,,Gică contra“ la radiografie sau badea Cârțan la Roma.
Una din caracteristicile lipsei de vitalitate spirituală a unei biserici este spiritul lui ,,Nu!“, refuzul oricărei elasticități care să cuprindă noile trăiri ale societății, introduse în biserică mai ales, așa cum este și normal, de cei tineri. Spiritul lui ,,Nu!“ este izvorul legalismului și, lăsat să se generalizeze, paralizează viața bisericii, ducând-o inevitabil spre moarte.
Obiceiul de a spune ,,Nu“ la orce inițiativă care ar schimba ceva din mersul obișnuit, din rutina devenită liturghie, este purtat uneori naiv sub drapelul ,,conservatorismului“. Caraghios este că el este lăudat de ucenici Celui care a venit să ne spună că ,,vinul nou nu se poate pune în burdufuri vechi“. ,,Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altmintrelea, vinul cel nou sparge burdufurile, se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi, şi amîndouă se păstrează.“ – Luca 5:37-38
Care este motivația celor ce spun ,,Nu“?
1. Poate fi vorba despre teama de a nu pierde puterea. Fiecare este specialist în ceea ceface, în ,,la noi așa se face“. Ideea că altul va începe ceva nou pare o amenințare pentru cel ce nu se mai vede specialist în ceea ce este propus și crede că dacă va spune ,,da“ va trebui să cedeze și puterea sau autoritatea.
2. Poate fi vorba despre egoismul celui ce se simte bine în ordinea prezentă și nu vrea să facă loc și celor ce s-ar simți bine puțin … altfel. Deviza nerostită a acestor oameni este ,,Cât trăiesc, lăsați să fie așa. După ce mor, faceți cum vreți voi“, ceea ce-i face pe mulți să înceapă să se roage pentru înmormântare.
3. Poate fi vorba despre o limitare a inteligenței care echivalează ,,ceea ce a lucrat pe vremea mea“ cu ceea ce este ,,bine“. Astfel de oameni nu pot înțelege cum alții nu se pot bucura de ceea ce le-a făcut lor așa de mult bine. Ei nu pot să renunțe la cântările vechi sau la alte ucruri care le-au produs convertirea și creșterea spirituală personală.
4. Poate fi o sinceră dorință de ,,a nu fi la fel ca lumea“. Oamenii aceștia nu-și dau însă seama că neacomodarea la contemporaneitate îi face caraghioși. Ciudat este că ei practică acomodarea în toate celelalte domenii ale vieții, numai în Biserică nu. Ei au acasă toate noutățile tehnologice care le ușurează viața. Poartă hainele cele mai noi. Merg cu mașini noi, etc. etc. Niciunul din acești pe nedrept numiți ,,conservatori ai lucrurilor exterioare“ nu s-ar îmbrăca sau nu ar folosi personal lucruri de acum câteva secole. Caraghios este și că aceiași aomeni care se opun lucrurilor noi în biserică pledează pentru instalarea aerului condiționat și vor mașini cu instalații de climatizare. Lumea evoluează și noi ne schimbăm împreună cu ea. Dacă membrii comitetului ar apărea într-o duminică îmbrcați și tunși ca apostolii Domnului din primul veac toată adunarea ar izbucni în hohote de rîs.
La cele de mai sus pot fi adăugate și altele. Vă las vouă această îndeletnicire.
Eu adaug doar că acești ,,negativiști ai schimbării care se acomodează la contemporaneitate“ nenorocesc mai ales adunările creștine din diaspora. Deși au ales de bună voie să-și crească copiii într-o altă expresie culturală, în adunare ei militează pentru ,,păstrarea românismului“, văzut greșit ca o caracteristică a poporului ales. În zilele acestea în care ,,enclavele musulmane“ din Europa au dat naștere la veritabile războaie ale civilizației, se vede clar cât de nenaturală este pretenția unora de a se separa în interiorul națiunilor care-i găzduiesc. Fiți siguri că țările europene vor cere de acum, nu numai musulmanilor, ci și românilor să înceteze să se simță bine ,,ca la ei acasă“ și să înceapă să se simtă ,,acasă“ în țara care i-a primit. Materialul acesta se vrea o anticipare a crizelor prin care vor fi forțate să treacă unele adunări ale românilor din diaspora.
Chiar și pentru cei din România însă, trebuie să o spunem și să o repetăm mereu: Vinul nou va căuta mereu burdufurile noi. Remarcați corectitudinea afirmației mele! N-am spus că vinul se schimbă! Vinul rămâne mereu ,,noutatea“ prezenței proaspete a mișcării Duhului Sfânt printre noi și în noi. Nu se schimbă adevărurile Scripturilor sau învățăturile lor. Se schimbă numai ambalajele, formele exterioare ale exprimărilor noastre personale și publice.
Cu mult bun simț și cu multă ironie, Charles Lowery a abordat și el această temă, ajungând la concluzia că ,,Just say No!“ nu rezolvă problemele, ci doar le exacerbează. Primordial, un creștin nu este ,,împotriva“, ci ,,pentru“. El nu se blochează, uitându-se hipnotizat la păcat, ci se desfată trăind plenar neprihănirea vieții din belșug.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu