GHICIRE. Cuvântul ebr. care este tradus de obicei „vrăjitorie” şi „vrăjitor” este rădăcina qsm. Rădăcina nhs este folosită în Geneza 44:5, 15 şi în alte locuri este tradusă „descântător”, „descântare”, „folosirea descântecelor”. Rădăcina ‘nn este cuplată uneori cu cuvintele de mai sus şi este tradusă „a prezice viitorul” şi, de două ori, „ghicire”.
Ghicirea este în linii mari o încercare de a discerne evenimente îndepărtate în timp sau spaţiu şi care nu pot fi percepute din mijloace normale. O definiţie similară ar putea fi dată aspectului vizionar al profeţiei, aşa cum a fost exercitat de ex. în 1 Samuel 9:6-10. De aceea termenul putea fi folosit uneori într-un sens bun, cum este cazul unui profet care are darul clarviziunii, fără a aproba prin aceasta toate formele de clarviziune.
Astfel Balaam este un vrăjitor şi în acelaşi timp un om inspirat de Dumnezeu (Numeri 22:7; 24:1). Vrăjitoria condamnată în Ezechiel 13:6-7 este descrisă ca „minciună”. În Mica 3:6-7,11, prevestirea este o funcţie a profeţilor, deşi aici ei au pervertit darul; cf. Zaharia 10:2. În Proverbe 16:10 qesem („decizii inspirate”) este folosit cu privire la călăuzirea divină dată prin rege.
În afară de aceste sensuri generale, ghicirea este condamnată, afară de două pasaje menţionate mai jos. Poporului lui Dumnezeu i se interzice să folosească ghicirea sau descântecele aşa cum făceau păgânii (Levitic 19:26; Deuteronom 18:9-14) iar 2 Împăraţi 17:17; 21:6 vorbeşte despre neascultarea lor. Vrăjitorii păgâni sunt menţionaţi în 1 Samuel 6:2; Isaia 44:25; Ezechiel 21:22.
Ghicirea poate lua mai multe forme. Putem vorbi despre două categorii mari, şi anume, ghicirea internă şi cea mecanică; ghicirea internă constă fie din transă de inspiraţie de tip şamanic, fie dintr-o clarviziune directă; vrăjitoria mecanică foloseşte mijloace tehnice, cum sunt nisipul, măruntaiele unei jertfe sau, în vremurile moderne, frunze de ceai. Această categorisire nu poate fi impusă cu tărie, întrucât obiectele pot declanşa capacitatea de clarviziune, cum este cazul privirii la globul magic. Balaam se poate să-şi fi declanşat puterile în felul acesta (Numeri 24:1).
Următoarele forme sunt menţionate în Biblie.
a. Rabdomanţie.Ezechiel 21:21. Beţe sau săgeţi era u aruncate în aer şi prevestirea era dedusă pe baza poziţiei în care cădeau. Osea 4:12 s-ar putea referi de asemenea la acest lucru.
b. Hepatoscopie.Ezechiel 21:21. Examinarea ficatului şi a altor măruntaie ale unei jertfe se credea că oferă călăuzire. Probabil că formele şi semnele erau clasificate şi apoi preotul le interpreta.
c. Terafim.Acesta este asociat cu prevestirea în 1 Samuel 15:23 („idolatrie”, VSR); Ezechiel 21:21; Zaharia 10:2. Dacă terafimii erau imagini ale strămoşilor morţi, prevestirea probabil că era o formă de spiritism.
d. Necromanţia, sau consultarea morţilor.Aceasta este asociată cu prevestirea (vrăjitoria) în Deuteronom 18:11; 1 Samuel 28:8; 2 Împăraţi 21:6 şi este condamnată de Lege (Levitic 19:31; 20:6), profeţi (Isaia 8:19-20) şi de cărţile istorice (1 Cronici 10:13). Mediul se spunea că are un‘ob, tradus „spirit familiar” sau, în termeni moderni, „un control” („stăpânire”?). Un termen asociat, tradus „vrăjitor” esteyid ‘oni, probabil de la rădăcina yada’, „a cunoaşte” şi probabil că se referă la cunoaşterea supranaturală pe care pretindea ca o are duhul şi, în sens secundar, mediul.
e. Astrologia trage concluzii pe baza poziţiei Soarelui, Lunii şi a planetelor în raport cu zodiacul şi unele cu altele. Deşi nu este condamnată, astrologia este înjosită în Isaia 47:13 şi Ieremia 10:2. *Magii care au venit la pruncul Isus (Matei 2:9) probabil că au fost educaţi în tradiţia babiloniană care îmbina astronomia şi astrologia.
f. Hidromanţia sau prevestirea cu ajutorul apei.În cazul acesta forme şi imagini apar în apa dintr-un vas sau când cineva priveşte la o sferă de cristal. Licărirea apei induce o stare uşoară de transă şi viziunile sunt subiective. Singura referire la această practică în Biblie este Geneza 44:5, 15, unde s-ar părea că Iosif a folosit paharul său de argint pentru acest scop. Dar nu putem spune câtă credibilitate poate fi dată unei afirmaţii care apare într-o secţiune în care Iosif şi administratorul său îi înşeală în mod deliberat pe fraţii lui Iosif.
g. Sorţii. În VT sorţii au fost aruncaţi pentru a descoperi voia lui Dumnezeu cu privire la împărţirea teritoriului (Iosua 18-19 etc.), alegerea ţapului care să fie jertfit în Ziua Ispăşirii (Levitic 16), descoperirea unei persoane vinovate (ios. 7:14; Iona 1:7), stabilirea îndatoririlor la Templu (1 Cronici 24:5), descoperirea unei zile norocoase pentru Haman (Estera 3:7). În NT hainele lui Cristos au fost împărţite prin tragere la sorţi (Matei 27:35). Ultima ocazie din Biblie în care sunt folosiţi sorţii pentru a afla voia lui Dumnezeu este alegerea lui Matia (Faptele Apostolilor 1:15-26) şi s-ar putea să fie semnificativ faptul că a avut loc înainte de Rusalii (vezi de asemenea *URIM Şl TUMIM.)
h. *Visele sunt considerate adesea mijloace de prevestire, dar în Biblie nu există nici un caz în care o persoană să ceară în mod deliberat călăuzire sau cunoaştere supranaturală prin vise, cu excepţia posibilă a profetului fals din Ieremia 23:25-27. Visul spontan, însă, este adesea un mijloc de călăuzire divină.
În Faptele Apostolilor 16:16 o tânără are un spirit de ghicire. Termenul gr. folosit aici estepython. Oracolul faimos de la Delfi era în districtul Python şi termenul era folosit pentru oricine care era inspirat în mod divin, cum ar fi fost o preoteasă de la Delfi. (*MAGIE ŞI VRĂJITORIE.)
BIBLIOGRAFIE. 962 Brown, J. S. Wright, NIDNTT 2, p. 552-562.
J.S.W.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu