MATEI cap. 4: 4,7,10
”Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: ‘Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.’ Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Este scris: ’Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu’.
Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului şi I-a zis: ‘Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră. ‘De asemenea este scris’, a zis Isus: ‘Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.’
Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: ‘Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.’ ‘Pleacă, Satano’, i-a răspuns Isus. ‘Căci este scris: ‘Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”(Mat. 4:3-10).
La aceste ispitiri ale diavolului, Isus ar fi putut spune că El este Fiul lui Dumnezeu declarat de Tatăl la botez și, în calitate de Dumnezeu, El poate face orice, El nu este dependent de legea gravitației, că Lui trebuie să I se închine orice făptură, și că El este autoritate supremă de care să asculte oricine, așa cum a spus Tatăl: “de El să ascultați” (Mat. 17:5). Pe baza calităților Sale de Dumnezeu, Isus ar fi putut justifica împotrivirea Sa față de provocările lui Satana. Dar Isus NU S-a arătat pe Sine un nou dătător de legi și porunci, CI El Și-a justificat împotrivirea față de ispititor cu obligativitatea de a asculta poruncile: să nu ispitești pe Dumnezeu și să te închini numai Lui, porunci scrise în Legea lui Moise.
Acest mod de a-Și justifica împotrivirea față de ispititor cu respectarea poruncilor din Vechiul Testament este dovadă de netăgăduit că Isus a bazat ascultarea de Dumnezeu pe poruncile Legii morale care sunt permanent valabile și este datoria oricărui om să le respecte. “Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” (Ecles. 12:13); și, după biruirea ispitelor cu “Stă scris”, Isus a spus: “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.” (Mat. 5:17). Astfel, Isus a înălțat poruncile Legii, nu le-a desființat sau schimbat.
Domnul Isus ne-a chemat și ne-a luat povara păcatelor murind în locul nostru. El a spus: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Mat. 11:28); “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.” (Efes. 2:8). Apoi zice: “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Mat. 11:29). Odihna promisă de Isus și oferită prin har este efectiv trăită numai purtând jugul Lui, adică trăind așa cum a trăit El (1Ioan 2:6) și ascultând de poruncile scrise în Sfânta Scriptură. “Isus le-a vorbit din nou şi a zis: ‘Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” (Ioan 8:12). Amin!
https://www.facebook.com/pohrib.tache/posts/3547275958670793
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu