Provocare la întrupare
Coloseni 3:17
14 Iulie, 2020
Iată-ne în fața ultimului verset al paragrafului din Coloseni 3:12-17: „Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (17). Conjuncția cu care introduce Pavel versetul, pe de o parte, ne leagă de cele afirmate mai înainte, iar pe de altă parte, ne pregătește pentru drumul aplicațiilor concrete cu care apostolul își continuă scriere. Cuvântul lui Hristos, amintit în versetul 16, ne oferă cadru în care se verifică tot ce facem cu cuvântul sau cu fapta, iar motivația și atitudinea sugerate în versetul de față – în Numele Domnului și cu mulțumire – vor trebui să stea la baza relațiilor de familie (Col. 3:18-21), ale celor profesionale (Col. 3:22 – 4:2), precum și la baza modului în care ne împlinim rolul de preoți în lume (Col. 4:3-6).
Desigur, aceeași motivație și atitudine au fost determinante și în procesul dezbrăcării omului vechi cu faptele lui (Col. 3:5-11) și al îmbrăcării omului nou, prin urcarea scării devenirii hristice (Col. 3:12-17).
În Predica de pe munte, Domnul Isus Însuși subliniază importanța unor motivații și atitudini corecte, atunci când Își atenționează ucenicii de pericolul fariseismului: „Vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor și a Fariseilor, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor.” (Mat. 5:20). Dacă ne mulțumim cu o conformare la ritualuri exterioare și nu lăsăm ca Duhul să producă o transformare lăuntrică profundă, vom avea o mare surpriză atunci când Dumnezeu ne va judecat motivațiile, atitudinile și gândurile, nu doar vorbele și faptele.
Acest ultim verset al paragrafului pe care tocmai îl încheiem de parcurs vizează întreaga ființă: motivații, atitudini, gânduri, vorbe și fapte (vezi schema de mai sus). Pavel cere ca vorbele și faptele să izvorască dintr-o motivație și atitudine după voia lui Dumnezeu.
Orice faceți...
Afirmația „orice faceți”, pare a fi un fel de „umbrelă” sub care apostolul adună tot ce a spus și tot ce urmează să spună. În lumina ei, suntem deci invitați să privim atât în urmă, cât și înainte. Trebuie să privim, mai întâi, în urmă la drumul pe care l-am parcurs deja, pentru că deși am urcat scara devenirii hristice, treaptă cu treaptă, nu trebuie totuși să uităm că urcarea ei va continua întreaga viață. Nici una din virtuțile care o alcătuiesc nu le putem socoti a fi un bun definitiv câștigat. Câtă vreme vom trăi în acest trup atins de păcat și alături de oameni păcătoși ca noi, va trebui să continuăm să îmbrăcăm îndurarea, bunătatea, smerenia, blândețea, îndelunga răbdare, îngăduința, iertarea și pacea, iar mai presus de toate acestea, dragostea, care este legătura desăvârșirii. Va trebui, de asemenea, să continuăm să ne găsim plăcerea în Legea Domnului și să cugetăm la Legea Lui, zi și noapte. Doar astfel va ajunge Cuvântul lui Hristos să locuiască, din belșug, în noi, în toată înțelepciunea, pentru a-l folosi apoi spre zidirea nu spre dărâmarea relațiilor.Întrebarea este oare ce ne va motiva să continuăm să facem toate acestea atunci când am obosit? Tocmai în astfel de situații, ne vine în ajutor sfatul apostolului din acest verset.
În Numele Domnului
„Orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus” (17), adică, de dragul Lui și ca răspuns la harul imens pe care Dumnezeu l-a revărsat peste noi în Hristos și despre care ne-a vorbit Pavel în capitolul precedent al epistolei:
10Voi aveți totul deplin în El care este Capul oricărei domnii și stăpâniri. 11În El ați fost tăiați împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Cristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești, 12fiind îngropați împreună cu El, prin botez, și înviați în El și împreună cu El, prin credința în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți. 13Pe voi, care erați morți în greșelile voastre și în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viață împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greșelile. 14A șters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră și ne era potrivnic, și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. 15A dezbrăcat domniile și stăpânirile, și le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce (Coloseni 2:10-15).
În fața acestor binecuvântări, ne mirăm oare că Pavel ne îndeamnă să mulțumim lui Dumnezeu Tatăl, prin Domnul Isus? Doxologia din Romani 11 este mai mult decât potrivită ca răspuns la ceea ce avem în Hristos:
33O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui, și cât de neînțelese sunt căile Lui! 34Și în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? 35Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” 36Din El, prin El, și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin (Romani 11:33-36).
Întruparea ca mulțumire
Doxologia de mai sus vine ca răspuns la etalarea Evangheliei lui Hristos din capitolele precedente ale Epistolei către Romani și pregătește partea aplicativă a scrierii, prin care apostolul cheamă biserica la întruparea adevărurilor afirmate: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu” – ca răspuns la îndurarea Lui –, „să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Rom. 12:1). Întruparea adevărurilor Evangheliei este dovada puterii ei mântuitoare. Or, la o astfel de întrupare am fost invitați prin urcarea scării devenirii hristice.Hristos: Adevărul Întrupat
Hristos este și rămâne modelul de întrupare al adevărului, model pe care trebuie să-l avem mereu înaintea noastră. Tot ce a făcut Domnul Isus cu cuvântul sau cu fapta, a făcut în Numele și spre slava lui Dumnezeu Tatăl.Provocare la întrupare
Este una să auzim adevărul și cu totul altceva ca adevărul să se oprească în carne și oase în fața noastră. Puterea și impactul adevărului stă în întruparea lui. Oare nu din pricina aceasta S-a întrupat Cuvântul?Trăim într-o lume de întuneric; o lume dezorientată. În procesul de secularizare și de pluralizare s-a renunțat la noțiunea de Dumnezeu și s-a relativizat adevărul. Cu toate acestea, foamea spirituală a rămas în adâncul sufletelor multora. Dar la secularizare și pluralizare s-a adăugat și procesul de privatizare, care face dificilă dacă nu imposibilă aducerea în spațiul public a convingerilor noastre religioase. Într-o astfel de lume, invitația la întruparea adevărului este mai actuală și mai stringentă ca oricând.
„Cum ajuți o generație care ascultă cu ochii și gândește cu simțurile” – întreabă Ravi Zacharias? Iată și răspunsul lui: „Trebuie să-i ajuți nu doar să audă Evanghelia, ci s-o și vadă”. „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Mat. 5:16, s.n.). Cei din jur așteaptă să vadă un adevăr întrupat, nu doar vorbit. Întruparea adevărului deschide ușa pentru articularea lui și-l face persuasiv. Dar, afirmă Ravi, mesajul nu trebuie doar argumentat, ci și simțit, rostit cu o profundă convingere lăuntrică. Însă de cele mai multe ori, tocmai întruparea adevărului lipsește din „creștinismul” zilelor noastre.
Într-o lume a lozincilor, a reclamelor care nu reușesc să umple golul din suflete, oamenii sunt flămânzi după Hristosul întrupat, trăind prin Trupul Său, prin Biserica Sa, prin mine și prin tine. Puterea adevărului stă în întruparea lui. Atunci când lipsește întruparea, rămâne doar „o formă de evlavie,” a cărei putere o tăgăduiește tocmai viața noastră.
Oare în câte situații, Capul și Domnul Bisericii ar trebui să ne mustre cum a mustrat biserica din Sardes: „Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. Veghează, și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite înaintea Dumnezeului Meu” (Apoc. 3:1-2)? Domnul Bisericii nu Se mulțumește cu mai puțin decât cu întruparea adevărului: „De ce-Mi ziceți: «Doamne, Doamne!" și nu faceți ce spun Eu?»” (Luca 6:46). Cuvântul care S-a făcut trup ne invită să acceptăm ca, prin noi, să locuiască printre cei din familia noastră, printre vecinii și colegii noștri. Și lucrul acesta este posibil, spune Ioan. Deși Cuvântul Întrupat „a venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit”, totuși, „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul” – le-a dat puterea – „să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:11-13). Cuvântul S-a întrupat ca să ne dea puterea să fim și noi întruparea Adevărului în contextul în care trăim.
Pentru noi, cei care ne numim creștini, întruparea adevărului lui Hristos este un imperativ: iubiți-vă cum v-a iubit Hristos; îngăduiți-vă cum v-a îngăduit Hristos și chiar dacă unul are pricină să se plângă de fratelui său, iertați-vă cum v-a iertat Hristos!
Iată cum continuă Ioan îndemnul de a trăi cum a trăit Isus: „V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. (1 Ioan 2:26). Există și va exista tendința de a promova un creștinism teoretic, redus la nivelul unor percepte și a u nor ritualuri. „V-am scris în vederea celor ce caută” să vă spună că nu e nevoie ca Isus Hristos să trăiască prin moi! Iată însă că Pavel ne cere ca orice facem, cu cuvântul sau cu fapta, să facem totul în Numele Domnului Isus, și să mulțumim, prin El, lui Dumnezeu Tatăl (Col. 3:17). Mulțumirea noastră supremă adusă Tatălui este tocmai împlinirea a ceea ce ne cere apostolul în acest ultim verset al paragrafului. Dar, după cum ne-a spus Ioan în prologul Evangheliei, chiar și realitatea întrupării o datorăm lui Dumnezeu, care lucrează totul în noi, spre slava Sa.
Concluzii
Am văzut că Pavel încheie paragraful din Coloseni 3:12-17 cu o provocare la întrupare: „Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (17, s.n.). Puterea și impactul adevărului stau în întruparea lui. O lume care „ascultă cu ochii și gândește cu simțurile” trebuie să vadă Evanghelia, nu doar s-o audă. Dar numai motivația și atitudinea sugerate în text vor face posibilă întruparea adevărului, mai ales în circumstanțe ostile. Iar lucrul acesta se va realiza atunci când ne vom lăsa copleșiți de harul pe care Dumnezeu L-a revărsat peste noi în Domnul Isus Hristos. Doar așa vom primi puterea ca orice facem să facem în Nunele Domnului Isus Hristos și să oferim lui Dumnezeu, ca mulțumire, tocmai întruparea adevărului spre slava Lui. Iar modelul pe care trebuie să-l avem mereu înaintea noastră este și rămâne Domnul Isus Hristos, care a făcut din voia Tatălui Său mâncarea Lui de fiecare zi. Să nu uităm că doar întruparea adevărului Evangheliei este dovada puterii ei mântuitoare. Atunci când lipsește întruparea, rămâne doar „o formă de evlavie,” a cărei putere o tăgăduiește tocmai viața noastră. Așadar, „orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus, și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Col. 3:17).Beniamin Fărăgău
14 Iulie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu