Unul din amănuntele neglijate din viața lui
Moise este faptul că a avut parte de un socru înțelept și iubitor. Ce știm
despre Ietro?
I. A fost preot în Madian (Exod 2:16).
Biblia ne spune că, Madian a fost unul din
fiii lui Avraam, prin Chetura: ,,Avraam a mai
luat o nevastă, numită Chetura. Ea i-a născut pe Zimran, pe Iocşan, pe Medan, pe Madian, pe
Işbac şi Şuah“ (Gen. 25:1).
Amestecul acesta rasial a dat astfel
,,dreptul“ multor popoare să se considere descendenți din Avraam. Ținutul lui
Madian a fost la sud de Canaan, în zona nordică a Arabiei Saudite de azi, a
Iordanului de sud și a peninsulei egiptene Sinai.
În câteva pasaje, Ietro mai este numit și Reuel, care înseamnă
,,păstor al Domnului“ (Exod 2:16-18). Nu m-aș supăra dacă toți cei ce ocupă
poziția de păstor în biserică ar fi ca omul acesta. Providențial, Dumnezeu a
făcut ca Moise să nu se piardă în pustie, ci să ajungă în casa unui slujitor
de-al Său care să-i alimenteze credința în Dumnezeul cel adevărat. Deși este
dinafara perimetrului poporului Israel, Ietro slujește Dumnezeului cel viu și
adevărat, așa cum au făcut-o Iov și prietenii lui, împreună cu o mulțime de
alți oameni care păstrau încă cunoștințe reziduale din revelația divină.
II. A fost gata să accepte un fugar din Egipt
în familia sa (Exod 2:19-22).
Moise era un fost prinț exilat de bună
voie, dar și amenințat de răzbunarea lui faraon. S-ar prea puta ca ,,ospitalitatea“
lui Ietro să fi fost parte din caracterul lui sau să fi fost motivată de faptul
că el avea doar … fete. Puterea și curajul dovedite de Moise au cântărit
probabil mult în balanță: ,,Preotul din Madian avea şapte fete. Ele au venit să scoată apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma
tatălui lor. Dar au venit păstorii şi le-au luat la goană. Atunci, Moise
s-a sculat, le-a ajutat şi le-a adăpat turma. Când s-au întors ele la
tatăl lor, Reuel, el a zis: „Pentru ce vă întoarceţi aşa de curând azi?” Ele
au răspuns: „Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor şi chiar ne-a scos apă
şi a adăpat turma.” Şi el a zis fetelor: „Unde este? Pentru ce aţi lăsat
acolo pe omul acela! Chemaţi-l să mănânce pâine!” (Exod 2:16:20).
Dacă ne lăsăm puțin imaginația să lucreze,
parcă îl vedem pe Ietro dorindu-și un urmaș la preoție. Iar fi trebuit un
băiat, dar au venit, rând pe rând, … șapte fete. Probabil că după prima a zis:
,,Nu-i nimic! Vine și băiatul!“ și tot așa după a doua, după a treia, după a
patra, a cincea, a șasea și … după a șaptea. Băiatul în care-și pusese nădejdea
n-a mai venit … Dumnezeu avea însă ceva mult mai bun pentru acest om al
preoției dumnezeiești. El i l-a trimis pe … Moise, pentru că el face
întotdeauna mult mai mult decât putem noi crede sau gândi. Moise este prima
persoană din Biblie despre care este scris că a fost ,,un om al lui Dumnezeu“
(Deuteronom 33:1). Din perspectiva secolelor, Ietro poate spune împreună
cu apostolul Pavel: ,,Iar a Celui ce, prin puterea care
lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem
sau gândim noi, … a Lui să fie slava … din neam în neam, în vecii vecilor! “
(Efeseni 3:20).
Momentul confirmării depline că acst Moise,
,,străinul dintr-o țară străină“, este băiatul-urmaș după care oftase mereu
Ietro, omul care să-i țină pe cei din jur în credința părintelui lor Avraam, a
fost când cei doi s-au reîntâlnit la muntele lui Dumnezeu (Exod. 3:1-10). Ietro
a venit cu fata lui și cu nepoții, iar Moise i-a povestit despre minunile
făcute de Dumnezeu pentru popor. Două lucruri ne arată lucrul acesta:
declarația lui Ietro și jertfa de care a fost urmată.
Iată declarația în care trebuie să subliniem cuvântul ,,acum“: „Binecuvântat să
fie Domnul, care v-a izbăvit din mâna egiptenilor şi din mâna lui Faraon, El,
care a izbăvit poporul din mâna egiptenilor! Cunosc acum că Domnul este mai mare decât toţi
dumnezeii, căci în lucrul în care s-au purtat cu trufie, El a fost mai presus
de ei” (Exod 18:10-11).
Jertfa este semnificativă prin faptul că nu
Moise și nici Aaron n-o aduc. O aduce .. Ietro însuși. Este momentul în care el
stă la altar împreună cu ,,egipteanul“ devenit ,,om al lui Dumnezeu“, cu Aaron,
cel sortit să ajungă Mare Preot și cu bătrânii lui Israel. Ietro slujește
îmreună cu ginerele său la ,,altarul credinței în Dumnezeul strămoșului său,
Avraam: ,,Ietro, socrul lui Moise, a adus lui
Dumnezeu o ardere-de-tot şi o jertfă de mâncare. Aaron şi toţi bătrânii lui
Israel au venit şi au luat parte la masă cu socrul lui Moise, înaintea lui
Dumnezeu“ (Exod 18:12).
III. A avut grijă de nevasta și copiii lui Moise
în timp ce acesta făcea lucrarea lui Dumnezeu în Egipt (Exod 18:1-12).
Omenește vorbind, întorcându-se în Egipt,
Moise a riscat să nu se mai întoarcă acasă. Ietro a acceptat această variantă
și a avut grijă de soția și copiii lui Moise. Între timp, Moise îi vorbise cu
siguranță despre cine este și ce a făcut în Egipt și, mai ales, despre faptul
că Dumnezeu i s-a arătat la tufișul arzând și l-a înduplecat să meargă înapoi
în Egipt. ,,Și dacă mori, i-a fi spus Ietro, ce se va
alege de nevasta ta și nepoții tăi?“
,,Nici eu n-am vrut să mă duc, dar Dumnezeu n-a ținut seama de niciuna din
scuzele mele și mă trimite … Trebuie să credem amândoi că Cel ce mă trimite are
puterea să mă aducă viu înapoi“.
Cel care își însușise credința în destinul
lui Moise era acum, la muntele lui Dumnezeu, curios să vadă ce se întâmplase: ,,Ietro, socrul lui Moise, a venit cu fiii şi nevasta lui Moise în pustie,
unde tăbăra el, la muntele lui Dumnezeu. A trimis vorbă
lui Moise să-i spună: „Eu, socrul tău Ietro, vin la tine cu nevastă-ta şi cu
cei doi fii ai tăi.” Moise a ieşit înaintea socrului său, s-a
aruncat cu faţa la pământ şi l-a sărutat. S-au întrebat unul pe altul de
sănătate şi au intrat în cortul lui Moise. Moise a istorisit socrului său tot ce
făcuse Domnul împotriva lui Faraon şi împotriva Egiptului din pricina lui
Israel, toate suferinţele care veniseră peste ei pe drum şi cum îi izbăvise
Domnul din ele. Ietro s-a bucurat pentru tot binele pe
care-l făcuse Domnul lui Israel şi pentru că-l izbăvise din mâna egiptenilor“
(Exod 18:5-9).
IV. A simțit oboseala lui Moise și i-a păsat
(Exod 18:13-18).
La urma urmei nu era treaba lui dacă Moise
se ostenește sau nu, dacă poporul se ostenește sau nu. Putea trece pe lângă
această problemă fără să se amestece în treburile lor. Ietro n-a făcut-o însă. Era
obișnuit să păstorească oamenii, să caute binele și folosul lor.
V. A avut înțelepciune, dar mai ales a avut
tact să propună o soluție mai bună (Exod 18:19-26).
Oricine se poate crede unic și de
neînlocuit! Ietro l-a învățat pe Moise principiu delegării responsabilităților.
Soluția propusă de el n-a fost o fugă de activitate, ci o așezare corectă a
priorităților în așa fel ca cele mai importante să nu fie neglijate, iar cele
mai neimportante să nu rămână nefăcute. Ietro a avut tact.
Nu e totul să ai dreptate, trebuie să știi
cum să dai un sfat! Nu avem dreptul, nici responsabilitatea să trăim viețile
altora, nici măcar viețile copilor și a celorlalți din familile noastre. Singurul
lucru pe care-l putem face pentru ei este să le dăm sfaturi. Dar se cere o artă
întreagă, mult respect și mută dragoste să știi să dai un sfat care să fie
primit cu plăcere. Sfatul dat de Ietro lui Moise nu-l obligă pe acesta la
nimic. Este doar o ofertă cu care este îndemnat să meargă personal înaintea lui
Dumnezeu. Nu putem fi conștiința nimănui! Tot ce putem face este să-i îndemnăm
să meargă mereu cu problemele lor înaintea Domnului: ,,Acum ascultă glasul meu; am să-ţi dau un
sfat, şi Dumnezeuva fi cu tine! … (Exod 18:19a).
,,Dacă vei face lucrul acesta şi dacă Dumnezeu îţi va porunci aşa, vei
putea face faţă lucrurilor, şi tot poporul acesta va ajunge fericit la locul
lui“ (Exod 18:23).
Fără nici o îndoială că Moise a regretat
când a trebuit să-l lase pe socrul său să plece în țara lui (Exod 18:27). Oamenii
mari știu însă când trebuie să dispară ca să nu fie nimănui în cale. Unul din
cele mai înțelepte principii pentru părinți și socri este acesta: ,,Întotdeauna
la dispoziție. Niciodată în cale“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu