Dependenţa omului de Dumnezeu Gen 3: 22-24

1). INTODUCERE  Noi am fost creaţi pentru părtăşie cu Dumnezeu, ex. brâul pe care Îl porunceşte Dumnezeu. În  Ier. 13:1.  În momentul dspărţirii omului de Dumnezeu în inima omului s-a creat un gol imens, care nu poate fi umplut cu surogate ci tot cu Dumnezeu. El, Dumnezeu ne înconjoară cu lucrurile făcute de El şi ne-a aşezat într-o grădină, în Eden. Pe de altă parte omul se înconjoară cu lucrurile făcute de el. Cain a zidit o cetate, azi avem case, vile şi oraşe.  Există o competiţie între realizările omului şi ce a realizat Dumezeu dar rezultă o funcţionare disonantă, şi universul ar trebuii să fucţioneze în armonie. Dar din păcate nu este aşa şi omul este departe în ceea ce crează, faţă de ce a creat Dumnezeu, o distanţă ca de la Cer la pământ.

2). SEPARAREA DE DUMNEZEU  În momentul separări omului de Dumnezeu ( caderea în păcat din Gen cap 3)   s-a produs un şoc moral, o traumă personală ce afectează pe Adam, Eva şi întreaga rasă umană, plus întreaga natură.  Separarea de Dumnezeu a fost un act deliberat.  Omul are o vină morală (neascultare) dar şi una reală pentru că are o voinţă proprie. El nu-şi poate nega statutul de fiinţă creată şi se închină la altceva : zei păgâni, alte persoane, forţe impersonale, fiinţe extraterestre,  sie însuşi.  După separarea de Dumnezeu şi de sine  apar crize de tot felul :

Crize Existenţiale ce înseamnă  tragedii în viaţă,şi apare tot mai frecvent întrebarea.. „de ce” ? şi  apar crize  psihologice ca nevroze ( critice), psihopatii  necritice, în care omul nu mai are are mustrări de conştiinţă.

Apar şi crize morale,  o răzvrătire faţă de Dumnezeu dar apar şi posesiuni demonice  : Saul 1 Samuel 16:14  Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul. Îndrăcitul din Gadara  din Marcu 5:2  Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. Omul ajunge în posesiune demonică prin: trăire îndelungată în păcat, practicarea vrăjitoriei, decizie personală (Faust)

Separarea de oameni este tot un moment de criză şi  apar probleme sociale ca ex.: Esau şi Iacob Gen. 27:41  Esau a prins ură pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu Sunt aproape, apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.” sau Faptele firii din Galateni 5:19  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, 20  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, 21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Ele despart pe oameni uni de alţi şi pe oameni de Dumnezeu.

Apar conflicte  şi în Biserică. Nu există o părtăşie reală între fraţi. Nu se respectă porunca a 2 a. deci nici porunca întâi. Există o răsturnare de valori, şi bisericile sunt conduse de interese personale, familii, oameni cu bani. În realitate, Hristos trebuie să fie Capul biserici.

Apare şi separarea de natură din Geneza 3:17  Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale;

Separarea de vieţuitoare din  Geneza 9:2  S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!

Astfel omul nu respectă Creaţia  şi avem ca exemplu : Vânătoarea ca distracţie sau defrişări masive pentru îmbogăţire şi poluarea sub toate formele, radioactivitatea de la Hiroşima, sau Cernobâl,  şi altele.

3) NEVOI FUNDAMENTALE. Sunt de mai multe feluri :

Nevoi biologice : foamea setea, etc într-o o lume clădită pe structuri de carbon cu tot ce derivă de aici. 

Nevoi sprirtuale nevoia de Dumnezeu în vieţile noastre, nu poate fi împlinită cu surogate: şi apar alte feluri de închinare, alte orientări spirituale, bani, putere, sexs, glorie, carieră, etc.

Nevoia de siguranţă în care apare şi deruta în momentele de criză.  

Nevoia de comuniune dintre soţ şi soţie  şi credincios şi biserica dar cel mai importantă esta comuniunea cu Dumnezeu

4) REFACEREA PĂRTĂŞIEI  se face  doar prin Cristos, ca Persoană şi lucrare. O altă condiţie este permiterea Duhului Sfânt de a lucra în fiinţa noastră, ne convinge de păcat şi recunoaşterea păcatului personal cu ajutorul D.S. Acest lucru înseamnă:  regrete, plângerea păcatului, o viaţă nouă. Trebuie să recunoaştem pe  Cristos şi Crucea, Trupul frânt, şi Sângele care spală păcatele ca mijloc de iertare. Naşterea din nou este procesul pe  care îl face Duhul Sfânt în noi,  dar cu acceptarea noastră. Avem două etape : sfinţirea credinciosului şi glorificarea credinciosului

5). CONCLUZII

Dependenţa de Dumnezeu are efecte dezastruase în toate planurile existenţei umane refacerea ralaţiei se face doar prin persoana şi lucrarea lui Isus Cristos. Golul din inima noastră nu poate fi umplut cu surogate. Omul funcţionează corect doar în armonie cu cerinţele creatorului. Fiecare om poartă în sine chipul lui Dumnezeu, chiar dacă este afectat de păcat.  „Imago Dei” încă există şi  de aici cele două porunci date  de Isus Cristos în Matei 22:37-40  37  Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.” 38  „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. 39  Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 40  În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”

Împăcarea cu Dumnezeu este urgentă şi necesară Este necesară recunoaşterea păcatelor, mărturisirea păcatelor, Crucea lui Cristos plânsul pocăinţei, naşterea din nou, procesul de sfinţire al credinciosului şi în final glorificarea credinciosului.  Isus Cristos este Calea Adevărul Viaţa,   Crucea lui Cristos reface părtăşia omului cu Dumnezeu. 

Geneza 3:22  Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, deci, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci.” 23  De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul, din care fusese luat. 24  Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.

Ardelean Viorel