Autor: Jonathan Parnell | Album: Diverse | Tematica: Paste
Resursa adaugata de resursecrestine in 06/04/2015
El a intrat în Templu și a început să îi scoată afară pe
acei ce cumpărau și vindeau acolo și le-a răsturnat mesele schimbătorilor de
bani și scaunele acelor ce vindeau porumbei. (Marcu 11:15)
Această zi de luni poate seamănă cu o zi de luni oarecare în
lumea modernă vestică – un moment în care să ne întoarcem la muncă. Isus, la
fel, a intrat în Ierusalim pentru a avea grijă de lucrarea Sa.
Isus cel blând și prietenos, Acel a cărui „toleranță” era
progresivă este Cel despre care mulți dintre contemporanii noștri preferă să
spună că nu a fost așa când a distrus munca schimbătorilor de bani. Nu a fost
nimic delicat și afectuos în Isus când, într-un mod asemănător lui Ieremia, a
pronunțat judecata lui Israel.
Cu siguranță, mustrarea Lui a fost cu privire la închinarea
lor.
Porumbei! Cumpărați
porumbei!
În tradiția creștină în care eu am fost crescut, grupuri
muzicale aveau în mod regular vizite în orașul nostru și susțineau concerte. După
cum vă puteți imagina, aceste grupuri aveau albume și alte produse pentru a le
promova în turneu, dar în biserica noastră nu li se permitea să le vândă. Cel
puțin nu la intrarea în biserică pe unde intrau majoritatea oamenilor. Această
gândire a venit din Marcu 11:15-19, moment în care Isus a curățat Templul. „În
mod sigur lui Isus nu I-a plăcut că acei oameni își fluturau produsele în jurul
Templului, deci nu ar trebui nici noi să vindem lucruri aici.
Pentru a lămuri lucrurile, locul de închinare al iudaismului
primului secol și auditoriul unei biserici baptiste din America nu prea
corespund, dar luând adevărul din cuvintele lui Isus, biserica mea nu a vrut ca
locul de închinare să poată fi cooptat pentru comerț. Și acest lucru este bun.
Deci aceasta a fost una din problemele de la Templu în
zilele lui Isus. După cum vă puteți imagina, orașul trebuie să fi fost plin cu
peregrini pentru că era sărbătoarea Paștelui. Veneau la Templu să aducă jertfe
și, văzând această șansă, vânzătorii de porumbei și-au instalat magazinele. Probabil
că nu era prea diferit de un eveniment sportiv astăzi, când vânzători asudați
merg de-a lungul străzilor și strigă după cumpărători – cu excepția acestor
păsări pentru sacrificiu, motivele lor erau sinistre, iar prețurile probabil că
erau ridicate mai mult ca în oricare altă perioadă. „Porumbei! Cumpărați
porumbei!” probabil că strigau.
Fără îndoială, acest strigăt era unul foarte departe de unul
de închinare, iar Isus nu dorea să-l audă. S-a folosit de autoritatea Sa și a
vorbit în Numele lui Dumnezeu, răsturnând mesele. Iar la mijlocul acestui lucru
a stat un citat din Vechiul Testament, din Isaia și Ieremia: „Oare nu este
scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile”? (Isaia
56:7-8) Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari (Ieremia 7:11).”
Nesincronizați
Corporația pentru comerț a fost o problemă, dar nu a fost
singura. Adevăratul fiasco a fost felul în care închinarea Israelului nu se
sincroniza cu marea viziune a vremurilor din urmă despre care Isaia le-a profețit
– noua eră pe care Isus a venit să o inaugureze.
Isus citează o porțiune a acelei viziuni din Isaia 56: „Casa
Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile.”
Contextul din Isaia 56 ne spune mai multe. Conform cu
viziunea lui Isaia, famenii vor ține legământul lui Dumnezeu (Isaia 56:4),
străinii se vor alipi de El (Isaia 56:6) și cei risipiți vor fi adunați ca
popor al Său (Isaia 56:8). Dar Isus s-a apropiat de un Templu care pulsa
vânzări și cumpărări. Curtea Neamurilor, locul destinat pentru străini să se
adune, pentru neamuri să Îl caute pe Domnul, a fost plin de oportuniști
încercând să aibă un profit. Iar liderii iudei au lăsat acest lucru să se
întâmple.
Propășirea economică și falsa lor siguranță în Templu a fost
o emblemă a binecuvântării (Ieremia 7:3-11), a luat locul națiunilor care
veneau să se apropie și acum Isus îi scotea afară. Marea tristețe a acestei
scene nu a fost atât produsele și umflarea prețurilor, ci faptul că acest lucru
nu mai lăsa loc neamurilor și risipiților să vină la Dumnezeu. Locul de
închinare trebuia să prefigureze speranța creațiunii restaurate a lui Dumnezeu
– o zi în care „toate neamurile să se îngrămădească” și în care mulți să vină
„cu grămada” și să spună: „Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la Casa
Dumnezeului lui Iacov!” (Isaia 2:2)
Cu alte cuvinte, viziunea poporului lui Dumnezeu în locașul
lui Dumnezeu arăta un pic mai pestriță în momentul în care Isus a pus piciorul
în Ierusalim. Și pentru că închinarea lor era departe de viziunea lui Dumnezeu,
lui Isus i-a fost de-ajuns. Închinarea poporului lui Dumnezeu era atât de
deviată de la subiect încât zelul L-a consumat pe Unsul lui Dumnezeu. Lucrurile trebuiau să înceteze.
Noi cum suntem?
Aceasta este lecția pentru această zi de luni a Săptămânii
Mari sau, mai bine zis, aceasta este întrebarea.
Cât de bine prefigurează închinarea noastră viziunea profetică cu privire la
noua creație? Ceea ce investim noi la nivel de părtășie și adunările noastre
reflectă, măcar în mică parte, inima lui Dumnezeu și-i adună pe cei risipiți?
Această întrebare nu este mai relevantă în alt moment decât
acum, de Paști, când bisericile noastre încearcă în mod special să arate cât
mai bine. Când ne vom întâlni în acest week-end, nimeni nu va pune mesele
pentru a face schimb valutar. Nimeni nu își va pune speranța de îmbogățire în
boii lor. Nimeni nu va aduce o cușcă cu cei mai scumpi porumbei. Dar decoratul nostru pot deveni prea
elaborat. Ținutele noastre pot fi prea elegante. Muzica noastră poate fi în
top. Putem pune o energie exuberantă în toate aceste lucruri și să facem un
spectacol impresionant, dar dacă ar fi să vină Isus, dacă ar intra în
bisericile noastre în această duminică, ar căuta mulțimea neamurilor. Unde sunt
cei marginalizați, cei nepotriviți și cei proscriși?
Există multă viață în venele acestei sărbători, suficient
pentru a ne propulsa dincolo de confortul nostru, dincolo de grupurile noastre
și dincolo de cea mai bună duminică a noastră și să ne trimită să ne mulțumim
cu mai puțin.
Sursa: www.desiringgod.org
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu