremuri, apoi și de mai marii ortodoxiei, cu mici modificări, neesențiale,.
Dragi prieteni, înțelegiți și salvați-vă, credeți Noul Testament al Domnului Isus, și nu în oameni, oricare ar fi ei.
Așa vorbește Domnul: “Blestemat să fie omul care se increde in om, care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul! (Ieremia 17:5)
Text inspirat de acest video:
Isus, Mărturisitorul păcatelor noastre
https://youtu.be/po4WCm6U5LE?t=7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu