ÎMBRĂCĂMINTE. VT nu ne dă o descriere detaliată a diferitelor feluri de îmbrăcăminte care se purta în Palestina. Totuşi, monumentele egiptene, babiloniene şi hitite ne permit să ne formăm o idee cu privire la îmbrăcămintea generală. În mormântul lui Khnum-hotep de la Beni-hasan (Egipt) găsim o procesiune de asiatici care sosesc în Egipt având ochii vopsiţi (ANEP, fig. 3). Toţi sunt îmbrăcaţi cu haine viu colorate şi aceasta ne dă o indicaţie cu privire la modul în care se îmbrăcau Avraam şi alţi nomazi din vremea Dinastiei a 12-a din Egipt.
Potrivit cu Geneza 3:7, 21, originea îmbrăcămintei este asociată cu sentimentul de ruşine. Este ruşine să fii gol (Geneza 9:22-23) şi aceasta este soarta prizonierilor şi fugarilor (Isaia 20:4; Amos 2:16; Marcu 14:52). Copiii, însă, obişnuiau să alerge dezbrăcaţi până la pubertate.
Cele mai importante obiecte de îmbrăcăminte se pare că au fost brâul (un fel de pânză prinsă în jurul mijlocului), o cămaşă lungă sau scurtă, o haină sau o manta, fără să mai vorbim despre curea, turban, văl şi sandale.
- Îmbrăcămintea bărbaţilor
Numai de câteva ori găsim menţionat brâul (’ezor) care se întinde de la mijloc până la genunchi. Aceasta a fost o îmbrăcăminte obişnuită în Epoca Bronzului II şi III, dar a dispărut ca îmbrăcăminte civilă în Epoca Bronzului III, deşi a rămas în această perioadă ca îmbrăcăminte militară (Ezechiel 23:15; Isaia 5:27). Aproape la fel de primitivă este o piele de animal şi o manta de păr (Zaharia 13:4; 2 Împăraţi 1:8; Matei 3:4), care era purtată numai de profeţi şi de oameni săraci (Eclesiaticul 40:4) sau în semn de penitenţă. Acoperirea şoldurilor şi coapselor era cerută numai preoţilor (Exod 28:42; 39:28). În rest asemenea îmbrăcăminte pantaloni nu a fost cunoscută în VT şi în Orientul Apropiat, cu excepţia perşilor, care foloseau un fel de şalvari (salwar), probabil sarbal în Daniel 3:21, 27.
Cămaşa obişnuită, care a devenit predominantă în Epoca Bronzului III şi care este îmbrăcămintea obişnuită în Epoca Fierului, este menţionată în Biblie sub numele kuttonet (gr.chiton) , care se pare că era confecţionată din in sau din lână. Era purtată direct pe piele şi ajungea până la genunchi sau până la glezne. Este confecţionată cu sau fără mâneci, lungi sau scurte (vezi Benzinger, Hebr. Arch., fig. 59-60; Marston, The Bible Comes Alive, placa 15, jos). Pentru muncă sau pentru alergare această cămaşă era ridicată în sus (Exod 12:11; 2 Împăraţi 4:29). Biblia menţionează de asemenea kuttonet passim, o îmbrăcăminte specială (Geneza 37:3, 23, 32) şi era purtată de asemenea de prinţi (2 Samuel 13:18-19). Se poate să fi fost o îmbrăcăminte foarte colorată, un fel de togă înfăşurată în jurul corpului, aşa cum se vede în cazul ambasadorilor sirieni la Tutankhamon (ANEP, fig. 52). Cămaşa, care era purtată probabil dedesubt, se poate să fie aşa-numitul sadin (Judecători 14:12; Proverbe 31:24; Isaia 3:23; LXX sindon), dar s-ar putea ca în această categorie de îmbrăcăminte să fie inclusă şi mi’il, care era de obicei sfâşiată în semn de jale (Ezra 9:3; Iov 1:20; 2:12) şi care era purtată de oameni cu vază, de ex. Ionatan (1 Samuel 18:4), Samuel (1 Samuel 2:19; 15:27; 28:14), Saul (1 Samuel 24:4, 11), Iov şi prietenii săi (Iov 1:20; 2:12) şi Ezra (Ezra 9:3).
Mantaua obişnuită este numită în general simla. Poate fi identificată cu ‘abaye a fellahinilormoderni (Benzinger, Hebr. Arch., fig. 73). Aceasta este o bucată simplă de pânză care uneori este aruncată peste un umăr sau, ca în prezent, peste amândoi umerii. În laturi există deschizători pentru mâini. Această haină, pe care o avea oricine, nu putea fi dată împrumut, întrucât era folosită noaptea ca pătură (Exod 22:25-26; Deuteronom 24:13). În general era dată jos pentru a putea lucra (Matei 24:18; Marcu 10:50). Era folosită de asemenea pentru a transporta tot felul de obiecte (vezi Exod 12:34; Judecători 8:25; 2 Împăraţi 4:39; Hagai 2:12).
O altă haină era numită ‘adderet, care nu este uşor de descris. Uneori era confecţionată din material scump (Iosua 7:21, 24) şi era purtată de regi (Iona 3:6) şi de profeţi (1 Împăraţi 19:13,19; 2 Împăraţi 2:13-14), când este posibil să fi fost făcută din piei de animale. Nu era folosită în mod obişnuit şi cuvântul nu apare în ebraica târzie.
Pentru acoperirea capului israeliţii probabil că purtau o bucată pătrată de pânză împăturită ca un văl, pentru a se proteja de soare, sau înfăşurată ca un turban în jurul capului. Migba’ot(Exod 28:40; Levitic 8:13) este tradus „scufie”, iar pe’er (Isaia 3:20) este tradus „legătură de cap” şi „scufie de in” (Ezechiel 44:18). Bărbaţii şi femeile cu vază purtau în vremurile de mai târziusanip (Isaia 3:23; 62:3), care era o bucată de pânză înfăşurată în jurul capului.
Oamenii săraci umblau în general desculţi, dar erau cunoscute sandalele (Deuteronom 25:10; Amos 2:6; 8:6). Tălpile (ne’alim) erau confecţionate din piele sau lemn şi erau legate cu curele (serok) (Geneza 14:23; Isaia 5:27; Marcu 1:7; Luca 3:16). Acestea nu erau purtate în casă.
- Îmbrăcămintea femeilor
Îmbrăcămintea femeilor era în mare măsură la fel ca şi a bărbaţilor. Totuşi, deosebirea trebuie să fi fost suficient de mare deoarece bărbaţilor le era interzis să poarte haine femeieşti, şi vice-versa (Deuteronom 22:5). Diferenţierea trebuie căutată în materialul mai fin, mai multe culori şi folosirea unui văl sau a unei acoperitori pentru cap (mitpahat: Isaia 3:22); în Rut 3:15 este tradus „manta” care putea fi folosită pentru a transporta lucruri (Benzinger, Hebr. Arch., fig. 59; Marston, loc. cit.). Cea mai obişnuită îmbrăcăminte pentru femei era kuttonet şi simla. Femeile purtau şi lenjerie fină sadin (Proverbe 31:24; Isaia 3:23). Pentru ospeţe femeile purtau îmbrăcăminte mai scumpă (1 Timotei 2:9). Nu erau purtate obiecte de îmbrăcăminte pentru şolduri şi coapse. O trenă lungă sau un văl erau folosite de doamnele de rang înalt (Isaia 47:2; Naum 3:5). Articolele menţionate în lista din Isaia 3:18 ş.urm. nu pot fi identificate cu prea multă precizie.
- Îmbrăcăminte pentru ocazii speciale
Îmbrăcămintea de sărbătoare se deosebea de îmbrăcămintea obişnuită numai prin faptul că materialul era mai scump (Geneza 27:15; Matei 22:11-12; Luca 15:22). Culoarea era de preferinţă albă (Eclesiastul 9:8; Mica 9:3; Apocalipsa 3:4). Învelitorile de in subţire şi purpură erau foarte apreciate (Proverbe 31:22; Eclesiaticul 6:30; Ieremia 4:30). Femeilor le plăcea să-şi împodobească hainele cu aur şi argint (2 Samuel 1:24; Psalmul 45:9, 14-15; Ezechiel 16:10, 13; 27:7).
Îmbrăcămintea pentru jale şi penintenţă (saq) probabil că era dintr-un fel de pânză de păr ca şi mantaua profeţilor. Aceasta era purtată cu o curea şi uneori era purtată direct pe pielea goală (Geneza 37:34; 2 Samuel 3:31; 1 Împăraţi 21:27; 2 Împăraţi 6:30).
- Îmbrăcămintea preoţilor
Cel mai vechi veşmânt sacru se pare că a fost ’epod bad, probabil un brâu simplu (2 Samuel 6:14,20). Preoţii din Nob erau cunoscuţi ca bărbaţi care purtau „efod de in” (1 Samuel 22:18). Samuel (1 Samuel 2:18) şi David (2 Samuel 6:14) au purtat un efod simplu de in. Acest efod simplu trebuie deosebit de efodul marelui preot care era confecţionat dintr-un material scump (in subţire este ses), ţesut cu aur, purpură şi alte materiale colorate . Această parte a îmbrăcămintei se întindea de la piept până la şolduri. Era prinsă cu două curele pe umeri şi era legată în jurul mijlocului (Exod 39:1-26). Este menţionat un efod folosit pentru prorocie. Acesta era atârnat în Templu (1 Samuel 21:9). Preoţii obişnuiţi purtau în timpul serviciilor liturgice o haină care acoperea şoldurile şi coapsele (Exod 28:42-43; Levitic 16:4) şi o tunică brodată mai lungă, cu mâneci (Exod 28:40; 39:27), precum şi un brâu frumos lucrat cu împletituri de in, cu fire albastre şi cărămizii şi purpură (Exod 28:40; 39:29) (Notscher, Bibl. Alterumskunde, 1940). Ei aveau de asemenea un fel de turban numit misnepet (Exod 28:4, 37, 39; 29:64 39:28). La fel ca şi în Egipt şi în Babilon, preoţilor le era interzis să poarte haine de lână (Ezechiel 44:17). Nu le era permis să poarte sandale în Templu (Exod 3:5; 29:20).
BIBLIOGRAFIE
Generalităţi: M. G. Houston, Ancient Egyptian and Persian Costume and Decoration, 1954; ANEP, fig. 1-66 şi passim; H. F. Lutz, Textiles and Customs among the People of the Ancient Near East, 1923.
Despre Orientul Apropiat, cu referire specială la VT: I. Benzinger, Hebräeische Archäeologie, 1927, p. 72-89. Material despre Egipt în A. Erman, Life in Ancient Egypt, 1894 (vechi, dar util), p. 200-233; BA 24, 1961, p. 119-128 (pentru îmbrăcăminte împodobită). Toate aceste lucrări sunt bogat ilustrate.
C.D.W.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu