Daniel Bodnariu, fratele lui Marius, îi răspunde lui Teodor Tita, autorul articolului, preluat de unii “creștini”, intitulat în mod ironic:”Când și unde îți poți bate copiii în Numele Domnului? Sau al tău.” Apreciez modul echilibrat în care Daniel, deși cu inima frântă, îi răspunde acestui domn, dar și celor care, din motive știute doar de ei, au preluat aceste comentarii extrem de subiective și arogante.
“Titlul pe care il puneti comentariului dvs. seamana mai mult cu un titlu de can-can, este vadit tendentios si departe de subiectul pe care vreti sa-l prezentati publicului dvs., acesti parinti nu si-au “batut” copiii in numele Domnului si nici in numele lor, dar e dreptul dvs. sa scrieti ce vreti si cum vreti. Va multumesc insa pentru dreptul la replica. Disciplinarea fizica a copiilor nu este o practica restransa a unui anumit grup etnic sau religios cum vreti sa insinuati ci dimpotriva un grup restrans, dar care este in crestere, este reprezentat de cei care spun ca nu trebuie folosita nici o corectie fizica asupra unui copil. Nu vorbesc de abuzuri fizice sau psihice, acestea sunt extrem de daunatoare pentru dezvoltarea armonioasa a oricarui copil, acestea reprezinta o extrema si nu reprezinta o practica a familiei noastre nici a comunitatii crestine din care facem parte nici a religiei crestine de orice denominatie ar fi ea. Orice parinte responsabil, care isi iubeste copilul il va disciplina cu dragoste intr-un mod sau altul atunci cand greseste incercand sa scoata un om din el si aici disciplina poate fi reprezentata de vorba, de corectie fizica nonviolenta. Faptul ca orice forma de disciplinare a ajuns sa fie considerata abuziva (in Finlanda nu ai voi nici sa vorbesti mai tare catre copil) este o extrema la fel de daunatoare pentru copil ca si abuzul fizic. Faptul ca statul intervine in forta in familie inainte de a evalua temeinic situatia pe baza unui presupus abuz, creeaza prejudicii iremediabile pentru familie. Familia este celula de baza a societatii si statul prin tot ceea ce face ar trebui sa protejeze familia si sa o ajute nu sa o distruga, actul de distrugere a familiei fiind un act sinucigas pentru orice societate. Din pacate aceasta tendinta de distrugere a familiei este tot mai evidenta si este un semn al declinului nu al evolutiei cvilizatiei.
Dvs. spuneti: “Comentariile de mai sus sunt mai degrabă niște nelămuriri. E exclus să ai certituni mai ales când norvegienii, invocând protecția presupuselor victime, țin totul în secret și, repet, foarte bine că fac așa.”
“Comentariile” pe care dvs. le definiti ca fiind nelamuriri, sunt observatii bazate pe fapte si pe realitatea cruda de acolo, sunt certitudini pe care familia fratelui meu le simte pe propria piele, deci sunt de la prima mana! Faptul ca tin totul secret nu va face si sa va ganditi ca vor sa tina gunoiul sub pres?! De ce parintii sunt amenintati ca nu-si vor mai vedea copiii daca fac public ceva din caz? Saptamana trecuta am fost contactat de o familie de romani crestini orotdocsi carora le-au fost luati copiii in acelasi mod abuziv, sunt disperati si in acelasi timp terorizati de aceasta instituie. Dansii mi-au spus ca NICIODATA nu au dat macar o palma fetiei de 7 ani, cu toate acestea acuzatiile sunt: “fata a spus ca este batuta zilnic de mama, tata si bunica”, bunica este in Romania, ei sunt plecati de 5 ani in Norvegia, cand o vad pe nepotica, si asta se intampla destul de rar, bunicii nu stiu cum s-o mai iubeasca. Tatal vine de la lucru tarziu acasa si mi-a spus: este absurd sa ta gandesti ca o bat in fiecare zi, ar insemna sa o scol seara cand vin sa-i dau bataie si s-o trimit la culcare. Tot ce spun astia sunt minciuni sfruntate, si nu cred ca ar fi spus vreodata copilul asa ceva. Singurul semnal pe care l-au primit si nu si-au dat seama ce-i paste a fost ca fetita cu o spatamana inainte de a fi luata, a spus mamei ca va merge intr-o familie care ii va cumpara toate jucariile pe care si le doreste. Este un caz dramatic, il voi face public cat de curand, parintii sunt amenintati ca sa ramana low-profile altfel nu-si vor mai vedea copiii. Cu toate acestea le-a ajuns cutitul la os. Cu alte cuvinte, v-am luat copiii, acum voi sa taceti ca altfel nu ii mai vedeti vreodata. Nu stiu cum sa numesc abordarea asta “civilizata” made in Norvegia. Seamana foarte bine cu abordarea securitatii de la noi. Probabil de asta nici nu gasesti avocati care sa pledeze impotriva statului ( familia asta a schimbat doi acum sunt la al treilea). Fratele meu abia a schimbat unul. A gasit pe unul care a castigat un caz important impotriva statului si acum nu mai are licenta pentru Norvegia.
Va rog sa va documentati despre Norvegia pe aceasta tema inainte sa faceti raiting pe un subiect dureros pentru o familie normala, in care nu s-au comis abuzuri de natura fizica sau psihica, o familie model in comunitate (dovada sunt toate plangerile facute de vecinii norvegieni in favoarea acestei familii, vizavi de abuzurile autoritatilor). Ca sa intelegeti de ce aceasta autoritate este abuzatorul si nu parintii, pentru un tras ocazional de ureche sau o palmuta la fund nu se iau copiii din familie, dar aceasta autoritate a smuls pe cei cinci copii, i-a impartit in trei familii surogat, si acum cauta sa-si construiasca un caz. In februarie vor face si ancheta sociala si vor evalua si parintii. Pare absurd? Asa si este, pentru ca aici nu este vorba nici macar 1% despre “interesul superior al copilului”. Nu credeti ca interesul superior al unui bebelus de 3 luni este de a nu fi despartit de la sanul mamei? Cei care cred altfel ori nu sunt parinti ori sunt spalati pe creier, ori interesul lor este cu mult mai mare decat interesul copilului. Daca doriti sa fiti obiectiv incercati sa elimintati prejudecatile pozitive despre Norvegia “care nu are un istoric recent de abuzuri impotriva drepturilor omului” si sa vedeti ce se ascunde sub aceasta masca de bunastare si protejare a drepturilor omului si de asemenea incercati va rog sa acordati si parintilor prezumtia de nevinovatie. Pentru inceput pot sa va dau un raport facut de juristi din tarile scandinave legat de cazurile de abuzuri facute de autoritatea de protectie a copilului.http://www.nkmr.org/…/2524-summary-and-report-to-the… . Daca acest sistem in care statul este cel mai bun parinte posibil si “stie” care este interesul superior al copilului mai bine decat parintele natural si poate sa ofere mai mult unui copil decat o pot face tata si mama (ceea ce este o aberatie care prinde tot mai mult teren, nu stiu cata dragoste parinteasca si cata dragoste de mama poate oferi statul) ar trebui sa va uitati la ceea ce produce acest sistem. Implicarea protectiei copilului in familiile din Norvegia creste an de an, potrivit unei statistici numai in anul 2010 in evidenta Protectiei Copilului au ajuns sub o forma sau alta 37300 de copii din care 8073 au fost luati din familiile naturale, in anul 2011 alti 8485 de copii au fost luati din familii, s-a ajuns ca in 2015 sa fie peste 10000 de copii luati din familiile naturale si asta se intampla la o populatie de aprox 5 milioane de locuitori cat are Norvegia. Credeti ca este vorba despre “interesul superior al copilului”, sau este vorba despre o mega afacere legala de trafic de copii. Aceasta autoritate nu raspunde in fata nimanui, este suverana.Raspunsul pe care l-am primit de la Ministerul Copiilor din Norvegia, este ca ei, ca minister, nu pot interveni sub nici o forma in deciziile si cazurile acestei autoritati.
Sunt tot mai multe cazuri in care statul norvegian este dat in judecata de catre copiii ajunsi majori si pe care Norvegia le pierde cu brio platind daune materiale acestor oameni nenorociti de sistem. Care este plata suficienta si acoperitoare pentru o copilarie furata si o viata distrusa?! Foarte multi dintre acesti copii ajung la majorat incapabili sa se adapteze la realitatea din jur si se sinucid, (cele mai multe cazuri sunt prin spanzurare in padure)! Rezultatul este ca acesti oameni pe care societatea ar trebui sa se bazeze “oameni de tipul nou” crescuti de sistem sunt incapabili sa se adapteze la viata reala, nu se pot adapta la faptul ca viata te pedepseste. Altii devin psihopati, cazul Breivik este emblematic pentru sistemul de protectie a copilului din Norvegia. A fost luat de la mama cand avea 4 ani pentru ca dormea cu ea in pat si avea contact fizic prea apropiat. A fost abuzat apoi in casele foster prin care a trecut, iar acum, dupa ce a devenit criminal, totul este acoperit foarte bine pentru a nu pata imaginea imaculata a Norvegiei. Cate sute de Breivik latenti nu sunt poate in libertate acolo… vom vedea. Daca doriti informatii din linia intai va stau la dispozitie.. suntem loviti dar nu infranti. Avem un Dumnezeu mare care va face dreptate!”
Daniel Bodnariu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu