miercuri, 2 septembrie 2020

Șase erezii despre iad











Unii cred că în iad o vor duce bine. Sataniștii chiar cred că în iad vor fi prinți și că-i vor chinui pe robi, de aceea ei îl venerează pe Diavol, dar nu știu adevărul, că vor fi chinuiți cu toți deopotrivă din cauza rebeliunii lor: “Apoi va zice celor dela stînga Lui: ,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!” (Matei 25: 41).

Unii cred că cei care nu se lasă de păcat în lumea aceasta nu vor suferi în iad, cum prezice Domnul Isus, ci că vor fi de fapt anihilați (anihilaționiștii – cum îi numesc eu), că efectiv vor dispărea definitiv cu trup, suflet și duh și că vor rămâne doar cei care au ales Raiul. Nimic mai fals. Dacă cei păcătoși nu ar fi chinuiți veșnic dincolo, atunci de ce ar mai fi luptat Petru, Pavel și ceilalți Apostoli? Oare nu mila față de cei pierduți și mila de a nu-i vedea o veșnicie în chinuri i-a făcut să propovăduiască iertarea prin Hristos?
Unii cred că după o perioadă de chin în iad vor putea fi eliberați (Purgatoriul catolic). În secolul al VI-lea Papa Grigore I Cel Mare inventează ideea de ispășire a păcatelor după o perioadă de “detenție” în iad, bineînțeles că cu ceva bani puteai grăbi eliberarea unei rude sau a unor prieteni din Purgatoriu. Așa ceva nu are niciun fundament Biblic, nu există nici măcar o idee sau o propoziție care să te ducă cu gândul la așa erezie.
Unii cred că în Rai sunt locuri limitate, anume 144 de mii (Martorii lui Iehova). Aceștia cred că până în anul 1918 a fost ocupat ultimul loc. Aceste “elite spirituale” vor locui în Rai cu Hristos, iar “pleava” va avea parte de un Rai inferior pe pământul acesta, dar unul regenerat. Nimic mai Fals. Isus Hristos a spus: “În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:2-3).
Unii cred că dacă te declari creștin orice ai face mai apoi nu te poate face să pierzi Raiul și că neprihănirea nu e o condiție ca să moștenești Cerul, ci că dacă la Recensământ spui că ești creștin, dacă mai faci o cruce, dacă o dată pe an iei lumină de la Biserică și dacă ai o icoană, poti drăcui, poți curvi, poți să te îmbeți, să furi, să înjuri, să blestemi și să urăști că doar nu e Hristos așa de exigent, iar în Rai intrăm pe neamuri, la grămadă, și nu individual după credință și fapte. Iată ce zice Biblia pentru aceștia: “Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” (Apocalipsa 21:8)
Alții zic că de fapt iadul e mai blând, doar o despărțire de Dumnezeu, dar deseori în pildele și învățăturile Sale, Hristos ne vorbește de chinurile cumplite ale iadului, de exemplu în Pilda cu bogatul și Lazăr, bogatul simțea arsuri constante, o sete chinuitoare, regrete și disperare. Chiar dacă nu va mai fi un trup de carne, senzațiile de chin vor fi simțite la nivelul duhului. Îți recomand să citești Scriptura pentru a te convinge singur!
Cu prețuire,
Toni Berbece

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu