Încheiam astfel un articol relativ recent despre un individ de 52 de ani care pretindea, în aplauzele avocaților „diversității”, că este o fetiță de 6 ani:
Așteptăm cu interes noile frontiere ale „progresului”: membri ai speciei homo sapiens care se cred porci, maimuțe sau găini.
Nu a trebuit să așteptăm prea mult până să aflăm despre „Nano”, o tânără norvegiancă de 20 de ani care pretinde că este… o pisică.
„M-am născut în specia greșită”, explică Nano, care adaugă că din cauza unui defect genetic este o pisică în corp de om.
Nano le vorbește prietenilor în mieunături, scuipă câinii, urăște apa și pretinde că are simțul mirosului mai dezvoltat și că poate vedea în întuneric.
Și vânează noaptea șoareci (fără succes, după cum mărturisește).
Un scurt reportaj norvegian despre viața pisicească a tinerei are până azi peste 4,5 milioane de vizualizări pe YouTube. Nano este filmată mergând pe stradă cu coadă și cu urechi de pisică. În casă, ea poartă o pereche de „labe” pufoase cu care se scarpină pe față, merge în patru labe, zgârie ușa și miaună.
Așa m-am născut – spune Nano. Evident, spunem noi; mai există și alte categorii care pretind același lucru.
Nano are un prieten, pe Svein, care pretinde că are „personalitate multiplă”. Una din aceste personalități este cea de pisică, spune Nano. „E om, dar cineva în capul lui e pisică”. Asta spre deosebire de ea, care chiar s-a născut pisică!
Dacă vă gândiți că trebuie să fie o glumă, aflați că aceeași întrebare și-au pus-o și alții. „Nu am idee dacă știrea cu femeia din Norvegia care pretinde că e pisică e pe bune sau e doar o păcăleală”, afirmă pentru LifeSiteNews Peter Sprigg, de la organizația americană Family Research Council. „Dar date fiind politicile identitare de azi, nu aș fi surprins să fie serioasă.”
„Evident, ești tentat să spui că e ridicol. Dacă i-ai verifica ADN-ul și anatomia corpului ai ști că este o ființă umană și nu o pisică”, mai afirmă Sprigg. „Dar același lucru poate fi spus și despre un bărbat care pretinde că este femeie (sau invers) și cu toate acestea corectitudinea politică de azi ne dictează să-i tratăm pretențiile cu cea mai sinceră convingere.”
„Am citit recent în Atlantic Monthly un articol din anul 2000 despre oameni care vor să-și amputeze membre sănătoase deoarece imaginea pe care o au despre ei înșiși este cea a unui amputat. Toate acestea sunt, așa cum scrie Atlantic, mai degrabă un nou mod de a fi nebun.”
„E timpul să oprim această nebunie și să recunoaștem că identitatea dictată de realitatea fizică obiectivă o răstoarnă pe cea dictată de atitudinile subiective.”
„Gluma” așa cum mulți am fi înclinați să o tratăm, va înceta, așa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie, în fața unei situații limită. Într-un război, tinerii din generația lui „Nano” ar muri ca muștele, incapabili să lupte sau să se apere. De altfel, acesta a și fost scopul real al „politicilor identitare”: incapacitarea societății prin destructurarea ei, întocmai cum unui organism al cărui sistem imunitar este avariat îi e imposibil să se apere de agenți patogeni. Inundarea Europei cu către așa-ziși „refugiați”, mai toți bărbați tineri și voinici, sub atenta supraveghere a celor care au pus la punct și smintelile „revoluției sexuale”, este posibilă doar în condițiile unei civilizații decrepite, în care bărbații și femeile și-au uitat rolurile și identitatea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu