Iată
câteva date și fapte mai puțin cunoscute despre marele apostol:
TARSUS, LOCALITATEA UNDER S-A NĂSCUT PAVEL EXISTĂ DE CEL
PUȚIN 4,000 DE ANI. ÎN 41 B.C., ANTONY ȘI CLEOPATRA AU SERBAT FESTIV ÎN
ORAȘ UNA DIN ÎNTÂLNIRILE LOR.
Cel
puțin șapte rude ale lui Pavel sunt pomente pe name în Noul Testament. La
finalul scrisorii trimise color din Roma, Pavel îi salută pe …– Andronic și
Iunia, care crezuseră în Christos înaintea lui, care făcuseră ani grei de
temniță pentru aceasta și ajunseseră cu mare vază printre apostoli (16:7)
– Irodion, ruda mea (16:11)
– Luciu, Iason și Sosipater, rudele mele
(16:21)
Pe lângă aceștia, apostolul mai amintește
în Fapte 23:16-22 despre o soră a lui și despre băiatul ei care l-au adjutant
să scape din cursa pe care i-o întindeau iudeii.
Nu este impossible ca ,,Luciu“ amintit în
Romani 16:11, să fi fost în realitate ,,Luca“, autorul Evangheliei lui și a
cărții Faptele Apostolilor. În cea de a doua călătorie misionară a sa,
apostolul Pavel se poate să se fi dus la Troa (unde locuia Luca, sau, cel
puțin, unde i s-a alăturat lui Pavel) pentru că știa că una din rubedeniile
sale îl va putea găzdui (Fapte 16:8, 11).
,,Facerea corturilor“ amintită ca sursă de
întreținere apentru apostol în timpul călătoriilor este în original un termen
mai larg care poate include și ,,facerea încălțămintelor“, un fel de ,,lucrător
în obiecte de piele“.
Apostolic Pavel, deși ales apostol al
Neamurilor, a avut numeroase ocazii să le predice și evreilor. Pe vremea
ace, aproximativ patru milioane de evrei locuiau în afara granițelor țării lor.
Cam toate cetățile mărișoare aveau cel puțin câte o sinagogă, iar la
Roma funcționau nu mai puțin de unsprezece. Populația de evrei din Roma
depășise pe atunci cifra de 40,000–50,000.
Vinul era o
băutură foarte populară pe vremea lui Pavel, dar nu se servea curat, pentru că
ar fi fost o băutură ,,tare“, ci diluat (de abicei cu apă de mare). Iarna,
în cetățile romane se serve un fel de vin fiert fierbinte.
Este evident
că apostolul Pavel a fost un cititor al literaturii vremii lui. În scrierile
lui, Pavel citează din Epimenides din Creta (Tit. 1:12), din Aratus din Cilicia
(Fapte 17:28) și din Menander, autorul comediei grecești Thais (1 Cor. 15:33).
Mulți romani
din vremea lui Pavel își ondulau părul și și-l ungeu cu ulei din belșug.
Cele mai soficticate pomezi erau făcute din măduvă de căprioară, din
grăsime de urs și oi și chiar din ceea ce lăsau șoarecii în urma lor (socotit
un afrozidiac).
S-ar putea ca
apostolul Pavel să fi citat strofe din cântările creștine ale vremii. Două
astfel de pasaje, spun cercetătorii biblici, ar fi putut fi 1 Corinteni 13 și
Filipeni 2:1-11.
Nu
Evangheliile, așa cum se crede din cauza felului în care au fost așezate în
Noul testament, ci epistolele lui Pavel ne dau cele mai timpurii informații
despre Domnul Isus. Cea mai veche citare a unei ziceri a Domnului se găsește în
1 Tesaloniceni (1 Tes. 4:15-17), pe care apostolul a scris-o prin anul 50 d.C.
Alte citate din zicerile Domnului Isus se găsesc în 1Corinteni 7:10-11; 9:14;
11:23-26.
Rembrandt l-a pictat pe apostolul Pavel ca
pe un om foarte bătrân. În realitate, Pavel a trăit între anii 6 și 64 după
Christos, murind deci cam la 58 de ani, o vărstă înaintată pentru un om care a
trăit o viață așa de agitată ca a lui.
Saul din Tars
a fost unul din cele mai strălucite exemplare umane ale vremii sale. Născut ca
un privilegiat cu cetățenie romană, bun cunoscător al filosofiei grecești,
fariseu cu șanse de a deveni una din cele mai influente personalități ale
Sinedriului evreiesc, omul acest părea la un moment dat să aibe un viitor
social strălucit. S-a frânt
însă pe drum …
În urma unei experiențe de iluminare
trăită în apropierea Damascului, tânărul promițător a ales să-și unească
destinul cu personalitatea unui răstignit anonim din rău famatul Nazaret,
antagonizându-i pe evrei, scandalizându-i pe greci și uimindu-i pe romani. S-a dus apoi
în pustie și a revenit printre cei mai umili și disprețuiți cetățeni ai
Imperiului. Și-a petrecut restul vieții călătorind prin Imperiul Roman ca să
facă adepți ai Nazarineanului, înființând grupe locale și întreținându-le apoi
existența cu scrisori și vizite periodice. Când a mai apărut de câteva ori în
primul plan al mișcărilor sociale a terminat de fiecare dată fie bătut aproape
de moarte, fie aruncat în închisoare. Pentru cei ce-l cunoscuseră în tinerețe,
părea un ratat care duce o existență mizeră și pierdută sub mantia anonimatului.
Și totuși …
De la înălțimea celor douăzeci de secole
scurse de atunci, Saul din Tars se vede distinct asemenea unui pisc imens
înălțat singuratec în panorama veacurilor, mult deasupra tuturor celorlalți
oameni de vîrf din generația sa. Influența lui asupra populației lumii este
copleșitoare, infinit mai mare decât a tuturor celorlalți.
Asta … deocamdată, ca să nu mai vorbim și
de diferența dintre el și ei în eternitatea care ne așteaptă.
Este o lecție pentru toți lucrătorii
creștini care lucreză (și se plâng uneori pentru acasta) în … anonimat.
,,Cei înţelepţi vor străluci ca
strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor
străluci ca stelele în veac şi în veci de veci.“ – Daniel 12:3
,, … pentru
că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.“ –
Luca 16:15
+++
Scurte studii despre Pavel
+++
Tainele vieții de credință – o incursiune în inima
apostolului Pavel
Departe de a
fi doar câteva formule politicoase de încheiere, cererile și îndemnurile
din acest pasaj reprezintă indicii serioase despre dimensiunile spirituale pe
care evolua apostolul Pavel. Identificăm patru ,,taine“, lucruri care depășesc
înțelegerea și trăirea omului firesc, pe care le recomandă apostolul creștinilor
din Colose. Uneori, realitățile mari se exprimă în amănunte mici, iar
excepționalul se practică în lucrări cotidiene. Creștinii sunt oameni obișnuiți
chemați să facă lucruri neobișnuite. Ei sunt părtași unor mari taine, pe care
lumea nu le poate înțelege.
I. Taina rugăciunii
,,Stăruiţi în
rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. Rugaţi-vă totodată şi
pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt“ (Col. 4:2-3a).
Credința se
exercită în nevăzut și aduce în ființă lucrurile nădăjduite. Un om neobișnuit
cu creștinismul ar putea întreba: ,,Cum adică, Pavel se afla la Roma și-i
îndeamnă pe cei din Corint, la câteva mii de kilometrii distanță, să spună un
fel de ,,abracadabra“ ca să se deshidă ,,uși“ pentru el la Roma?
Cam așa.
Exact așa! Credința pricepe că ,,toate lucrurile care se văd au fost făcute din
lucruri care nu se văd“ (Evrei 1). Prin rugăciune, trimitem în nevăzut cererile
noastre direct la tronul universului, de unde Dumnezeu declanșează apoi acțiuni
în lumea văzută. Este o taină pe care o practică credincioșii creștini în
fiecare zi, în care trebuie să ,,stăruim“, pe care nu trebuie să o neglijăm.
În 2017, o
doamnă din SUA care a trecut printr-o moarte clinică a revenit în lumea noastră
cu un mesaj de la Domnul Isus: ,,Cereți! Biserica este un uriaș adormit. Cereți
în Numele Meu lucrări mari pentru propășirea împărăției în inimile oamenilor!“
Este marea
criză a creștinismului de fațadă. Am pierdut perspectiva și sentimentul de
angajare în lupta pentru cucerirea sufletelor pentru Christos. Ne-am prăbușit
în egoism și ne rugăm ca să avem ce risipi în firea pământească. Fiecare dintre
noi trebuie să se examineze serios și să răspundă la această întrebare: ,,Dacă
Dumnezeu ți-ar asculta toate rugăciunile, câte vieți și câte realități s-ar schimba
în jurul tău?“
II. Taina lui Christos
,,… ca să
putem vesti taina lui Christos“ (Col. 4:3).
Într-o lume
idolatră și într-o Romă guvernată de panteonul tuturor zeilor, apostolul Pavel
înțelege că-i va fi greu să se explice în fața Cezarului pentru că acest
,,Christos“ nu este o religie, nu este un zeu păgân fals, ci este o persoană. Cum
va putea el să le explice romanilor lipsiți de contextul Vechiului Testament
despre Fiul lui Dumnezeu venit să umble împreună cu oamenii, să moară pentru ei
și să-i călăuzească apoi pas cu pas spre împărăția Lui eternă?
III. Taina comunicării
,,.. ca s-o
fac cunoscut așa cum trebuie să vorbesc despre ea“ (Col. 4:4).
Nu poți vorbi
oricând, oricui și oricum despre Christos. Unii au ,,ușa închisă“ și este o
vreme când trebuie să taci și să te rogi ca ea să se deschidă. Fiecare lacăt
își are cheia lui potrivită. N-o poți deschide cu o alta. Fiecare inimă este
,,altfel“. Comunicarea adevărată, dela inimă la inimă, este o raritate cu
statut de excepție.
Apostolul
rostise deja mii de predici și se apărase deja în fața câtorva scaune romane de
judecată. El știe că de data aceasta are de-a face cu Cezarul și cu cei de la
Roma. Și mai are de-a face și cu evreii din Roma. Se cere o abilitate
supranaturală ca să aibă cuvintele potrivite, tonul potrivit și atitudinea
potrivită de la Dumnezeu. Pavel cere sprijinul celor din Colose. El nu se
bazează nici pe elocuția sa și nici pe experiența sa. Are nevoie de o călăuzire
proaspătă. Este gata să clădească pe promisiunea conform căreia cei chemați să
dea socoteală de credința lor nu trebuie să se îngrijoreze de ceea ce vor avea
să răspundă, ,,căci li se va da chiar în ceasul acela“ (Mat. 10:19).
IV.
Taina circumstanțelor
,, … pentru care, iată, mă găsesc în
lanțuri“ (Col. 4:3b).
Apostolul Pavel
era convins că nimic nu este la întâmplare și că este călăuzit de Dumnezeu spre
împlinirea planurilor Lui. Acestea nu l-au dus întotdeauna în cele mai plăcute
sau favorabile locuri, dar … așa a trebuit să fie.
Fă și tu la
fel! Nu te mai plânge de circumstanțele în care te afli, ci întreabă-te ce
așteaptă de la tine Dumnezeu în situația ta. Ceea ce nu este bun sau plăcut
pentru tine s-ar putea să fie exact ceea ce-i trebuie ca să fii o binecuvântare
pentru alții, ca să li-L vestești pe Isus Christos (Fil. 1:12-14).
+++
Ce rămâne la sfârșit ?
(Din Testamentul lui Pavel)
Iată un
fragment testamentar:
Căci eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi clipa plecării mele este aproape.
M-am luptat lupta cea bună,
mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. – 2 Tim. 4:6-7
I.
M-am luptat lupta cea bună
Mai toți
lucrătorii creștini moderni își doresc un loc liniștit, la căldurică și fără
probleme. Lucrul acesta este imposibil pentru că întreaga planetă este teatrul
de luptă al înfruntării dintre Dumnezeu și Satan. ,,Robul credincios“ va avea
parte de odihnă doar ,,dincolo“, unde se va bucura de ,,odihna stăpânului Său“.
Cu alte cuvinte, cum ne-am putea bucura noi de odihnă atâta timp cât stăpânul
nostru însă se luptă ?!
,,Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la
tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună carese poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care
nu se poate veşteji“ •1 Corinteni 15:32,
Alte texte
care definesc lupta creștină sunt: 2 Corinteni 10:4,
Efeseni 6:12, Filipeni 1:30
Cel ce refuză
să mai lupte este deja un trădător învins!
II.
Mi-am isprăvit alergarea
Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul!
–
1 Corinteni 9:24-25
Pastoratul
este un maraton, nu o scurtă cursă de viteză. Fiecare cursă de maraton își are
punctele ei de epuizare, când se pare că nu se mai poate, când credem că nu mai
sunt resurse. Trebuie să le depășim cu bărbăție, știind că sunt trecătoare și
trebuie învinse prin perseverență. Singurul lucru pe care trebuie să-l faci
când nu mai poți este … să mergi înainte.
III.
Am păzit credinţa
Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te lupţi lupta cea bună şi să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut din credinţă.
Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.
– 1 Tim. 1:18-20
Credința este cel mai scump lucru care
ne-a fost încredințat. Există un ,,dreptar al învățăturilor sănătoase“ care
trebuie respectat și păzit cu mare responsabilitate. Ceea ce este în afara
acestui ,,dreptar“ este echivalent cu o ,,hulă“. N-avem voie să ,,trecem peste
ceea ce a fost scris“. Depinde de aceasta soarta noastră eternă și soarta celor
ce ne ascultă:
,,Fii cu
luare-aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii pe care o dai altora;
stăruieşte în aceste lucruri, căci, dacă vei face aşa, te vei mântui pe
tine însuţi şi pe cei ce te ascultă. – 1 Tim. 4:16).
Un paznic al
credinței stă cu cartea în mână și cu trâmbița în cealaltă, gata să-i
avertizeze pe ceilalți de venirea vrăjmașului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu