Cuvântul lui Hristos 9 Iulie, 2020 Coloseni 3:16

Cuvântul lui Hristos 9 Iulie, 2020    ÎNREGRISTRARE VIDEO Coloseni 3:16 Am ajuns în vârful scării devenirii hristice, la Acela care este Dragoste, și ne întrebăm ce ar putea adăuga Pavel la cele spuse până acum? De ce să luăm în considerare versetele 16 și 17: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea […]. Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus”? Vom enumera în cele ce urmează câteva motive pentru care ne simțim încurajați să ne continuăm călătoria prin text. În primul rând, am fost îndemnați ca, mai presus de toate, să ne îmbrăcăm cu dragostea. Or, adevărata dragoste de Dumnezeu și de semeni – ne spune Ioan în prima sa epistolă – sunt posibile doar în perimetrul ascultării de Dumnezeu: 2Cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui. 3Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele (1 Ioan 5:2-3). Numai cel care are Cuvântul și-l păzește Îl iubește cu adevărat nu doar pe Hristos, ci și pe semenul său. În al doilea rând, urcând treaptă cu treaptă scara devenirii hristice ne-am străduit să facem totul pentru ca relația să nu se frângă. Dar ca o relație să fie sănătoasă, ea trebuie nu doar apărată, ci și zidită pe adevărul Cuvântului lui Hristos, pe de o parte, pentru că „omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Mat. 4:4), iar pe de altă parte, pentru că nu este tot una cu ce cuvinte întreținem și zidim relația: „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia” (Col. 4:6) – scrie Pavel colosenilor. Iar în Efeseni, epistola soră, el precizează: 29Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud. 30Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării. 31Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru. (Efeseni 4:29-31). Pentru ca să putem împlini sfatul apostolului, Cuvântul lui Hristos trebuie să locuiască din belșug în inimile noastre, în toată înțelepciunea. În al treilea rând, nu trebuie să uităm că putem folosi puterea cuvântului fie spre zidire, fie spre dărâmare. „E mai grea ca piatra-n praștii vorba nestrunite-i guri” – spune autorul unei cântări. Și el continuă: „Doamne, învață măsura cumpănită în Scripturi”. Pavel ne îndeamnă: „Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești!” Așadar, paragraful pe care-l studiem nu este complet fără cerința din versetul 16. Ca să-l înțelegem, va trebuie să lămurim câteva aspecte: (1) care este acea parte din Scriptură la care face referire Pavel atunci când folosește sintagma  „Cuvântul lui Hristos”, (2) ce înseamnă ca acest Cuvânt să locuiască, din belșug în noi, în toată înțelepciunea și (3) de ce să ne învățăm unii pe alții cu psalmi și cu cântări de laudă. Veniți să le luăm la rând. Cuvântul lui Hristos Pe lângă expresia – „Cuvântul lui Hristos” (3:16) –, în epistolă, există alte trei expresii ce includ Cuvântul: „Cuvântul adevărului Evangheliei (1;5);  Cuvântul lui Dumnezeu” (1:25) și „o ușă pentru Cuvânt” (4:3). Cuvântul adevărului Evangheliei (1:5) Expresia „Cuvântul adevărului Evangheliei” apare în rugăciunea de mulțumire pe care o înalță Pavel lui Dumnezeu pentru frații săi din Colose. Expresia este asociată cu alte trei concepte: nădejde, credință și dragoste, despre care am vorbit în postarea trecută. Cuvântul adevărului Evangheliei aduce nădejdea întoarcerii acasă, în prezența lui Dumnezeu Tatăl. Nădejdea naște credință în Acela care a venit să deschidă drumul spre casă, iar credința se dovedește în faptele dragostei față de toți sfinții cu care vom moșteni lucrurile nădăjduite. Vestea bună a mântuirii are în centrul ei Moartea și Învierea Domnului Isus și implicațiile lucrării Lui desăvârșite, despre care vorbește apostolul prin următoarea expresie în care menționează Cuvântul. Ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu (1:25) Ca apostol al lui Hristos, Pavel este convins că i s-a încredințat misiunea de a întregii Cuvântul lui Dumnezeu. Iată ce afirmă el în acest sens: 24Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos pentru trupul Lui, care este Biserica. 25Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu. 26Vreau să zic: taina ținută ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, 27cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între Neamuri, și anume: Hristos în voi, nădejdea slavei (Coloseni 1:24-27).  În continuare, Pavel vorbește despre „taina lui Dumnezeu Tatăl, adică […] Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei” (2:2-3). În baza unor astfel de descoperiri scrie apostolul colosenilor: „Pe El Îl propovăduim noi, și sfătuim pe orice om, și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine” (Col. 1:28-29). Dacă prin propovăduirea tainei lui Hristos Pavel întregește cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă că întreaga Scriptură cuprinde „Cuvântul lui Hristos”, care trebuie să locuiască din belșug în noi, în toată înțelepciunea, căci:  16Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, 17pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună (2 Timotei 3:16-17). Am văzut ce anume cuprinde „Cuvântul lui Hristos”, dar oare ce înseamnă ca el să locuiască în noi, din belșug, în toată înțelepciunea și de ce este important lucrul acesta? Cuvântul să locuiască în voi Ne trăim viața pe teritoriile dușmanului sufletelor noastre. În vacarmul de informații cu care suntem bombardați zilnic, ne întrebăm pe ce altă bază dacă nu a Cuvântului vom reuși să alegem adevărul de minciună? Dar pentru aceasta, Cuvântul trebuie să locuiască din belșug în noi, în toată înțelepciunea. Doar atunci când vom putea rosti în fața ispitelor: „Este scris!”, întocmai ca Domnul Isus în contextul ispitirii din pustie, doar atunci vom putea spune că în noi locuiește Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul descoperit în Scriptură trebuie să fie lentila prin care privim și înțelegem realitatea din jurul nostru. Duhul se va folosi de Cuvânt ca să ne ajute să trăim drept într-o lume strâmbă. Ca să ajungem să împlinim porunca din versetul nostru, trebuie să urmăm sfatul psalmistului: 1Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși, și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori! 2Ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui! (Psalmul 1:1-2, s.n.). În furca edenică a alegerii între viață și moarte, unde am fost așezați de Dumnezeu, trebuie să alegem între sfaturile Domnului și ale celor răi. Psalmistul a ales să plece urechea la sfatul Domnului și să cugete zi și noapte la Legea Lui, iar rezultatul este descris în versetele următoare: 3El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui, și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe duce la bun sfârșit. 4Nu tot așa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. 5De aceea, cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății, nici păcătoșii în adunarea celor neprihăniți. 6Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire (Psalmul 1:3-6). Cuvântul lui Hristos este izvorul din care își trag seva rădăcinile ființei noastre. Psalmi, cântări de laudă și duhovnicești O ultimă expresie ce conține termenul Cuvânt, folosită de Pavel în scrisoarea pe care o trimite colosenilor, o găsim în cererea pe care o adresează bisericii: „Rugați-vă totodată și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Cristos, pentru care iată, mă găsesc în lanțuri” (4:3). Dumnezeu n-a lăsat o astfel de rugăciune fără răspuns. Dovada o avem în versetele cu care se încheie cartea Faptele Apostolilor: 30Pavel a rămas doi ani întregi într-o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toți care veneau să-l vadă, 31propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Cristos (Fapte 28:30-31). Pavel ne spune că și noi trebuie să deschidem o ușă pentru Cuvânt spre cei din jurul nostru: „Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești” (Col. 3:16). Oare de ce trebuie să ne învățăm și să ne sfătuim unii pe alții cu psalmi? Ce sunt psalmii ca să ne ajute în relațiile dintre noi? Ideea aceasta trebuie să fi fost importantă pentru Pavel ca s-o repete aproape identic în epistola soră, în Efeseni: „Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești” (5:19). Psalmii sunt adresați lui Dumnezeu din contextul vălurit al vieții. Prin includerea lor în canonul Scripturii, avem confirmarea că Dumnezeu a acceptat rugăciunile adresate Lui și promite că le va accepta și pe ale noastre, ori de câte ori vom împrumuta cuvintele psalmiștilor, fie în vremuri de necaz sau durere, fie în vremuri de pace și de bucurie. Prin urmare, psalmii ne oferă un cuvânt din partea Domnului în cele mai diferite situații din viață. Diversitatea tematică a psalmilor reprezintă o dovadă în acest sens. Dumnezeu ne-a lăsat pe un pământ atins de păcat și măcinat de probleme. În mijlocul problemelor și durerilor vieții sau aflat la răscruce de drumuri, cel de lângă noi ar putea avea nevoie de un cuvânt de încurajare sau de un sfat. În astfel de situații, este o mare diferență între cuvintele sau sfaturile noastre și cele ale lui Dumnezeu. Am putea însă să ne întrebăm, dacă psalmii sunt la îndemâna tuturor, de ce nu ar putea fiecare să ia din ei sfatul de care are nevoie? Să nu uităm că atunci când suntem trântiți la pământ de necazuri sau de păcat, singuri, nu vedem ieșirea. În astfel de situații este mare lucru ca fratele nostru să ne vină în ajutor. Noi înșine va trebui să facem la fel cu frații noștri la vreme de nevoie. Cântați lui Dumnezeu cu mulțumire Versetul 16 se termină cu îndemnul de a ne întoarce cu fața înspre Dumnezeu și a-I cânta cu mulțumire în inima noastră. Acest tipar îl descoperim frecvent în psalmi. Deși psalmistul începe prin a-și vărsa inima înaintea lui Dumnezeu, el termină de cele mai multe ori lăudând Numele Lui. Vindecarea inimii are loc doar în prezența lui Dumnezeu. Or, tocmai lucrul acesta se întâmplă atunci când urcăm spre Dumnezeu pe cărarea psalmilor sau atunci când ne ajutăm unii pe alții s-o facem.  Concluzii O relație sănătoasă are nevoie nu doar să fie păstrată și apărată, ci și să fie zidită pe adevărul și cu adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru aceasta ne îndeamnă Pavel: „Cuvântul lui Cristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră” (16b). Cuvântul va locui din belșug în noi, în toată înțelepciune, atunci când îl vom avea pe buze și când, aflați în fața ispitelor, vom putea spune, ca Domnul Isus: „Este Scris!”. Pentru aceasta, nouă ne revine sarcina să strângem Cuvântul în inimă, dar Duhul trebuie să ni-l tălmăcească și să ne  împuternicească să-l trăim și să-l folosim spre zidirea relațiilor noastre. În postarea următoare vom vedea că o vorbire cu har trebuie susținută de o trăire cu har.   Beniamin Fărăgău 9 Iulie 2020   E: istoriab@gmail.com W: www.ib-ro.org