Între spiritualitate și spiritism

BY BARZILAIENDAN on DECEMBER 12, 2010 • ( 6 )

(Pagini de jurnal personal. Meditații și clarificări)

Se pare ca vom evolua pentru o vreme intre aceste doua miscari de abordare diferita a relatiilor cu duhurile. Fiecare va trebui sa ne definim sau sa ne redefinim teologia in aceasta privinta.

Ne forțeaza provocarea adusa de „mișcarea străjerilor“.

Ne forțează schimbarea produsă în teologia și practica fratelui Iosif Ton, omul care ne-a influențat mult în înțelegerea și trăirea Scripturilor.

Ne forțează măsura pe care a luat-o asupra acestor realitați Uniunea Bisericilor Baptiste din România pentru că va trebui să o implementăm sau să o refuzăm.

Ce este spiritualitatea?

„Spiritualitatea“ este definită de întregul Scripturii și mai ales de mesajul Noului Testament despre lucrarea lui Christos prin și în Duhul Sfânt. tatăl ne-a trimis acum un Mângâietor pe care trebuie să-l cinoaștem pentru că a venit „să ne ajute“ în nevoile noastre și în rugăciune. Ne-a fost și ne este „de folos“ să plece Domnul Isus la cer și să ni-L trimită pe El, Duhul care ne călăuzește în tot adevărul, luând din ceea ce este a lui Christos și descoperindu-ne. A fi „spiritual“ înseamnă a fi născut din Duhul Sfânt (adus de El în familia lui Dumnezeu),  a fi umplut cu Duhul Sfânt (stăpânit de El), a avea o creștere spirituală caracterizată de rodirea Duhului Sfânt (un caracter asemenea omului Isus Christos), a fi energizat de lucrarea Duhului în noi și specializat prin primirea darurilor Duhului Sfânt pentru împlinirea faptelor bune pregătite de Dumnezeu mai dinainte. Întreaga slujore creștină trebuie făcută cu spiritualitate („Sînt felurite daruri, dar este acelaş Duh;  ⁵sînt felurite slujbe, dar este acelaş Domn;  ⁶sînt felurite lucrări, dar este acelaş Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.  ⁷Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora“ – 1 Cor. 12:4-7. Remarcați prezența întregii Trinități în lucrarea din Biserică: Duh, Domn, Dumnezeu). Spiritualitatea mai înseamnă și să iubești revenirea Domnului Isus („Şi Duhul şi Mireasa zic: ,,Vino!“ – Apoc. 22:17).

Ce este spiritismul?

„Spiritism“, pe de altă parte, este o mișcare de pătrundere în lumea spiritelor pe căi ilicite, dorința de a sta de vorbă cu ele, de a le confrunta la nevoie și de a încerca să profiți personal din interacțiunea cu ele. Spiritismul nu este o invenție modernă și el nu trebuie redus la „ședințele de spiritism“ din jurul meselor mai mult sau mai puțin rotunde. (Am văzut aseară la o televiziune creștină din România o astfel de masă dubioasă, plină cu scrisori-acatiste evanghelice, unse cu untdelem și peste care niște originali dubioși porunceau duhurilor rele. – apasă aici).

Ce spune Biblia?

Fără să ne ducem până la interdicțiile din Vechiul Testament, este suficient aici să ne aducem aminte că există două texte în epistolele Noului testament care ne avertizează categoric despre această atitudine „obraznică“ și „periculoasă“ a celor care pretind că au „putere“ și sunt chemați să se lupte cu spiritele din nevăzut.

Recomandarea autorului de text (Petru și Iuda) este de fiecare dată „reținerea“ credincioșilor în fața unor asemenea practici și așezarea lor sub protecția lui Chrsitos. Credinciosul nu trebuie să intre în dispute sau lupte cu duhurile, ci să-L lase pe Dumnezeu, prin Christos, să lucreze.

Știu o ilustrație din vremea colilăriei petrecute în adunare. După ce lecția a fost predată clar, învățătorul a întrebat-o pe o fetiță ce va face ea de acum înainte  când îi va bate ispita la ușa inimii. Răspunsul ei corect a fost: „Îl trimit pe Domnul Isus să răspundă“.

Oh, ce bine ar fi fost dacă Adam și Eva ar fi știut și ei să facă așa! Ce înțelept ar fi fost să nu intre în dialog cu șarpele fărăr să ceară părerea și intervenția lui Dumnezeu ….

Iată deci avertizarea apostolică:

³Prea iubiţilor, pe cînd căutam cutot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obşte, m’am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.  ⁴Căci s’au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osînda aceasta, oameni neevlavioşi, … ⁸Totuş oamenii aceştia, tîrîţi de visările lor, îşi pîngăresc la fel trupul, nesocotesc stăpînirea şi batjocoresc dregătoriile (aici cu sensul de entități, spirituale, duhuri ale răutății).  ⁹Arhanghelul Mihail, cînd se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n’a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: ,,Domnul să te mustre!“  ¹⁰Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceeace ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.  ¹¹Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S’au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de cîştig! Au pierit într’o răscoală ca a lui Core!  ¹²Sînt nişte stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă deabinele; nişte nori fără apă, mînaţi încoace şi încolo de vînturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi;  ¹³nişte valuri înfuriate ale mării, cari îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunerecului pentru vecie. (Iuda 13-23).

„Ca niște îndrăzneți și încăpățânați ce sunt, ei nu se tem să batjocoreasca dregătoriile, ¹pe cînd îngerii, cari sînt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor.  ¹²Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăş stricăciunea lor,  ¹³şi îşi vor lua astfel plata cuvenită pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua nameaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cînd ospătează împreună cu voi.  ¹⁴Le scapără ochii de preacurvie, şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sînt nişte blestemaţi!  ¹⁵După ce au părăsit calea cea dreaptă, au rătăcit, şi au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata fărădelegii.“ (2 Petru 2:10b-15).

Departe de mine să spun că apostolii s-au plagiat unul pe celălalt. Nu este important dacă Petru l-a copiat pe Iuda sau dacă Iuda a scris după Petru. Important este să ne dăm seama că problema era așa de mare în biserica primară încât i-a preocupat pe amândoi apostoli. S-ar putea prea bine să citeze amândoi dintr-o hotărâre comună apostolică.

Nimic nou sub soare!

Aplicații contemporane

Vegherea în lucrurile din domeniul spiritelor este bună și recomandată („Nu dați crezare oricărui duh“), dar preocuparea obsedantă cu războiul cu duhurile rele este interzisă, iar consacrarea energiilor pentru o luptă cu spiritele care locuiesc acum în lume este anacronică, nesincronizată cu programul Împărăției lui Dumnezeu. Armura amintită de Pavel luptătorilor creștini din Efes are ca armă ofensivă doar „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu“.

Creștinii nu sunt o nuanță de islam violent din domeniul spiritelor, chemat să instaureze Împărăția lui Dumnezeu pe pământ prin legarea diavolului și  a duhurilor rele, ci o familie care mărturisește pe pământ ceva din caracterul lui Dumnezeu, niște străini și călători trimiși până la marginile pământului cu Evanghelia mântuitoare. Ei lucrează prin credință, nu prin vedere. Adunarea creștină este o Mireasă care Îl așteaptă pe Dumnezeu să-I facă nuntă Fiului Său și să instaureze Împărăția lui mesianică la cea de a doua Sa venire.

Cei convinși în mod greșit că prioritatea lucrării „creștine“ este să scoată duhurile rele nu numai din oameni, dar și din locuri, spații geografice sau obiecte (scaune, sali, case, cartiere, orașe, țări, etc.) nu dau deovada de spiritualitate, ci de înclinări bolnăvicioase spre spiritism.

Pavel, deși vedea că la Atena și la Roma se găsește „scaunul Satanei“, nu s-a considerat trimis acolo ca să-l răstoarne pe Satan de pe tron, ci doar ca să ducă în inima imperiului Evanghelia mântuirii prin credința personală în lucrarea lui Dumnezeu prin Christos.

Spunând toate aceste lucruri, gândesc asemenea lui Pavel: „⁹Măcar că vorbim astfel, prea iubiţilor, totuş dela voi aşteptăm lucruri mai bune şi cari însoţesc mîntuirea.  ¹⁰Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite osteneala voastră şi dragostea, pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, cari aţi ajutorat şi ajutoraţi pe sfinţi.“ (Evrei 6:8-9).

Pentru adevărații copii ai lui Dumnezeu, o înșelare poate și trebuie să fie doar „temporară“. După ea trebuie neapărat să vină … trezirea.

https://barzilaiendan.com/2010/12/12/intre-spiritualitate-si-spiritism/