„…să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.”
Efeseni 4:15
Alege un moment din trecutul tău nu foarte îndepărtat. Cu un an sau doi în urmă. Acum pune-ți câteva întrebări. Cum este viața ta de rugăciune astăzi în comparație cu perioada aceea? Unde te situezi acum, față de perioada respectivă, în ce privește dărnicia ta? Dărnicia ta și bucuria de a dărui au înregistrat vreo creștere? Dar ce poți să spui despre dedicarea ta față de biserică? Poți să spui că ai avansat în această privință? Cum stai cu studierea Scripturii?
Creșterea este ținta creștinului. Maturitatea este obligatorie. Dacă un copil ar înceta să se dezvolte, părintele s-ar alarma, nu-i așa? Ar suna imediat un medic. I-ar face copilului tot felul de analize. Când un copil încetează să mai crească, undeva este o problemă.
Când un creștin încetează să mai crească, are nevoie de ajutor. Dacă tu ești același creștin de acum câteva luni, nu sta nepăsător. Poate ar fi înțelept să-ți faci un control. Nu la trup, ci la inimă. Nu un control medical, ci unul spiritual.
Dă-mi voie să-ți sugerez un astfel de control. Ce-ar fi să-ți analizezi obiceiurile? Deși există multe obiceiuri rele, sunt, de asemenea, și multe obiceiuri bune.
Mai întâi, obiceiul rugăciunii: „Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune” (Rom. 12:12).
Vrei să știi cum să-ți întărești viața de rugăciune? Roagă-te. Nu te concentra pe a te pregăti pentru rugăciune. Pur și simplu roagă-te. Nu aștepta ca să citești mult despre rugăciune și abia apoi să te rogi. Pur și simplu începe să te rogi. Nu gândi că participarea la conferințe despre rugăciune și a te lansa în discuții despre rugăciune te vor califica să te rogi. Începe să te rogi acum, îndată.
Locul, tonalitatea și poziția pe care o adopți în momentul rugăciunii sunt chestiuni personale. Alege acea formă despre care ai lumina Duhului Sfânt. Mai bine să te rogi cu stângăcie decât să nu te rogi deloc.
În al doilea rând, obiceiul studierii: „Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei, și va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui” (Iacov 1:25).
Ai un timp hotărât în care te apropii de Sfânta Scriptură? Pentru a o citi, pentru a o studia, pentru a o învăța? Mai meditezi la ea ca la o lege desăvârșită? Timpul puțin pe care îl mai avem ne este răpit de tehnologie, de hobby-uri, de fel și fel de activități care nu trec la proba productivității.
Creștinii de azi trebuie să redescopere frumusețea citirii Bibliei! Altfel, vom pieri din lipsă de cunoștință. Vom fi tot mai uscați și necrescuți. Fără hrana sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu vom arăta tot mai rău. La Lege și la mărturie!
În al treilea rând, obiceiul dărniciei: „În ziua dintâi a săptămânii, fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui, ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu” (1 Cor. 16:2).
Tu nu dăruiești pentru bunăstarea lui Dumnezeu. Tu dăruiești pentru bunăstarea ta. Deși darul este adresat lui Dumnezeu, beneficiul este al tău. Este un moment în care ai ocazia să tai încă un fir din funia care te ține de pământ, pentru ca atunci când va reveni El să nu te mai țină nimic legat de pământ.
Și în cele din urmă, obiceiul părtășiei: „Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți să ziua se apropie” (Evrei 10:25).
Uraganul libertății, al prosperității și al secularizării golește bisericile. Ai nevoie de ceea ce Biblia numește părtășie. Și ai nevoie de ea în fiecare săptămână. Altminteri, la un moment dat vei fi tentat să te alături mulțimii.
Nu te bucuri să știi că unele obiceiuri îți sunt benefice? Integrează-le în viața ta de zi cu zi și progresează.
Pastor Ioan Cocîrțeu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu